ComenteazăZiua Națională a României. Cum a evoluat steagul țării în ultimii 100 de ani. Primul tricolor:
Tricolorul, așa cum îl știm astăzi, a fost adoptat în anul 1867 (după Unirea Moldovei cu Țara Românească) și păstrat până în anul 1948, când au venit comuniștii la putere, înlăturându-l pe Regele Mihai I.
În constituția din 1866 se prevedeau următoarele: „Culorile Principatelor – Unite urmează a fi Albastru, Galben și Roșu”. Ordinea și dispoziția culorilor au fost stabilite de către deputații de la acea vreme, în cadrul unei adunări, la 26 martie 1867.
Astfel, s-au decis următoarele: albastru la hampă, galben la mijloc și roșu la margine, flotând. Stema țării urma să fie așezată doar pe steagurile militare și cele ale suveranilor, potrivit site-ului Președinției României.
Steagul României, după Marea Unire:
Mai târziu, după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 – ziua în care se sărbătorește Ziua Națională a României -, drapelele militare erau tricolore și aveam pictată în centru stema României. În colțuri se găseau cifrele regale ale monarhilor Ferdinand I, Carol al II-lea și Mihai I, încoronate și înconjurate cu o coroană de frunze de stejar din aur. Hampa drapelelor avea în vârf o acvilă de metal cu zbor în jos, încoronată și purtând în cioc o cruce.
E de notat că după înfăptuirea României Mari, la 1 Decembrie 1918, drapelul oficial va rămâne în continuare cel tricolor, cu fâșiile dispuse vertical.
Primul steag al României în perioada comunismului:
La trei ani după terminarea celui de-al doilea Război Mondial, în urma venirii comuniștilor la putere și instaurarea republicii, în România au fost interzise toate însemnele regatului, inclusiv stemele și steagurile tricolore care le purtau.
Pe data de 9 ianuarie 1948, a fost emis un decret în ceea ce prevedea că noua stemă a republicii să fie înfățișată prin următoarele: „un tractor, un grup de trei furnale pe câmpul unui soare care răsare, înconjurat de o înmănunchere de spice de grâu, legate de o panglică având inscripția Republica Populară Română și inițialele R. P. R. la capătul spicelor”. Culorile drapelului vor rămâne aceleași: albastru, galben și roșu.
Câțiva ani mai târziu, în 1952, în partea superioară a stemei republicii apare o stea în cinci colțuri. Acest lucru se va reflecta și asupra drapelelor și pavilioanelor oficiale românești.
În 1965, o nouă constituție prevedea la articolul 118: „Drapelul Republicii Socialiste România poartă culorile albastru, galben și roșu, așezate vertical, cu albastru lângă lance. În mijloc este așezată stema Republicii Socialiste România”.
Prin Decretul nr. 972 din 5 noiembrie 1968 privind însemnele Republicii Socialiste România erau stabilite, în detaliu, stema, sigiliul, drapelul și imnul, având în vedere că în trecut, acestea au fost interpretate greșit. Astfel, drapelul este definit ca având proporția de 2:3, cu fâșiile colorate în dimensiuni egale. Stema era plasată în centru și avea o înălțime egală cu 2/5 din lățimea drapelului. Steagul avea să rămână același până în decembrie 1989.
În perioada comunistă, până în luna decembrie a anului 1989, Ziua Națională a României se sărbătorea pe 23 august.
Steagul Revoluției:
Din Decembrie 1989, încă de pe data de 17, stema R.S.R. a fost decupată de pe drapele, fiind înlocuită cu un cec gol. De aici a apărut și sintagma „drapel cu gaură”.
Decretul-Lege nr. 2 din 27 decembrie 1989, care privea constituirea, organizarea și funcționarea Consiliului Frontului Salvării Naționale prevedea la articolul 1 că „drapelul țării este tricolorul tradițional al României, având culorile așezate vertical” în ordinea amintită cunoscută deja.
Steagul României în prezent:
Ultima modificare a drapelului a venit în 1994: „Drapelul României are formă dreptunghiulară. Lățimea drapelului este egală cu 2/3 din lungimea acestuia, iar dimensiunile fâșiilor culorilor sunt egale”.
Tot în 1994 au fost stabilite și culorile definitive ale steagului: albastru cobalt, galben crom și roșu vermion.
FOTO: WIKIPEDIA