Comentează- Nu există un număr de contact direct. Este aproape imposibil să iei legătura telefonic cu cineva de la centru.
- Dacă te prezinți fizic la centru, cabinetul propriu-zis este încuiat. Unii dintre angajații spitalului nu știu despre deschiderea centrului.
- Nu există personal dedicat, ci sunt angajați ai spitalului, care pot fi prinși în alte activități.
- Ca victimă poți participa la o singură ședință cu un psiholog la centrul respectiv. Ulterior, ești redirecționat spre psihologi din cadrul DGASPC Sector 5.
În 13 mai, la trei zile după inaugurarea oficială a unui centru pentru victimele violenței sexuale în cadrul Spitalului Universitar de Urgență din București, Marie*, o studentă străină care face facultatea în România, a încercat să apeleze la serviciile centrului. Fără succes.
Tânăra a rămas însărcinată în urma unui viol și dorea să facă un test de paternitate antenatal. A contactat mai multe clinici private, dar acestea au refuzat-o, relatează Marie. Într-un final, a luat legătura cu Centrul Filia, un ONG din București care luptă pentru drepturile femeilor.
Una dintre activistele din organizație, Andrada Cilibiu, i-a spus studentei de centrul nou inaugurat la spital și s-a oferit să o ajute. A încercat să contacteze centrul pentru a întreba dacă acolo se pot face teste de paternitate pe embrion. Nu a găsit însă nicio adresă de e-mail sau număr de telefon, așa că a sunat la centrala de la Spitalul Universitar.
„Nu au telefon, iar centrul nu funcționează”, susține Cilibiu că i-ar fi răspuns centralista.
Ministrul Turcan, în 11 fotografii de la lansare
Centrul din cadrul Spitalului Universitar din București, prezentat de către autorități ca „primul centru de intervenție pentru victimele violenței sexuale” din București, este un proiect al Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES), din subordinea Ministerului Muncii, realizat în parteneriat cu Spitalul Universitar București, Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti și Institutul de Medicină Legală București.
La lansarea oficială de pe 10 mai au participat ministrul muncii, Raluca Turcan, secretarul de stat al ANES, Luminița Popescu și managerul Spitalului Universitar de Urgență București, Cătălin Cîrstoiu. ANES a publicat pe Facebook 23 de fotografii din ziua inaugurării centrului. În 11 dintre ele apare ministrul muncii, Raluca Turcan.
Operator: „Nu am auzit de centrul acesta, nu știu unde să vă dau”
După ce studenta străină, victimă a unui viol, ne-a relatat despre eșecul ei de a lua legătura cu cineva din centrul nou inaugurat, Libertatea a încercat să contacteze telefonic cabinetul.
Într-adevăr, nu există un număr de contact direct pentru centrul respectiv și nici o adresă de e-mail. Așa că sun la centrala Spitalului Universitar, pe 14 și 17 mai, cerând să mi se facă legătura cu centrul pentru victimele violenței sexuale.
Libertatea: Bună ziua, aș dori să-mi faceți legătură la centrul pentru victimele violenței sexuale care s-a deschis recent la dumneavoastră.
Centrală spital: Din păcate, nu am auzit de centrul acesta, nu știu unde să vă dau. V-ați băgat cumva pe net? Nu vă zice vreun interior?
– Nu zice niciun interior.
– Ia vedeți, că nu știu unde să vă fac legătura.
Call center ANES: „Nu ne-au furnizat numere de telefon”
Sun și la linia telefonică pentru victimele violenței domestice, administrată de ANES. Angajata nu are informații despre cum poate fi contactat centrul. „O secundă, să caut, să văd dacă ne-au trimis ceva cei de acolo și avem în baza de date. Puteți să reveniți în două minute?”
Ulterior, precizează că centrul nu are un număr de contact.
Nu ne-au furnizat numere de telefon. Și pe internet nu apar nici la ei numere de telefon. Noi numere de telefon am primit doar de la instituții colaboratoare.
Angajată ANES:
Îmi oferă mai multe contacte ale unor angajați de la diferite fundații și de la direcția de asistență socială.
Deși scopul acestui centru e să ușureze traseul victimelor, oferind servicii integrate, astfel încât să nu se mai plimbe de la o instituție la alta, practic acestea sunt dirijate tot spre alte instituții.
„Probabil că, în cazul în care ești victimă a violenței sexuale, te duci la spital, unde e centrul respectiv. Beneficiezi de toate serviciile acolo și te pun în contact cu asociațiile cu care colaborează. Puteți să mergeți direct acolo”, adaugă angajata.
Merg direct acolo.
„Cabinetul e încuiat”
Portarul de la Ambulatoriul Spitalului Universitar București nu a auzit despre centru.
„Ca să intrați în spital, trebuie să treceți prin cortul de triaj. Încercați la triajul pentru Oftalmologie, poate știu ei ceva”, spune bărbatul.
Cadrul medical de aici știe doar că centrul e la parter. Îmi face însă triajul pentru Oftalmologie ca să pot intra în Ambulatoriu.
Zeci de bolnavi așteaptă pe holul spitalului. Întreb iar despre centru. „Știți cumva unde e centrul pentru victimele violenței sexuale?”. Un medic mă direcționează spre secretariat.
„Cabinetul e încuiat”, spune scurt o angajată de la secretariat. „Așteptați să sun pe cineva”.
Trec 15 minute. „Oare nu e totuși nimeni la cabinet?”
„V-am zis că e încuiat. Am chemat-o pe doamna asistentă-șefă, dar are treabă acum. Aveți un pic de răbdare.”
„O redirecționăm”
După alte 15 minute de așteptare pe holurile spitalului, apare coordonatorul centrului, psihologul Mirela Zivari. Nu mergem la cabinetul proaspăt inaugurat, ci într-o cămăruță din spatele secretariatului.
O întreb cum poți să beneficiezi de consiliere psihologică la centru. „În cadrul spitalului se asigură o consultație primară, după care în proiect îi avem parteneri pe psihologii de la sectorul 5”, precizează Zivari.
O altă variantă e ca victima să fie consultată de un psihiatru din spital, explică coordonatorul.
Dacă psihiatrul consideră că persoana care a trecut printr-un episod de violență sexuală necesită intervenție psihologică, atunci poate beneficia de patru ședințe gratuite în cadrul spitalului.
Un număr de telefon, după mai multe încercări
Coordonatorul centrului precizează că victima ar trebui să sune cu o zi înainte pentru a programa o întâlnire, ca să nu fie nevoită să aștepte la coadă.
Dar cum se poate stabili o întâlnire? „Vă las un număr de telefon. Mă sunați cu o zi înainte. Eu sunt în fiecare zi la spital, de luni până vineri, de la 8 la 14.30 și așa ne putem întâlni”, explică psihologul.
La finalul discuției, ies din spital cu un număr de telefon. Dar pentru asta, a fost nevoie să dau câteva telefoane, să vin la spital, să întreb mai mulți angajați, să aștept pe hol 30 de minute.
„Dacă chiar dorea să ne găsească, ne găsea”
Ulterior acestei vizite incognito, am discutat atât cu coordonatorul proiectului, cât și cu managerul spitalului și cu secretarul de stat al ANES, Luminița Popescu.
„Noi am deschis centrul săptămâna trecută. În momentul de față sunt lucruri care țin de Agenția Națională, care trebuie să facă o serie de documente, pe lângă protocolul în sine. Nu putem să lăsăm centrul deschis pentru că are niște dotări care se vor utiliza strict de către victimele violenței domestice. Numai kiturile alea care trebuie securizate, căci e un kit care duce proba la INML”, precizează Mirela Zivari.
Legat de studenta care a încercat să acceseze serviciile centrului, psihologul spune că „dacă chiar dorea să ne găsească, ne găsea”.
Este un program-pilot, sunt foarte multe lucruri care vor apărea pe parcurs, în situații punctuale, pe care niciun organism nu le poate anticipa exact cum vor fi. Important este că există deschidere și că sunt oameni care din timpul lor vor să facă chestia asta.
Coordonatorul centrului, psiholog Mirela Zivari:
„Noi oricum așteptăm metodologia de la ANES”, spune și Cătălin Cîrstoiu, managerul Spitalului Universitar din București.
„Echipa multidisciplinară” va fi formată din angajații spitalului
Centrul propriu-zis e un „cabinet dotat de Ministerul Muncii, ANES, cu o masă ginecologică și mobilierul aferent, un pupinel care conservă kiturile respective și ce mai e într-un cabinet medical. Activitatea se desfășoară și în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe, n.r.). Acolo e recoltarea probelor, iar cabinetul va fi folosit pentru recoltările ulterioare”, precizează managerul.
Dar cum poate o victimă să ajungă să beneficieze efectiv de serviciile centrului dacă se duce azi? Coordonatorul explică:
- „În primul rând, vine la UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Mai rar se întâmplă să vină prin Ambulatoriu. La UPU, există trusa specială, prin care se iau probele.
- În acel moment se sună la 112 și vine un reprezentant de la poliție.
- Vine și un reprezentant de la IML, dacă pacienta rămâne internată la noi, în termen de 24 de ore, să fie evaluată de un legist.
- Apoi vine psihologul, care este și în UPU.
- Se sună Asistența Socială.
- Apoi, victima este programată la alte investigații, fie la o lună, fie la șase luni. Primește tot suportul medical în cadrul spitalului.”
Pe hârtie, centrul ar trebui să ofere servicii integrate printr-o echipă multidisciplinară formată din medic/asistent medical, medic legist, psiholog, polițist, asistent social.
„Echipa multidisciplinară sunt oamenii spitalului, sunt toți angajații spitalului în specialitățile respective”, explică Cîrstoiu.
Nu avem niște oameni destinați. Cine e de serviciu în momentul respectiv. O să creăm o procedura internă conform metodologiei elaborate de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii și toată lumea va fi (în centru, n.r.).
Managerul Spitalului Universitar:
Totul e voluntar, nu e nimeni plătit pentru asta, spune managerul.
Targetul centrului: 10 beneficiare pe an
Deschiderea centrului din București face parte dintr-un proiect amplu numit „Sprijin pentru implementarea Convenției de la Istanbul în România”, în valoare de 2,5 milioane de euro, finanțat prin intermediul Mecanismului Financiar Norvegian 2014-2021. Contractul de finanțare a fost semnat în 29 ianuarie 2019.
Unul dintre obiectivele proiectului este înființarea a 10 centre în țară care să ofere sprijin și consiliere victimelor violenței sexuale, primul dintre acestea fiind centrul din Spitalul Universitar.
Targetul proiectului (pentru centrul din București, n.r.) este foarte mic. 10 femei pe tot anul. Proiectul a fost gândit anterior venirii mele la ANES.
Secretarul de Stat al ANES, Luminița Popescu:
„Au stabilit acest target mic și rezonabil, cred, pentru a nu întâmpina dificultăți pe parcursul derulării proiectului. Eu îmi doresc să nu fie multe victime ale violenței sexuale, dar să apeleze. Cea mai mare problemă este cu subraportatea când vine vorba de violența sexuală”, adaugă secretarul de stat.
Cum pot afla victimele despre acest centru?
Am vrut să aflăm cum va fi promovat acest centru, astfel încât posibilii beneficiari să audă de serviciile sale și să le acceseze.
„Deja am testat o metodă foarte bună de promovare a acestui centru printr-o conferință pe care am organizat-o anterior operaționalizării acestui tip de serviciu, pe 27 aprilie, când am avut reprezentanți de la toate instituțiile locale, DGASPC-uri, toate ministerele care au atribuții pe domeniul acesta”, explică Luminița Popescu.
Nu există un protocol clar pe promovarea acestor tipuri de servicii, dar este foarte bine că ne-ați atras atenția asupra acestui aspect.
Secretarul de stat adaugă:
Managerul Spitalului Universitar spune că victimele ar putea afla de acest centru prin intermediul call center-ului de la ANES.
„Da, asta cu comunicarea externă e o problemă care trebuie reglată”, adaugă și Cîrstoiu.
Protocol de colaborare între instituții
Pentru deschiderea acestui centru, a fost semnat un protocol de colaborare între ANES, Spitalul Universitar București, Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti și Institutul de Medicină Legală București.
Protocolul a fost încheiat pe o perioadă de 8 ani: 3 ani perioada de implementare, plus 5 ani perioada de sustenabilitate.
Documentul a fost semnat în 19 aprilie, la peste 2 ani de la semnarea contractului de finanțare pentru întregul proiect, dar cu mai puțin de o lună înainte de inaugurarea centrului.
Acolo sunt prevăzute responsabilitățile fiecărei instituții.
De exemplu, ANES asigură înființarea și coordonarea metodologică adecvată a Centrului de intervenție pentru victimele violenței sexuale.
- Mai asigură din bugetul proiectului dotarea Centrului de intervenție pentru victimele violenței sexuale cu echipamente medicale necesare desfășurării activității;
- Asigură activități legate de informare și formarea personalului de specialitate desemnat să facă parte din echipa de intervenție care va acționa la nivelul centrului, din bugetul proiectului.
Spitalul trebuie să desemneze o persoană responsabilă care va avea rol de coordonator al centrului.
- Asigură spațiul adecvat pentru funcționarea centrului de intervenție.
- Gestionează buna desfășurare a activității centrului.
- Asigură preluarea victimei de către coordonatorul centrului în vederea informării/consilierii cu privire la următoarele etape ale parcursului socio-medico-legal.
Centrul a mai fost inaugurat în 2018
În noiembrie 2018, a mai existat o încercare de a deschide același centru, tot în cadrul Spitalului Universitar. Se numea Centrul de Criză pentru Situațiile de Viol. Avea misiunea să „plimbe hârtiile, nu victimele”, adică tot ușurarea traseului instituțional pentru victimele violenței sexuale.
„La nivelul acestui centru este asigurată eficient și rapid examinarea medicală și medico-legală, asistența posttraumatică și consilierea victimelor violenței sexuale”, doar că asta nu s-a întâmplat niciodată.
„S-a inaugurat acest centru în 2018, dar centrul nu a existat niciodată. La vizita de evaluare care a fost făcută, s-a constatat că nu există centrul și s-a reziliat contractul”, spune managerul Spitalului Universitar.
„Era altă conducere”, precizează Cîrstoiu. „Noi practic acum mergem pe altă linie de finanțare și e un contract nou. Și chiar ne-am făcut treaba. Noi credem că putem scurtcircuita, chiar putem ajuta să meargă mai repede pentru amărâții ăștia”.
Anul trecut s-a înregistrat o creștere cu 30% a cazurilor raportate de viol, agresiune sexuală și act sexual asupra minorelor.
*Numele studentei a fost schimbat, pentru a-i proteja identitatea.