ComenteazăAnna Litvinenko, cercetătoare în Germania, născută în Rusia și cu rădăcini ucrainene, a organizat la Freie Universität Berlin, unde este și profesoară, o serie de discuții despre rolul internetului în contextul războiului purtat de Rusia în Ucraina. A invitat specialiști și reprezentanți ai unor ONG-uri să le vorbească studenților, între altele, despre cum ne prezintă rețelele sociale ce se întâmplă în acest război. Litvinenko predă cursuri care au ca temă media și politica în statele (semi)autoritare și în lumea postsovietică.
„Războiul a fost un șoc pentru mulți dintre noi, abordarea subiectului e într-un fel terapeutică”, spune Anna Litvinenko despre motivul pentru care a organizat aceste întâlniri. Dincolo de aspectele emoționale, mulți dintre colegii ei cercetători analizează subiectul și a observat, de asemenea, un interes ridicat din partea studenților să asculte perspectivele experților.
Publicația britanică The Guardian titra la finalul lui aprilie, la două luni de la invazie: „Poate social media să schimbe cursul războiului?”. Nu l-a schimbat, dar cu siguranță ne-a arătat imagini ale războiului complet diferite. „E o sabie cu două tăișuri”, precizează cercetătoarea de la departamentele de digitalizare și media ale universității berlineze.
„Poveștile oamenilor ne emoționează, toată lumea poate să empatizeze cu ele”
Ajutorul umanitar pentru ucraineni a venit și în urma postărilor de pe rețelele sociale, explică Anna Litvinenko. „Social media au roluri diverse și sunt folosite pentru mobilizarea diferitelor tipuri de resurse: umane, financiare, dar sunt importante și pentru distribuirea poveștilor. Poveștile oamenilor ne emoționează, toată lumea poate să empatizeze cu ele”, spune ea.
Cercetători din toată lumea au avut aceeași preocupare ca Anna Litvinenko. Profesorii de la Universitatea Texas A&M din SUA, de pildă, au explicat pentru site-ul instituției despre cum cetățenii joacă un rol tot mai important în răspândirea informației, în special în vremea războiului. „Oamenii pot vedea și împărtăși rapid evenimente dramatice și traumatizante, ceea ce ar putea încuraja acțiunea socială sau mobilizarea ajutorului umanitar”, a declarat Johanna Dunaway, profesoară de științe politice a universității și expertă în comunicare politică.
Pe această temă a vorbit, pentru New York Times, și Maryna Yaroshevych, de la ONG-ul Promote Ukraine, care încurajează schimbul de expertiză între ucraineni și statele Uniunii Europene. Aceasta a spus, între altele, că unele imagini puternice care au circulat pe social media cu distrugerile din Ucraina au pus presiune pe politicienii lumii, astfel încât să sancționeze Rusia.
„Imaginile deschid inimile europenilor și ale oamenilor din întreaga lume”, a spus ea. „În acest fel, oamenii obișnuiți pot face presiuni asupra politicienilor pentru a interveni”.
Cercetătoarea Anna Litvinenko amintește că pe rețelele sociale, de exemplu pe Telegram, încă disponibil în Rusia, își stabileau un loc de întâlnire rușii care voiau să protesteze față de război, în special la începutul invaziei. „Grupurile feministe sunt o figură centrală, protestează. Se strâng online. E un mix între digital și analog, pentru că oamenilor le e teamă să nu fie urmăriți în mediul digital”.
Cel mai viral război
În ceea ce privește viteza cu care se răspândesc imaginile legate de războiul din Ucraina, scrie The Economist, pe rețelele sociale s-au văzut momente dramatice și din alte conflicte armate, precum cel din Siria, filmate de oamenii care le-au trăit. „Războiul din Ucraina însă este cel mai viral, pentru că Ucraina este cea mai conectată țară invadată vreodată”, argumentează autorul textului cu privire la accesul la internet al ucrainenilor.
„Războiul din Donbas (n.r. – regiune din sud-estul Ucrainei invadată de Rusia în 2014) a avut aceleași caracteristici, dar nu a fost la nivelul de acum. De aceea nu a fost așa vizibil. Acum sunt atât de multe consecințe, există atât de mulți refugiați”, mai explică Anna Litvinenko, de la Freie Universität Berlin.
„Până la urmă, oamenii o să creadă că nu există adevăr”
Dar nu reacționează numai oamenii care empatizează cu ucrainenii afectați de război la ceea ce se postează online, amintește Litvinenko. „E o sabie cu două tăișuri”, spune categoric. Mai ales că toate mesajele propagandistice de la televiziunea rusă circulă apoi și în social media. Pe YouTube, de pildă, a citit comentariile „fabricii de troli” care atacau publicațiile critice față de Kremlin.
„Ei repetă ce auzi și la televizor. Ajungi să crezi că e adevărat, pentru că totul pare mai autentic în social media. Nu numai statul spune ceva, oamenii spun același lucru”, explică cercetătoarea. Atrage atenția și că pe rețelele de socializare se găsesc persoane care să susțină orice fir narativ despre războiul din Ucraina. Și că Rusia se folosește acum de o idee susținută de mulți, și anume subiectivitatea adevărului. „Până la urmă, oamenii o să creadă că nu există adevăr. Propaganda rusă cultivă incertitudinea”, precizează Litvinenko.
Cum ar afecta libertatea de exprimare cenzura de pe platforme precum Facebook
În ciuda colaborării cu fact-check-eri, adică persoane sau platforme care verifică autenticitatea unor informații, Meta, de exemplu, care deține platformele Facebook și Instagram, nu a reușit să elimine dezinformarea despre război. Una dintre explicații e că acele mesaje circulă atât în news feed, cât și în conversațiile private. Anumite fake news sunt evidente – cum ar fi cele despre laboratoarele biologice din Ucraina -, spune Litvinenko, altele mai puțin, în special când propagandiștii utilizează fapte reale pe care reușesc să le întoarcă în favoarea lor.
Cercetătorii care documentează modul în care platformele online gestionează dezinformarea se întreabă: cum îți dai seama unde te oprești cu eliminarea postărilor? „Dacă e doar o opinie a cuiva? Cum evoluează cenzura pe platformă și cum afectează libertatea de exprimare?” sunt câteva dileme pe care le expune Litvinenko.
Iar dezinformarea în legătură cu acest război nu s-a limitat doar la Rusia, Ucraina și alte câteva țări din estul Europei. În China, de pildă, s-au răspândit fake news despre chinezi pe care ucrainenii i-ar fi rănit la graniță.
„Acum poate observăm cum crește rolul jurnalismului. În timpul războiului e esențial să ai informații verificate”, mai spune Litvinenko, care amintește că, în ultimii ani, s-a tot discutat public despre criza prin care trece jurnalismul, pentru că acum oamenii primesc de peste tot informații.
Educația media rămâne cheia
Prin educarea utilizatorilor, subliniază profesoara și cercetătoarea Anna Litvinenko, se poate reduce cantitatea de fake news distribuită pe diverse platforme. „Nu putem să cenzurăm totul. Chiar dacă ștergi un mesaj public, el va circula în privat. Educația media este soluția pe termen lung”, explică ea.
Acest tip de educație s-a desfășurat, după invazia rusă din 2014, în școlile din Ucraina, dar și prin programe la care au participat adulți. În ultimii ani, ei au învățat să își pună întrebări despre informațiile pe care le primesc. Între 2015-2016, International Research & Exchanges Board, ONG internațional specializat în educație și dezvoltare globală, a implementat un program în acest sens. 15.000 de adulți au trecut atunci prin traininguri. Doi ani mai târziu, în 2018, liceeni și studenți din Kiev au participat la workshopuri ținute de jurnaliști despre cum să identifice propaganda rusă, potrivit televiziunii ucrainene UATV. „Filtrul informației îl avem noi, trebuie să-l antrenăm, ca să nu fim induși în eroare”, amintește Litvinenko.