ComenteazăPalatul Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie (Palatul CEC) este o clădire construită în aceeași perioadă cu Palatul Poștelor, astăzi Muzeul Național de Istorie. Cele două clădiri sunt de o parte și alta pe Calea Victoriei.
Piatra de temelie a Palatului CEC a fost pusă în 8 iunie 1897, în prezența Regelui Carol I al României și a Reginei Elisabeta.
Până în 1875, în acel loc se aflaseră mănăstirea și hanul „Sfântul Ioan cel Mare”. În locul mănăstirii a fost ridicat primul sediu al Casei de Depuneri, pe timpul lui Alexandru Ioan Cuza. Acesta a devenit neîncăpător, a fost demolat, iar în locul său a fost ridicată actuala clădire.
Realizată după planurile arhitectului Paul Gottereau, cu elemente specifice din arhitectura franceză de la sfârșitul secolului XIX, Palatul CEC a fost terminat în anul 1900.
Ateneul Român este o sală de concerte cu aspectul unui templu ionic, cu șase coloane frontale și două laterale. La intrarea principală, cele opt coloane ionice au proporții similare coloanelor templului Erechteion de pe Acropole.
Împrejurul marii cupole a edificiului se pot vedea, săpate în zid, numele unor învățați cunoscuți. Printre ele, cele ale lui Miron Costin, Gheorghe Șincai, Dimitrie Cantemir, Ion Heliade Rădulescu, Timotei Cipariu.
În 1886 a început construcția actualului edificiu, iar o parte din fonduri au fost adunate prin subscripție publică, prin celebrul îndemn ”Dați un leu pentru Ateneu”.
Terenul pe care a fost ridicat Ateneul a aparținut familei Văcăreștilor și se afla, la 1888, când a fost inaugurat imobilul, la periferia Bucureștilor de la acea vreme. Amplasamentul a fost criticat pe motiv că iarna se ajungea greu ”din centru”, până în acest loc din ”marginea orașului”.
Palatul Ministerului Agriculturii și Domeniilor (cum se numea inițial) este o construcție din București, terminată în anul 1895 după planurile arhitectului Louis Pierre Blanc, autor și al Palatului Facultății de Medicină din București. Edificiul a adăpostit ministerul de resort de la început și până în prezent.
Este o clădire în formă de U, cu doua corpuri simetrice, dispuse în jurul unei curți de onoare. Corpul central are un frontispiciu cu o friză cu basoreliefuri și ceas sub o cupola impunătoare, care este și ea în spiritul restului acoperișurilor din „marea intersecție” a principalului nod rutier al orașului.
Palatul Ministerului Agriculturii a fost inaugurat în același an cu Palatul de Justiție, amândouă construite în stilul renașterii franceze.
Sediul Universității din București a fost dat în folosință al 14 decembrie 1869. A fost realizat după planurile arhitectului Alexandru Orăscu pe locul fostului colegiu Sfântu Sava. Corpurile laterale ale palatului au fost ridicat între anii 1912-1926.
Împodobirea exterioară a palatului a fost realizată de către Karl Stork. Relieful, distrus la numai 80 de ani de la construcția sa, în timpul bombordamentelor aeriene americane din 4 aprilie 1944, o prezenta pe Minerva încununând artele și științele. În scena centrală, Minerva întindea o cunună de lauri unei figuri alegorice cu o liră în mână, alegoria poeziei. La dreapta și la stânga zeiței apăreau științele și artele, drapate sau nude. Frontonul nu a mai fost refăcut, fragmente recuperate dintre ruine se păstrează la Muzeul de Artă Frederic Stork din București, str. Vasile Alecsandri nr.16.
Primul Palat al Băncii Naționale a României, dat în folosință în 1890, a fost ridicat în cea mai veche zonă comercială a oraşului Bucureşti, delimitată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea de străzile Lipscani (cea mai veche), Calea Victoriei (fostă Mogoşoaia), Smârdan şi Doamnei.
Preluând terenul ocupat de un han în secolul al XVII-lea, construcția palatului BNR arată dimensiunea economică survenită în anul 1880 și orientarea spre cultura europeană. Modernizarea urbană a fost ghidată de arhitecți formați la École de Beaux Arts din Paris. Astfel, prin așezarea sa în zona istorică, BNR a încurajat formarea districtului financiar. Arhitectura aparține Renașterii înalte franceze.
Prima clădire a Teatrului Național din București a fost inaugurată în anul 1852 și se afla între străzile Câmpineanu și Matei Millo. Inaugurarea s-a făcut cu piesa ”Zoe sau Amantul împrumutat”, vodevil având ca actori pricipali pe Nina Valery și Costache Caragiale.
În timpul celui de-al Doilea Război mondial, în 26 august 1944, aviația germană a executat o misiune de distrugere a Palatului Telefoanelor, dar o bombă a ratat ținta și a căzut pe Teatrul Național, care se găsea de cealaltă parte a străzii. Clădirea Teatrului Național a fost distrusă, iar noul sediu a fost ridicat pe actuala locație, în Piața Universității.
Terenul vechiului Teatru National a rămas viran până în anii 1990, când s-a construit acolo Hotelul Novotel. Porticul de intrare al clădirii dispărute în 1944 a fost reconstruit, simbolic, devenind portalul de intrare în noua construcție cu fațadă de sticlă a hotelului.
Palatul de Justiție a fost construit între anii 1890 – 1895, pe terenurile boierilor Crețulești și Golești. Planurile au aparținut arhitecților Albert Ballu – același arhitect care a conceput Palatul de Justiție din Charleroi, Belgia – și Ion Mincu.
Piatra de temelie a clădirii a fost pusă de regele Carol I, în octombrie 1890. Martorii evenimentului relatează că ceremonia s-a desfășurat după tipicul vremii: Regele, care purta un șorț alb cu ciucuri de aur, a semnat actul de fundație pe pergament, l-a pecetluit cu pecetea regală, a depus pergamentul în fundație și a pus prima cărămidă.
Grand Hotel du Boulevard a fost inaugurat în 1871 și a fost primul hotel bucureștean care avea apă curentă. Era cunoscut și ca unul din cele mai scumpe hoteluri din București.
În 1934, patru ofițeri ai armatei române au pus la cale un atentat împotriva regelui Carol al II-lea. Aceștia s-au cazat la etajul doi al acestui imobil, în camera 44 și au plănuit uciderea regelui în Nopatea de Înviere, în momentul în care alaiul regal trecea pe sub balcoanele hotelului spre Dealul Mitropoliei. Atentatul a eșuat, ofițerii fiind arestați.
Clădirea Arhivelor Naționale situată pe Bulevardul Elisabeta, nr 49, se află pe lista monumentelor istorice. Imobilul a fost cosntruit în prima jumătate a secolului XX și a fost, inițial, sediul Monitorului Oficial. În anii 1980, în timpul sistematizării ceușiste a Bucureștiului, Mănăstirea Mihai Vodă, care era sediul Arhivelor Naționale, a fost dărâmată. În acest context, clădirea de la Bd. Elisabeta a devenit noul sediu al Arhivelor.
Colegiul Gheorghe Lazăr, înființat în anul 1860, este al doilea liceu, ca vechime, din București. În Monitorul Oficial nr.10, din 14 ianuarie 1860, Eforia Instrucțiunii publice face să apără următorul anunț: „Se dă în cunoștință publicului că luni, în 18 Ianuarie, la ora 10 dimineața se va celebra deschiderea noului gimnaziu, al lui Lazăr, în casele D-lui Gh. Macescu de la Jignita, Coloarea Roșie, No.35. Director, I. Maiorescu”.
Palatul Camerei de Comerț și Industrie este o clădire construită între anii 1906 – 1912, după planurile arhitectului Ștefan Burcuș. Cel care a adus în discuție pentru prima data problema necesității construirii unui sediu pentru Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București într-o zonă centrală a fost regele Carol I, în 1904, la sugestia lui George G. Assan.
Începând cu anul 1955 a devenit sediul Bibliotecii Naționale a Românei. În 2008 clădirea a fost retrocedată proprietarului de drept, Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București.
O expozițiilor a clădirilor emblematice ale Bucureștiului a fost deschisă în Parcul Herăstrău. Este vorba despre fotografii de epocă și documente mai puțin cunoscute legate de imobile bucureștene emblematice pentru perioada făuririi Românei Mari. Această expoziție deschide un șir mai lung de eveniminete legate de Centenar.
Expoziţia, intitulată “Clădiri emblematice ale Capitalei. Documente de arhivă” a fost realizată de Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic, Arhivele Naționale ale României şi Primăria Municipiului București în Pavilionul A, ExpoFlora din Parcul Herăstrău (Parcul Regele Mihai I).
”Ideea de bază este să trezim în publicul bucureștean un interes mai adânc pentru simbolurile arhitecturale ale Metropolei, în special cele apărute în preajma Marii Uniri. Clădiri existente și am adăugat la imaginile acestora date mai puțin cunoscute despre ele, furnizate de Arhivele Naționale”, ne-a spus Oana Valeria Zaharia, directorul Administrației Monumentelor și Patrimoniului Turistic.
Citește și:
#salvatipipera | Mihai Crăciun, Asociaţia Construim România: Tramvaiele moderne ar descongestiona întreaga zona