Cercetătorii care vor să șteargă din știință numele Elena Ceaușescu: „Cazul e atât de grosolan, însă sunt foarte puține lucrurile pe care le poți dovedi retrospectiv”

Andrei Dumbravă este lector de neuroștiință clinică și psihopatologie la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași. Cristian Isloi are un masterat în neuroștiință la Kings College Londra și își împărțea munca de cercetare între România și Marea Britanie. 

Alături de alți nouă chimiști români cu rezultate la nivel internațional au pornit un demers mai ambițios decât părea la început: să șteargă din știință numele Elenei Ceaușescu. Vor ca numele ei să fie retras de pe lucrările care se află încă în revistele științifice internaționale, iar statul român să îi retragă doctoratul obținut oricum pe munca altora.

Cu toate că întreaga comunitate științifică românească și internațională cunoștea impostura de proporții a soției dictatorului român, fiindcă cercetătorii care i-au scris lucrările nu mai sunt în viață, este foarte greu de dovedit frauda, aveau să descopere cei doi inițiatori.

Recomandări

România, campioana în UE la riscul de sărăcie pentru persoane care au crescut în familii nevoiașe. Influența educației | Studiu

Pentru început au scris publicațiilor și forurilor de știință internaționale, iar demersul lor a apărut și în publicația britanică The Guardian. O singură editură din cele trei care mai au doctoratul și lucrările științifice semnate Elena Ceaușescu le-a răspuns că va demara o cercetare internă. Tăcerea a fost reacția multor altor reviste de știință care vor să se disocieze de orice tip de scandal. 

Acum cercetătorii caută portițele prin care statul român să scoată din marea știință numele unei persoane cu doar patru clase. Doctoratul care poartă numele său a fost o lucrare valoroasă în epocă, dar nimeni nu a lăsat vreo dovadă sau o mărturie a fraudei. Astfel, singura pistă viabilă ar fi demonstrarea că Elena Ceaușescu a ajuns doctor în chimie, deși avea doar patru clase și prin urmare, trebuie căutate golurile din educația sa.

De ce vor 11 cercetători să repare istoria după mai bine de jumătate de veac? „Firește că nu pentru că Elena Ceaușescu și-a luat un doctorat în 1967 plagiază Florin Roman acum”, a ținut să sublinieze Cristian Isloi în interviul pentru Libertatea. Cauzele imposturii academice în România sunt mai complexe, țin de un model cultural și a fost accentuat după anii 2000, când profesorilor universitari li s-a condiționat avansarea în carieră de rezultatele în cercetare, cred cercetătorii.

Recomandări

Capcanele imobiliare pe care să le eviți la achiziția unei locuințe. Arhitect Radu Negoiță: „Apartamente la 35.000 de euro sunt posibile doar dacă le faci de 10-15 mp bucata” I Interviu

„Noi nu vrem să rescriem istoria, ci să punem acolo o citare: prezența ei acolo a fost condiționată de alte circumstanțe decât știința”, a spus și Andrei Dumbravă.

„Nu se gândește niciun jurnal că unul dintre autori ar putea fi soția analfabetă a unui dictator comunist”

Libertatea: Ce v-a determinat să acționați pentru eliminarea articolelor științifice încă existente sub numele Elena Ceaușescu?
Cristian Isloi: Originea este într-un articol semnat de Mirela Corlățan în 2005, care vorbea despre cercetătorii din spatele lucrării publicate de Elena Ceaușescu. Subiectul a fost de notorietate atât în timpul comunismului, cât și după 1990, toată lumea știa de „codoi”, „savantă de renume mondial”. 

Eu am descoperit articolul prin 2018. Am aflat că există lucrări care sunt în continuare în bazele de date internaționale și atunci aveau cam 90 de citări. De curiozitate, am căutat și noi și am văzut că ajunsese pe la 137 de citări, ceea ce e modest pentru orice cercetător din ziua de azi, dar totuși, în 16-17 ani a crescut cu 40-50 de citări, ceea ce e totuși un număr, având în vedere că lucrările nu mai sunt de actualitate.

Trei-patru citări s-au adăugat de când am început noi demersul acum o lună. Lucrările respective sunt niște lucrări valoroase, create de niște cercetători competenți și care sunt citabile și în ziua de astăzi.

Cristian Isloi:

Recomandări

Ce s-a ales de afaceristul Jenică Ioniță, fost partener cu Dragoș Băsescu și omul oligarhului rus Oleg Deripaska în România. Execută 14 ani de pușcărie în China

Andrei Dumbravă: De ce ne-am apucat noi? Pentru că nu s-au ocupat alții. Înainte de a face demersul, noi am adresat propunerea unui număr de 160 și ceva de chimiști români din țară și din străinătate cu peste o mie de citări la articolele lor. Am zis că asta este treaba chimiștilor. Din acești 160 de chimiști contactați, au răspuns 11 și doi au spus că susțin demersul nostru, dar nu vor să semneze. Am respectat punctul lor de vedere.

În fond, trebuie să fie o autocorecție a chimiștilor. Noi nu ne-am pus în locul lor, nu am vrut să luăm locul, ci să coagulăm demersul.

– Care ar fi totuși efectele dacă vor fi retrase lucrările? Va afecta în cascadă persoanele care au citat lucrările?
Cristian Isloi: În primul rând sunt mult mai multe lucrări. Este vorba de doctoratul ei care a fost luat în 1967 la Institutul Politehnic, astăzi Universitatea Politehnică. Am mai găsit încă 18 articole publicate în diferite jurnale științifice de chimie – unele nu mai există – și a trebuit să scriem la toate acele jurnale explicând povestea respectivă.

Nu-i afectează pe cei care au citat-o, lucrările rămân citate, dar ele vor fi trecute fie ca retrase, fie numele ei va apărea ca retras. E neclar, pentru că pur și simplu nu există politici stabilite în avans pentru așa ceva. Nu se gândește niciun jurnal că unul dintre autori ar putea fi soția analfabetă a unui dictator comunist.

Ne-a răspuns însă unul singur dintre cei trei publisheri – Wiley – care ne-a spus că va face o anchetă care va dura probabil mai multe luni și-o să ne comunice la final rezultatul. Elsevier și Taylor & Francis, ceilalți publisheri, nu au răspuns nimic, nici nouă, nici celor de la The Guardian, ceea ce nu e surprinzător, dacă știi ceva despre cum funcționează știința în zilele noastre.

„Toată lumea știa cine-i Elena Ceaușescu”

– La ce vă referiți? De ce nu v-a surprins?
Cristian Isloi: Pentru că e o pată de imagine foarte serioasă pentru jurnale și cu cât sunt mai mari, cu atât se feresc mai mult de controverse de genul acesta. Sigur, ea oricum este o pată foarte serioasă pentru că au numele ăla publicat acolo, dar în general, dacă pot, publisherii mari încearcă să evite genul ăsta de discuții.

A răspuns Royal Society of Chemistry care a moștenit-o pe Elena Ceaușescu de la Institutul Regal de Chimie, o instituție mai puțin prestigioasă, a profesioniștilor în chimie, care în 1978, în timpul vizitei lui Nicolae Ceaușescu în Marea Britanie, i-a acordat Elenei Ceaușescu honorary membership. 

Acest institut a dispărut în 1980, doi ani mai târziu, pentru că a fuzionat cu Societatea Regală de Chimie, care s-a trezit cu Elena Ceaușescu ca membru și a reacționat foarte repede, pe Twitter, când a apărut articolul din The Guardian spunând că ei i-au retras acest membership în zilele revoluției, decembrie 1989, și nu mai e membru la ei și să nu fie asociată cu ei.

Întrebarea mai bună era ce s-a întâmplat din 1980 până în 1990, timp în care toată comunitatea academică internațională știa cine-i Elena Ceaușescu? În 1978, înaintea vizitei de stat, emisarii statului român au încercat să-i obțină diplome de la instituții mai prestigioase, la Oxford, la Cambridge, la UCL Londra, unde au fost refuzați fără drept de apel, fiindcă toată lumea știa cine-i Elena Ceaușescu.

Andrei Dumbravă: Am putea să întrebăm dacă atunci când au retras în 1990 a fost doar în urma evenimentelor sau și spunând: aveam criterii științifice dintotdeauna, numai că din rațiuni politice, de mare politică, ne-am abținut.

Cristian Isloi: Puțină lume știe, dar la vremea respectivă, în timpul acelei vizite, Ion Rațiu a fost arestat de către poliția londoneză pentru că organizase un protest față de vizita lui Ceaușescu. Mâna lungă a lui Ceaușescu ajunsese până pe străzile Londrei. A fost eliberat în aceeași zi.

Precedentul cu soția dictatorului Robert Mugabe

– Din ce știți, există vreun precedent în comunitatea științifică internațională?
Andrei Dumbravă: Cu ocazia demersului nostru, am aflat despre o situație analog situației cuplului Ceaușescu, a cuplului Mugabe, de altfel prieteni politici ai familiei Ceaușescu și ai României dinainte de 1989. Soția lui Robert Mugabe, dictatorul din Zimbabwe, a obținut un titlu de doctor în sociologie, aproape exclusiv ca urmare a meritelor matrimoniale și nu a meritelor științifice.

În sociologie, politologie, e poate mai ușor să pui problema obținerii unui doctorat decât în chimie, de pildă, în care trebuie să înțelegi ce înseamnă măcar „stereospecific” („Polimerizarea stereospecifică a izoprenului” a fost titlul doctoratului Elenei Ceaușescu, n.r.). 

De fapt, cazul Ceaușescu e atât de grosolan, e atât de evident, însă sunt foarte puține lucrurile pe care le poți dovedi retrospectiv, mai ales când persoana despre care vorbești nu mai e în viață.

Cristian Isloi: Există precedente internaționale, lucrări frauduloase, dar care au fost descoperite ca fiind pe baza de date frauduloase. Cea mai notorie lucrare este a lui Andrew Wakefield, despre legătura dintre vaccinuri și autism, care a stat la baza mișcării antivaccin, astăzi retrasă de către The Lancet pentru date frauduloase. În cazul Elenei Ceaușescu, nu e vorba de date frauduloase, sunt niște lucrări autentice și valoroase.

Și al doilea lucru este ceea ce se numește gift autorship, autorat cadou i-am putea spune. Când diverși profesori cu prestigiu, care poate sunt conducătorii laboratoarelor respective, apar cu numele pe anumite lucrări, fără să fi contribuit la lucrările respective. Diferența este că acești autori ar putea scrie lucrări de unii singuri. În cazul acesta, gift authorship este cel mai clar lucru care se poate proba pentru că există date care arată că Elena Ceaușescu nu putea să contribuie la lucrările respective pentru că nu avea educația necesară să o facă. Ea în 1951, conform statului român, avea doar patru clase și apoi primește o diplomă de inginer, în 1957, de la Politehnica din București.

Legea educației de acum spune că doctoratele sunt retrase de către rectori atunci când se constată că au fost obținute fraudulos. Dat fiind că niciunul dintre membrii de examinare la doctorat, marii chimiști ai epocii, n-au lăsat nicio mărturie scrisă și toți au făcut referate elogioase tezei, e greu să probezi că acea teză a fost obținută fraudulos.

Dar ce ai putea să faci este să încerci să întrebi cum și-a obținut ea licența din 1957.

– Pe de o parte avem aceste lucrări în care ea are coautori și unde lucrurile ar putea fi mai ușor de a fi eliminată și avem un doctorat asupra căruia trebuie mers pe trasabilitatea diplomelor pentru a demonstra frauda?
Andrei Dumbravă: Da. Pentru că o fraudă se poate întâmpla și fără elementul de forță. Există și încălcări care se petrec soft. E posibil ca niște subalterni extrem de obedienți, de altfel societatea românească era cam de maniera asta înainte de 1989, să fi spus: dar de ce să nu o facem doctor și pe tovarășa directoare? Și iată să se fi ajuns la situația asta.

„Nu pentru că Elena Ceaușescu și-a luat un doctorat în 1967 plagiază Florin Roman acuma”

– Care sunt următorii pași pentru a se produce această reparație istorică?
Cristian Isloi: Câțiva au fost făcuți, am trimis cereri la toate editurile care au publicat aceste jurnale. Următorii pași pe care i-am lăsat nu întâmplător mai la coadă, pentru că sunt întotdeauna mai complicați, sunt cei legați de statul român. Vrem să aflăm dacă e sau nu cu putință retragerea doctoratului respectiv. 

Ea a fost ultimul membru admis în Academia Română în 1974, iar în 1990 a fost dată afară din Academie nu pe motive științifice, ci pe o prevedere care spunea că membrii Academiei nu pot suferi condamnări penale. Fiindcă ea avea o condamnare, a fost exclusă imediat, dar nu s-a pus niciodată problema imposturii ei științifice.

– De ce este important pentru dumneavoastră ca teza ei să fie retrasă? Ce preconizați că va produce în spațiul public?
Andrei Dumbravă: Să ne amintim că dosarul Revoluției nu este finalizat nici acum. Măcar în sfera științei și vieții academice, o delimitare netă de epoca încheiată în 1989 e obligatorie, un soi de deceaușizare, similară, păstrând proporțiile, cu o destalinizare. La moartea lui Stalin, chiar liderii comuniști au început o destalinizare, o delimitare de abuzurile unei tiranii.

Noi, într-o societate democratică, ar trebui să reușim asta mai ales în sfera științei. Știința este poate unul dintre puținele domenii de activitate umană care se revendică a fi funciarmente autocorector. Știința așa progresează, prin diminuarea constantă a marjei de eroare, prin introducerea permanentă a unor metode mai precise și, în final, prin circumscrierea din ce în ce mai acurată a realității. Așa progresează.

Cristian Isloi: Au existat critici la demersul nostru care spuneau că relația între faptul că Elena Ceaușescu a fost un asemenea „nume” în chimia românească în anii ’70-’80 și ce se întâmplă astăzi cu doctoratele plagiate nu e așa directă. Sunt mulți ani de atunci, sunt factori economici și așa mai departe. Noi n-am vrut să spunem că influența a fost directă.

Firește că nu pentru că Elena Ceaușescu și-a luat un doctorat în 1967 plagiază Florin Roman acum. Lucrurile nu sunt atât de simple. Este vorba de un model cultural foarte larg, care s-a accentuat în comunism.

Andrei Dumbravă: Noi nu vrem să rescriem istoria, ci să punem acolo o citare: prezența ei acolo a fost condiționată de alte circumstanțe decât știința. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro