La două luni după ce a răspuns apelului președintelui Volodimir Zelensk de a apăra Ucraina, lunetistul Wali s-a întors în Quebec.
„Sunt norocos că sunt încă în viață, chiar s-a apropiat moartea de mine”, a spus fostul soldat al Regimentului Regal 22, într-un interviu acordat chiar în casa sa din zona metropolitană a Montrealului.
Ultima sa misiune în regiunea Donbas, într-o unitate ucraineană, i-a precipitat oarecum întoarcerea. Dimineața devreme, când tocmai se așezase lângă un șanț expus focului tancurilor rusești, doi dintre recruți au ieșit din tranșee pentru a fuma o țigară.
„Le-am spus să nu se expună așa, dar nu m-au ascultat”, spune Wali. Un foc de obuze „foarte precis” de la un tanc rusesc a fost tras asupra lor. „A explodat puternic. Am văzut schijele trecând ca niște lasere. Corpul mi s-a tensionat. Nu auzeam nimic, îmi țiuiau urechile. A fost cu adevărat violent.”
A înțeles imediat că nu mai era nimic de făcut pentru cei doi frați de arme ucraineni care fuseseră loviți: „Mirosea a moarte, este greu de descris; este un miros macabru de carne carbonizată și sulf. Este atât de inuman acel miros.”
Partenera sa, care dorește să rămână anonimă, spune că a sunat-o în miezul nopții, aproximativ o oră mai târziu. „Încerca să-mi explice că au fost doi morți. Spunea: «Cred că am făcut destul, nu? Am făcut destul?» Aveam impresia că vrea să-i spun să se întoarcă. Dar era calm.”
În cele din urmă, viața de familie a fost cea care a câștigat în fața dorinței de a-i ajuta pe ucraineni, spune Wali. „Inima mea mă trage înapoi în prima linie. Mai am flacăra. Îmi place teatrul de operații. Dar mi-am forțat norocul. Nu am răni. Mă gândesc, în sinea mea: cât de departe pot arunca zarurile? Nu vreau să pierd ce am aici”, spune tânărul tată, care a ratat prima aniversare a fiului său cât timp a fost pe front.
După ce a petrecut două luni în Ucraina, Wali face o evaluare „destul de dezamăgitoare” a desfășurării luptătorilor voluntari occidentali, care au decis să apere Ucraina după un apel al președintelui Volodimir Zelenski.
Numărul voluntarilor care s-au prezentat, peste 20.000, conform diferitelor estimări, a fost atât de mare, încât guvernul ucrainean a fost nevoit să înființeze Legiunea Internațională pentru Apărarea Teritorială a Ucrainei.
Dar pentru majoritatea voluntarilor care s-au prezentat la graniță, să se alăture unei unități militare a fost o bătaie de cap: „Zelenski a făcut apel la toți, dar pe teren, ofițerii nu știau ce să facă cu noi.”
El și alți câțiva foști soldați canadieni au preferat inițial să se alăture Brigăzii Norman, o unitate privată de voluntari cu sediul în Ucraina, condusă de un fost soldat din Quebec al cărui nume de război este Hrulf. Disensiunile s-au instalat însă rapid în rândul trupelor și un număr mare de luptători au părăsit Brigada.
Trei persoane care au cerut să rămână anonime au vorbit pentru La Presse despre promisiuni de arme și echipament de protecție făcute de șeful Brigăzii Norman care nu s-au concretizat niciodată. Unii dintre voluntari s-au trezit la aproximativ 40 de kilometri de frontul rusesc, fără echipament de protecție. „Dacă ar fi existat o descoperire rusă, toată lumea ar fi fost în pericol. A fost o atitudine iresponsabilă din partea Brigăzii”, spune unul dintre foștii militari ai acesteia, care a cerut ca numele său să nu fie publicat, din motive de securitate.
Comandantul Brigăzii Norman confirmă că a fost abandonat de aproximativ 60 de combatanți, de la începutul conflictului. Câțiva dintre aceștia doreau să semneze un contract care le-ar fi dat statut de soldați în temeiul Convențiilor de la Geneva, precum și garanții că vor fi tratați de statul ucrainean în caz de vătămare. Hrulf susține că unii chiar au „planificat” să-l jefuiască de un transport de arme de 500.000 de dolari furnizate de americani, pentru a-și crea propria unitate de luptă.
„Sunt tipi care s-au grăbit să meargă pe front fără să fi trecut măcar de cel mai mic control de securitate. Ucrainenii ne-au testat și abia acum începem să primim mai multe misiuni. Există un element de încredere care trebuie construit și asta este complet normal”, spune Hrulf.
„Mulți luptători voluntari se așteaptă să fie totul la cheie, dar războiul este opusul, este o dezamăgire teribilă”, rezumă Wali, la rândul său.
Cu un alt infanterist din Quebec, poreclit Shadow, lunetistul din Quebec s-a alăturat în cele din urmă unei unități ucrainene care lupta în regiunea Kiev.
Dar, din nou, găsirea unei arme cu care să lupte a fost dificilă. „Trebuia să cunoști pe cineva care cunoștea pe cineva care îți spunea că într-o frizerie veche îți va da un AK-47. Trebuia să te chinui cu trusa de soldat așa, ridicând piese și muniții în stânga și în dreapta, în multe cazuri cu arme în stare mai mult sau mai puțin bună”, spune el.
„Chiar și pentru mese trebuia să te lupți, de multe ori civilii le asigură. Este la fel cu benzina, dacă trebuie să te deplasezi cu mașina. Trebuie să te organizezi constant, să cunoști pe cineva care cunoaște pe cineva.”, povestește Wali.
După câteva săptămâni pe teritoriul ucrainean, unii dintre cei mai experimentați soldați occidentali au ajuns să fie recrutați de Direcția de Informații Militare Ucrainene, urmând să participe acum la operațiuni speciale în spatele liniilor inamice, potrivit unuia dintre ei.
Alții, mai puțin experimentați, „sar de la un Airbnb la altul” în timp ce așteaptă să fie recrutați de o unitate care îi va duce în față, spune Wali.
Majoritatea, însă, au decis să se întoarcă acasă, spun mai multe persoane intervievate pentru acest articol. „Mulți ajung în Ucraina cu pieptul bombat, dar pleacă cu coada între picioare”, spune Wali.
În cele din urmă, el însuși a spus că a tras doar două gloanțe cât a fost pe frontul din Ucraina, „în ferestre, pentru a speria oamenii”, și că nu a intrat niciodată în raza de tragere a inamicului.
Asta contrazice presa ucraineană, care a scris la un moment dat că Wali a făcut 11 victime.
„Este un război al mașinilor”, în care soldații ucraineni „extrem de curajoși” suferă pierderi foarte mari din cauza bombardamentelor, dar „pierd multe oportunități” de a slăbi inamicul pentru că le lipsesc cunoștințele tehnice militare, rezumă el. „Dacă ucrainenii ar fi avut procedurile pe care le aveam în Afganistan pentru a comunica cu artileria, am fi putut provoca un măcel”, crede el.
Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina