Și râurile mor. Nu fiindcă așa e legea naturii. Apele mor din cauza fărădelegii oamenilor. Florentina Bunea, cercetătoare la Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Inginerie Electrică, este românca ce vrea să repare această greșeală. Dispozitivul realizat de echipa sa de cercetare reușește să oxigeneze apa care este pompată din hidrocentrale astfel încât să nu moară asfixiați peștii din râurile din aval. Soluția lor este cea mai puțin costisitoare din cele realizate până acum și a fost premiată la concursurile de profil.
„Apa care este uzinată prin turbinele hidraulice din marile hidrocentrale din lume ajunge în râurile din aval foarte săracă în oxigen și afectează flora și fauna acvatică pe distanțe de kilometri. Pentru supraviețuirea peștilor este nevoie ca în apa din râu să fie un minim de 3-3,5 miligrame la litru oxigen dizolvat în apă, în perioada de înmulțire, cantitatea de oxigen trebuie să fie până la 7 miligrame la litru, pe o perioadă de 30 de zile”, explică Florentina Bunea.
Inovația românească poate preveni dezastrele ecologice
Soluția lor a fost deja testată în stația Hidroelectrica de la Mihăilești cu rezultate foarte bune. Inovația românească nu este însă pentru țara noastră fiindcă pe noi ne protejează, deocamdată, clima. Apa hidrocentralelor au creat dezastre ecologice în alte colțuri ale lumii. „Cele mai mediatizate cazuri au fost cele din SUA, în zona Carolina de Sud, unde dezastrele ecologice au afectat o mare parte din avalul hidrocentralelor. Asta se poate traduce prin faptul că nu mai există viață acvatică, pe de o parte, dar pe de altă parte afectează microclimatul zonei. La fel, au fost cazuri și în Asia, unde au fost afectate salbe de lacuri”, explică cercetătoarea româncă.
Cum funcționează mașinăria? „Dispozitivul poate fi montat pe o turbină hidraulică din centralele unde sunt probleme și care poate să aereze apa în funcție de deficitul de oxigen dizolvat din ea, astfel încât apa să corespundă condițiilor impuse de normele europene”, explică Florentina Bunea care a fost tentată de mai multe ori să plece din țară.
„Am primit încă din perioada de doctorat o bursă în Norvegia, apoi ulterior, postdoctoral am primit o bursă în Canada, am făcut tot felul de studii în Franța, la Grenoble, și am multe colaborări cu străinătatea, cercetarea nu are granite, știința nu are granițe. Ceea ce noi studiem acuma, chiar dacă nu e implementat în România, poate fi implementat oriunde în lume”, spune cu convingere cercetătoarea.
Citește și: Proiect cu fonduri europene pentru cercetătorii români. Vor avea acces la bazele de date științifice internaționale