Cercetător la Harvard, despre „exodul creierelor” din România: „Răspunsul nu este să-i reținem pe oamenii inteligenți și să le spunem: «Nu vă educați», ci să creăm oportunități ca să se întoarcă”

• Într-un interviu pentru Libertatea, cercetătorul recunoscut mondial, originar din Miercurea Ciuc, povestește despre copilăria sa în comunism, despre primii pași în cercetarea mare din Boston și cercetările sale revoluționare. 

Pe gazonul de un verde rupt parcă dintr-o poză de Windows din curtea Cetății Târgu Mureș, sute de oameni își caută un loc în picioare sau pe pături. Unii mai norocoși au prins loc pe scaune. Printre ei, în primul rând, foștii lideri UDMR Laszlo Borbely și Marko Bela.

Se fac probe de microfon, dar nu pentru un concert. Rochii și sacouri elegante foșnesc, dar nu pentru un dineu. Este deschiderea expoziției de artă BarabasiLAB.

După o scurtă introducere a directorului Muzeului Județean Mureș, vine la microfon Albert-Laszlo Barabasi. Într-un tricou negru și cu ochelarii de vedere rotunzi, cu rame în negru și roșu, cercetătorul aduce mai degrabă a influencer. Și din multe puncte de vedere așa e. Bărbatul atletic de 56 de ani, cu zeci de premii în fizică, titluri de doctor honoris causa și sute de cercetări publicate în reviste științifice, este un personaj „viral” pe internet. 

Mă aflu printre cei prezenți la vernisaj din curiozitate jurnalistică, dar și personală: cum te poate ajuta știința ca să ai succes, indiferent ce ar însemna acest cuvânt? Și e liniștitor pentru că poate însemna atâtea lucruri, pentru fiecare dintre noi. Sunt aici să aflu direct de la sursă.

Recomandări

Avocata din București care a angajat un asasin să o ucidă pe fosta iubită a fiului său mort a fost reținută

Cercetătorul care s-a visat sculptor

„Poate că unii dintre voi mă știu ca și cercetător, dar pasiunea mea încă din liceu a fost legată de artă la fel de strâns ca de știință. Singurul motiv pentru care nu am urmat o carieră artistică este faptul că în timpul comunismului părea imposibil să fiu admis la universitatea de artă, așa că am ales calea ușoară și am devenit un fizician în fizică nucleară și ulterior în fizică teoretică”, povestește sutelor de spectatori Barabasi, în engleză.

Le spune pe scurt la ce să se aștepte: reprezentări artistice ale unor imagini generate de cercetările științifice din laboratorul său din Boston – Centrul de Cercetare al Rețelelor Complexe. Adică fiecare pictură, fiecare punct cusut, printat 3D, sculptat sau asamblat are, de fapt, în spate calcule matematice complexe, legi ale fizicii probate, teorii verificate. Știință care stă și la emoția ta, nu doar la argumente. 

Recomandări

Un bărbat analfabet, internat la Psihiatrie, apare a fi contestat prin e-mail o candidatură la Senat. PNL și PSD se acuză reciproc

În fața muzeului se fac două cozi pentru vizită, una cu un ghidaj în limba română și alta pentru cea în maghiară. Popularitatea celei în maghiară se înțelege de la sine: în Târgu Mureș, în jur de 36% din populație este de etnie maghiară (potrivit datelor de la recensământul pe 2021 obținute de publicația Zi de Zi)  și, în plus, ghidul le va fi chiar cercetătorul Albert-Laszlo Barabasi, el însuși etnic maghiar din Miercurea Ciuc.

Cu câteva ore înainte, în sălile muzeului se învârteau angajați, curatori și artiști care puneau în ordine ultimele detalii. Zâmbitor, Barabasi intră în una dintre săli și salută cu accent pe fiecare consoană: „Bună dimineața!” Are programate la minut mai multe interviuri. 

Tapiseria care arată cât durează solidaritatea oamenilor după un dezastru

Albert-Laszlo Barabasi este în prezent unul dintre cei mai titrați cercetători din lume. A fost primul din lume care a făcut o hartă a internetului spre finalul anilor ‘90, ca să înțeleagă mai bine după ce reguli se ordonează acea pânză de păianjen virtuală de site-uri. Este unul dintre pionierii teoriei rețelelor care are aplicații în toate domeniile, de la cum se răspândește un virus la cum crește notorietatea unei companii online și până la cum se leagă moleculele gustului din mâncarea noastră.

Recomandări

Imagini surprinse de românii din Spania după inundații: magazine jefuite, mii de oameni fără apă și curent

„Când te gândești la corpul uman, dacă ignori reacțiile chimice și conexiunile dintre molecule, nu mai ai viață, ai doar un sac de molecule. Gândirea se întâmplă prin intermediul rețelei neuronale, economia este, de fapt, un proces bazat pe rețele. Acestea sunt procese pe care nu le putem înțelege decât dacă facem un pas înapoi și încercăm să cartografiem rețeaua și facem efortul de a înțelege procesele care o construiesc și îi permit să funcționeze”, explică cercetătorul.

Fiindcă suntem într-un muzeu, facem și noi un pas înapoi. Privim o tapiserie cu peste 2,5 milioane de cusături realizată de o artistă maghiară. 

Fiecare linie cusută reprezintă telefoanele date supraviețuitorilor atacului terorist din Barcelona din 2006. BarabasiLAB a vrut să înțeleagă algoritmul din spatele solidarității oamenilor. Numărăm încrengăturile cusute, care descresc și aproape se sting după două săptămâni. Atunci s-a destrămat probabil noutatea. Empatia însă poate că durează mai mult. 

„Revoluția” pe care o vede în România

În cariera sa științifică de peste 30 de ani, Barabasi a publicat peste 1.600 de articole științifice despre știința rețelelor. 

A predat la universități prestigioase, printre care Northeastern și Notre Dame din SUA, iar în prezent colaborează cu mai multe centre de cercetare, printre care Harvard Medical School. 

Cărțile sale în care explică descoperirile din știința rețelelor pentru publicul larg au fost publicate în zeci de limbi. Prima sa carte, „Linked. Noua știință a rețelelor”, a fost scrisă într-o cabană din Munții Harghitei, unde s-a închis timp de o lună înconjurat de studii științifice și cărți. 

Ultima, lansată în 2018 în SUA, „The Formula”, a încercat să coreleze succesul cu diverse cauze. Succesul de la artă la sport și cercetare. 

România? „A existat foarte clar un progres”

În ultimii ani își împarte viața între SUA și Budapesta. În România ajunge la intervale de jumătate de an sau un an. „Văd o evoluție și, ocazional, o revoluție. Am o imagine stroboscopică ce îmi permite să văd schimbări pozitive într-un mod pe care localnicii nu îl văd. Când ești localnic, dacă s-a construit o clădire nouă sau dacă orașul a fost reorganizat, ai fost și tu parte din dezordinea provocată de acea lucrare. Dar, ca străin, vii aici și spui: o, uite, ce bine arată! Și ceea ce am simțit în ultimii 20 de ani în România este că a existat un foarte clar progres. În timp ce, în multe locuri, au fost menținute și valorile locale”, crede acesta.

Cercetătorul care el însuși a plecat întâi la Budapesta în 1989 și apoi la doctorat în Boston nu vede o problemă nici în exodul creierelor. 

„Răspunsul nu este să-i reținem pe oamenii inteligenți și să le spunem: «Nu vă educați, pentru că dacă o faceți, nu vă veți mai întoarce», ci să creăm oportunități pentru ca mulți dintre ei să se întoarcă. Și mulți o fac”, e opinia sa.

Fie că e vorba de a veni cu familia să petreacă timp cu copiii defavorizați de care are grijă Fundația Saint Francis din Deva, să țină prelegeri la universități sau să verniseze expoziții de artă, Barabasi rămâne legat de locurile și oamenii de aici.

„Când ești copil, nu ai idee că ești în comunism”

S-a născut în 1967, în Bălan, Harghita, în România comunistă. Cercetătorul a inserat pentru culoare, în cărțile sale despre știință, amintiri din copilăria petrecută în Ținutul Secuiesc. 

„Când ești copil, nu ai idee că ești în comunism, pentru că nu vezi niciodată o alternativă. Nu contează unde te afli, ce primești e cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla. Și așa simt eu despre copilăria mea în România”, a spus cercetătorul pentru Libertatea.

A început de mic să fie pasionat de științele exacte, ba chiar a ajuns și la o olimpiadă de fizică. Apoi, a făcut Facultatea de Fizică de la Universitatea din București și și-a început încă de atunci cercetările în teoria haosului. „M-am dus la București, și nu la Cluj-Napoca la facultate doar pentru că am simțit că, din cauza comunismului, doar Bucureștiul avea revistele și cărțile internaționale de care aveam nevoie pentru a deveni cercetător”, își motivează azi alegerea.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 17

A primit pașaport și a plecat în Budapesta în 1989

Fiindcă statul comunist voia să creeze un stat omogen, au fost închise școlile cu predare în maghiară, multor etnici li s-a blocat accesul în anumite domenii sau funcții. Asta în ciuda „multietnicității” discursive a regimului. 

Cu restricții totale mai blânde, Ungaria devenea o salvare pentru mulți maghiari care își riscau viața să ajungă acolo. Abia din anii ‘80, autoritățile au început să le ofere unora pașaportul cu „viză turistică”. Astfel că între 1987 și 1990, numărul maghiarilor care au putut pleca în Ungaria ajunsese la 100.000.

Tatăl cercetătorului, Laszlo Barabasi, director de muzeu, ar fi deranjat regimul după ce a publicat mai multe articole etnografice în diferite reviste. Astfel că în 1988, acesta a fost dat afară de la conducerea muzeului din Miercurea Ciuc. Pentru o perioadă a lucrat controlor de autobuz, potrivit ziarului Szekelyhon. 

„Eram în București în timpul sesiunii de examene când am primit un telefon că trebuie să mă întorc acasă. Au decis că este mai ușor să-l lase să plece din țară pe tatăl meu. Așa că ne-au dat un pașaport, lui și mie, și ne-au spus la revedere”, povestește simplu momentul în care, la 22 de ani, cercetătorul a trebuit să părăsească România. 

Ungur în România, român în Budapesta, imigrant în SUA

A văzut momentul plecării ca pe o oportunitate. „Nu a fost niciodată o despărțire emoțională. Și nu m-am gândit niciodată că nu voi putea să mă mai întorc niciodată. Și, trei luni mai târziu, sistemul comunist s-a prăbușit și am putut să mă întorc. Chiar și tatăl meu s-a întors și și-a trăit restul vieții aici. În ceea ce mă privește, eu eram deja înscris în programul de la Budapesta, așa că am spus că voi rămâne și îmi voi continua studiile.”

Întâlnirea cu un cercetător american în Budapesta i-a deschis o oportunitate incredibilă: să-și facă doctoratul în Boston. 

Primele trei săptămâni în America tuturor posibilităților le-a petrecut în camera de cămin studiind pentru un examen. Apoi, primul contact cu strada a fost unul șocant: „Îmi amintesc exact colțul din Boston unde am ieșit și unde abia am reușit să evit tâlhăria. Din fericire, a apărut cineva și jefuitorii au fugit.”

Ulterior, s-a înfruptat din toate șansele pe care SUA i le-a oferit. America în acel moment era pentru oricine scăpa dintr-o țară est-europeană mai degrabă o idee decât o țară. 

„La Boston, majoritatea prietenilor mei pentru o perioadă foarte, foarte lungă de timp au fost alți imigranți, pentru că avem probleme similare. Ne luptăm cu probleme similare pe care oamenii locului nu le înțeleg. De fiecare dată când pleci de acasă ești o minoritate și pentru unii dintre noi, chiar și atunci când suntem acasă, suntem o minoritate”, filosofează cercetătorul.

Se întoarce cu discuția la știință. Fiindcă astăzi, la 56 de ani și mii de cercetări, își dă seama că a avut totuși o șansă că a fost întâi ungur în România, apoi român în Ungaria și imigrant în SUA. „În America, de fapt, minoritățile au un mare succes. O mare parte din Silicon Valley a fost construită de minorități. Unul dintre finanțatorii Google este rus. Elon Musk este din Africa de Sud. Dacă te uiți în jurul tău în Silicon Valley, îți dai seama că jumătate dintre antreprenori provin din străinătate”.

Eșecurile care i-au adus succesul

Faptul că a ajuns în SUA a fost suficient pentru a-i asigura însă succesul de azi, când e primit ca un star în Miercurea Ciuc, Târgu Mureș, Milano sau New York?

Sub nicio formă, spune cercetătorul. Ba chiar a avut multe eșecuri. În 1994 deja locuia la New York și orașul care nu doarme niciodată îi ținea treze ideile sale despre rețele.

„Timp de patru ani, tot ce am scris pe această temă a fost respins de la publicare. Și acesta nu a fost singurul eșec, am avut multe altele de-a lungul timpului. De asemenea, grantul pe care l-am scris a fost respins. Așa că a fost foarte greu să începem. Pe de altă parte, îmi construiam o carieră științifică de succes în domeniul științei materialelor. În acel moment, nu mi-era clar unde se află sursa eșecului, dacă eu fac ceva greșit sau dacă comunitatea nu este pregătită pentru teoria rețelelor”, povestește azi.

Și a găsit răspunsul: „Cred că a fost din ambele motive, în sensul că eram convins de importanța rețelelor, dar nu dezvoltasem argumentele și narațiunea pentru a-i convinge pe alții de ce este atât de important. Nu am fost capabil să o expun restului comunității științifice într-un mod în care să spună: «Da, am înțeles».”

Chaplin și Einstein prin New York

Nici cercetările lui Einstein nu au fost înțelese la timpul său, povestește profesorul. Teoria relativității a căpătat vizibilitate abia în 1919, la 14 ani după ce scrisese prima lucrare pe această temă. În cartea sa „Formula”, Albert-Laszlo Barabasi scrie despre o povestioară amuzantă cu Charlie Chaplin și Albert Einstein când se plimbau în mașină prin New York, în uralele oamenilor de pe trotuare. „Ne aclamă pe amândoi. Pe tine pentru că nimeni nu te înțelege, pe mine pentru că toți mă înțeleg”, i-ar fi spus Chaplin lui Einstein.

Știința lui Albert-Laszlo Barabasi e ușor de înțeles, din cărțile sale, din conferințele de pe YouTube, din reportaje și interviuri. Are o muncă neobosită în popularizarea științei. Este unul dintre cei mai titrați cercetători din lume. 

De ce el și nu alt cercetător din lume? De ce Einstein și nu un alt fizician? s-a întrebat și Barabasi în cartea despre succes. De ce în fiecare domeniu supervedetele sunt atât de puține? Este performanță? Este promovare?

Dacă nu pierzi, nu vei învăța să câștigi

„Succesul tău nu se referă la tine și la performanța ta. Succesul tău se referă la noi și la modul în care noi percepem performanța ta”, este o teorie probată și explicată în studiile sale. La fel cum când nu poți măsura performanța, ea nu mai contează, arată o altă lege a succesului. Un exemplu sunt competițiile de muzică în care candidații foarte buni ajung nedepartajabili. Atunci intră întâmplarea, hazardul, norocul. 

Și totuși, poți face tu ceva pentru a-ți asigura un loc în primul rând pe scena lumii? „Educația este foarte importantă. Dar nu cred că există o regulă de aur, la fel cum nu există o școală de aur pentru niciun copil. Fiul meu nu a intrat la școala la care visa – Harvard. Dar unde este acum? Își ia doctoratul la Harvard. 

Cred că acest tip de eșec este adesea important pentru succes. De fapt, fostul meu student, Dashun Wang, a scris mai multe lucrări minunate pentru a demonstra cât de important este eșecul în procesul de succes.”, spune el. 

Adesea copiii care merg direct pe o cale și nu experimentează niciodată eșecul și adversitatea s-ar putea să nu fie capabili să se descurce cum trebuie în viitor.

Albert Laszlo Barabasi:

Cât de mult te ajută în carieră dacă știi pe cine trebuie? „Venind din România, probabil că ați auzit des că «este important să ai relații pentru a reuși»”, glumesc. 

„Într-adevăr, într-adevăr și…”, spune în română și apoi continuă în engleză: „Mai mult decât atât, de fapt, rețelele sociale au fost unul dintre primele domenii spre care au început să se uite cercetătorii. Iar părintele acestui domeniu este Yamir Moreno”.

De fapt, fiecare ar trebui să înceapă de la a-și defini succesul. E dat în numărul celor care vor citi acest articol și îi vor da share pe Facebook sau îmi vor trimite un mesaj de apreciere sau critică? Sau mai mult de oportunitatea de a cunoaște o personalitate a cercetării globale, venită la Târgu Mureș, într-o zi de primăvară însorită? Sigur e o combinație între toate.

În zilele următoare, veți putea citi în Libertatea ce crede omul de știință Albert-Laszlo Barabasi despre amenințarea ChatGPT pe care o compară cu momentul reglementării clonării umane și despre viitoarele pandemii.

Expoziția BarabasiLAB, vernisată pe 6 mai, rămâne deschisă publicului din Târgu Mureș, până pe 15 octombrie. Curatorul expoziției este artistul vizual Részegh Botond.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro