1 comentariuCuprins:
Astfel, s-a vorbit despre parcuri industriale ecologice, câmpuri de eoliene, împăduriri, transportul deșeurilor în alte părți.
De peste un an și jumătate însă, în spatele dealurilor de cenușă piritică se lucrează la un depozit de gunoaie. Iar oamenii încep să se îngrijoreze. S-au obișnuit cu praful roșu adus de vânt peste casele și grădinile lor. Acum se așteaptă la otrăvuri noi, care urmează să fie aduse în comuna lor din alte zări.
Umbra combinatului de „superfosfat”
Cei în jur de 10.000 de locuitori din comuna prahoveană Valea Călugărească îşi duc traiul zilnic la doi paşi de fantoma fostului mare combinat Romfosfochim. Deşi acesta nu mai funcţionează din 1997, pământul, aerul, apa din regiune poartă în continuare amprenta industriei chimice.
La mai puţin de un kilometru de satul Arva, relieful este dominat de haldele de deşeuri, rămase de pe urma activităţii de zeci de ani de la combinat. Pe o parte a şoselei se văd dealurile negre şi roşii, fără vegetaţie, care conţin cenuşă piritică și alte reziduuri de la fabricarea îngrășământului numit „superfosfat”.
De cealaltă parte a şoselei, aproape de cursul unei ape, se întind hectarele unde se aflau haldele de fosfogips, un deşeu natural radioactiv.
„Lucrări de protecția mediului”, dispuse de Guvernul Văcăroiu
Poluarea din Valea Călugărească a ajuns pe agenda guvernanților postdecembriști încă înainte de închiderea combinatului. O Hotărâre de Guvern, nr. 77 din 1993, semnată de premierul Nicolae Văcăroiu, prevedea investiții în „lucrări pentru protecția mediului la Societatea Comercială Romfosfochim SA Valea Călugărească”.
„Finanțarea obiectivului se face din surse proprii, din credite bancare, alte fonduri legal constituite cu această destinație și, în completare, de la bugetul de stat, conform listelor de investiții aprobate potrivit legii”, se arată în actul respectiv.
Trei decenii mai târziu, locul pe care s-a aflat combinatul chimic arată la fel, încărcat cu compuși chimici de toate culorile. Verde, albastru, roșu cărămiziu, galben. La Valea Călugărească se producea, încă de la inaugurarea din 1902, piatra vânătă, sulfatul de cupru folosit în agricultură. Ulterior, producția s-a diversificat.
„Mortalitate ridicată în rândul muncitorilor”
Într-un dosar de la Tribunalul Prahova, nr. 3203/105/2014, în care o fostă angajată a Romfosfochim solicita schimbarea grupei de muncă din actele de pensionare, activitatea la combinat este descrisă astfel:
„Existau condiții de temperatură improprii organismului uman, ridicate vara și scăzute iarna (…) Nu existau spații separate pentru activitățile cu grad mare de poluare. Mai mult, reclamanta a susținut că lipsa instalațiilor de ventilație și de filtrare a pulberilor a afectat grav sănătatea tuturor muncitorilor”.
Un raport de expertiză inclus în dosar rezumă procesele tehnologice de la Romfosfochim:
„Combinatul a ajuns să fabrice în jur de 100 de produse, din care pentru 80 la sută se foloseau la fabricare materii prime care prin prelucrare emanau substanțe radioactive, noxe și gaze toxice. Din anul 1970 s-a început fabricarea acidului fosforic pe bază de fosfați naturali importați din Maroc, Siria și Iordania. (…) În urma procesului tehnologic rezultau deșeuri în legătură cu care s-a constatat că erau radioactive, prin analizele efectuate de specialiștii de la Protecția Mediului”.
Conform raportului citat, „în combinat au existat, până în anul 1997, patru instalații de acid sulfuric si trei instalații de acid fosforic. În majoritatea instalațiilor, materiile prime de bază erau acidul sulfuric, acidul fosforic, acidul azotic, soda calcinată, soda caustică, amoniacul, fapt ce a dus la o mortalitate ridicată în rândul muncitorilor si la îmbolnăviri profesionale. (…) Economiile impuse aveau ca rezultat înrăutățirea condițiilor de lucru atât ale personalului care deservea instalațiile, cât si ale personalului din restul combinatului”.
Terenurile și haldele, împărțite între italieni și americani
După intrarea în insolvență a Romfosfochim Active SA, clădirile și o parte din terenul combinatului au ajuns la firme controlate de italianul Gianalfredo Tissoco: Vir Co Industry SRL, Vir Company International SRL şi Ecosol Development SRL. Această din urmă companie deține și un batal de fosfogips radioactiv, care încă n-a fost ecologizat, potrivit unui răspuns al Agenției de Protecția Mediului Prahova pentru Libertatea.
„Batalul este înscris în Cartea Funciară cu nr. cadastral 21407, cu suprafața de 25,57 hectare”, precizează APM Prahova.
Altă parte a terenului, cu tot cu haldele de cenușă piritică, a fost preluată de o companie americană, Mega Company, controlată de soții Chang Oh și Salah Turkmani. Detaliile preluării apar într-un răspuns dat de Ministerul Mediului la întrebarea adresată de parlamentarul prahovean Mihai Cristian Apostolache, în iulie 2007:
Haldele de cenușă au rezultat din activitatea fostului combinat chimic Romfosfochim SA, în prezent fiind în proprietatea firmei The Mega Company SUA, ca urmare a cumpărării acestora în anul 2000 de la SC Romfosfochim SA – societate în lichidare administrativă, lichidatorul fiind o persoană fizică – domnul Dan Anghel. Firma cumpărătoare nu a semnat nici un fel de act juridic prin care să se oblige să efectueze studiile recomandate prin Bilanțurile de mediu Nivel I și II (elaborate de IPROCHIM SA încă din anul 2000) și Rapoartele de mediu ale bilanțurilor menționate, în vederea lichidării, și lucrările tehnice care ar fi decurs din acestea. Aceasta nu și-a însușit obligațiile de mediu ca urmare a preluării, prin cumpărarea haldelor, a activului, cât și a pasivului.
Răspunsul Ministerului Mediului, iulie 2007
În documentul citat, Ministerul Mediului enumeră încercările autorităților de a obliga Mega Company să ia măsuri de ecologizare a terenului. Firma respectivă a fost amendată de mai multe ori, inspectorii de la Garda de Mediu Prahova au efectuat controale la fața locului, au emis somații. Haldele de cenușă piritică nu s-au clintit.
Din când în când, vântul împrăștia praful spre satele din zonă. Praful se depunea. „Peste noi venea cel mai mult. Când ploua, apa fugea roșie toată de pe acoperiș. Dar acum parcă nu mai e așa”, își face curaj o bătrână din satul Dârvari.
Promisiunile CJ Prahova: „Două trenuri cară zilnic pirita la Galați!”
Cât privește firmele controlate de Gianalfredo Tissoco, acestea și-au respectat parțial angajamentul luat în fața autorităților județene. În 2012, au ecologizat unul dintre batalurile cu fosfogips, l-au sigilat cu folie și au amplasat deasupra lui un parc fotovoltaic. La inaugurarea investiției, președintele de atunci al Consiliului Județean Prahova, Mircea Cosma, declara că „întreaga zonă va fi ecologizată până în 2020”, conform publicației Ziarul de Prahova.
Un an mai târziu, în 2013, Cosma anunța, tot în presa locală, că „programul de ecologizare de la Valea Călugărească a început. Vă anunț ca să vă pregătiți că două trenuri de câte 12 vagoane cară zilnic pirita la Galați și că n-am vrut să vă invit la construirea arcului de cale ferată din gară și la chinurile facerii unei căi ferate în anul 2013, însă mâine se va semna contractul european privind transformarea terenurilor pe care au fost batalurile în parcurile fotovoltaice”.
„Da, este adevărat că au dus niște vagoane cu cenușă, dar atât. S-au oprit”, confirmă localnicii din satul Pantazi. „Noroc că nu se mai ridică așa praful, ca înainte. Au stropit cu ceva pe deasupra”.
Praful ridicat din haldele fostului combinat nu e un praf ca oricare. Cenușa piritică are în componență, pe lângă fier, și cantități mici de metale rare (aur, platină) și de metale grele. Are, adică, o anumită valoare economică, doar că în România nu mai există tehnologie de prelucrare pentru așa ceva. A existat, la o uzină din Turnu Măgurele.
Alte utilizări ale cenușii piritice sunt în fabricarea cimentului și în construirea drumurilor.
Doamna care dădea laptele la muncitori
Oamenii din comună au prins drag de zvonul că balastul toxic de la Romsfosfochim va fi folosit la construirea Autostrăzii Moldovei. Ar ieși, într-un final, și ceva bun din tot coșmarul. Dincolo de mărturiile optimiste ale localnicilor, Libertatea n-a descoperit vreo dovadă că, într-adevăr, așa stau lucrurile. În orice caz, relieful industrial n-a suferit nici o schimbare vizibilă.
„Unele sortimente de fosforite erau radioactive, dar acest aspect a fost ignorat în regimul comunist. Căile de transport ale fosforitelor, de la depozite la instalații, erau aeriene și, nefiind perfect izolate, făceau ca, în timpul manipulării, în multe zone, aerul să fie irespirabil din cauza prafului”, scria în raportul de expertiză menționat mai sus.
În Valea Călugărească nu sunt puțini cei care regretă un astfel de loc de muncă și ignoră eticheta de Cernobîl al României care i-a fost pusă comunei. În economia postdecembristă, oamenii din zonă au ajuns să își târguiască sănătatea pentru mult mai puțin decât erau plătiți angajații combinatului. Mulți au plecat în străinătate. Cei care au rămas fac naveta. Ploieștiul e la 15 kilometri distanță.
„Am lucrat vreo doi ani la combinat. Înainte să mă mărit. Eram tinerică, 19-20 de ani. Împărțeam laptele la muncitori. Laptele care se dădea că era mediu toxic. Apoi m-am măritat și am stat acasă, cu copiii. Lucra bărbatul meu acolo”, povestește o doamnă de 86 de ani, din Dârvari. Soțul ei a murit, acum mulți ani, de cancer. I-a murit și un fiu, la 56 de ani, care a lucrat la combinat.
„Dacă vine praful de la halde? Mai vine. Dar să știți că am ajuns la o vârstă la care nu mă mai deranjează aproape nimic. Mă mișc greu, ies rar. Nu am mai trecut prin zona aia cu cenușă de ani de zile”, povestește femeia.
„Pe noi ne-a protejat slănina!”
Laptele împărțit angajaților din Romsfosfochim, câte jumătate de litru de om, făcea parte din așa-numitele alimente de protecție, date în rație zilnică, stabilită prin lege, pentru mediile de lucru grele.
Astfel de alimente erau slănina afumată, „mezelurile proaspete”, pâinea, „cafeaua surogat gata preparată”, untul, zahărul, ceaiul, plus apa carbogazoasă (Ordinul nr. 242/1961 al Ministerului Transporturilor).
„Pe noi ne-a protejat slănina, să știți. Am luat slănină și n-am pățit nimic”, susține un maistru pensionar, în vârstă de 70 de ani, din satul Pantazi. „Cancer nu se făcea atunci, cancer acum se face, de la ce mâncăm, să știți”, își continuă el pledoaria. „Am avut mulți colegi din combinat care au ieșit la pensie și au murit de moarte-moarte. Că erau bătrâni, nu că s-au îmbolnăvit”.
Fostul maistru e un bărbat voinic, cu părul alb ca floarea-miresei, fără aparența vreunor probleme de sănătate. L-am întrebat cum s-a împăcat cu radiațiile de la locul de muncă, dacă nu i-au crescut organe noi. „Nu, nu i-a crescut nimic!”, ne-a asigurat, zâmbitoare, soția lui. „Și să știți că fosfogipsul nu mai e radioactiv după 25 de ani. Gata, se duce radioactivitatea după un timp”, adaugă soțul, pe un ton foarte sigur de el.
Apa din rețea „lasă un fel de rugină”
Ar fi totuși o nemulțumire a fostului maistru, legată de calitatea vieții în Valea Călugărească: apa. Ce vine prin țevile recent instalate în gospodăriile din Pantazi nu se poate bea. „Lasă așa, un fel de rugină pe fundul găleții. O plătim ca apă potabilă, dar n-o dăm nici la găini. Nu bem așa ceva”, spune pensionarul.
Cu toate aceste semne de rău și mai rău, în așezările omenești din jurul haldelor de cenușă piritică domină resemnarea. Localnicii ridică din umeri și își văd de treburi, oricât ar fi de roșu aerul sau de neagră apa. Refuză să facă vreo legătură dintre morțile timpurii și apropierea de combinat. Sau dintre deșeurile toxice de la câțiva kilometri și roșiile pipernicite din grădină.
„De câțiva ani, nici nu cresc roșiile, sunt și tari, de nu le poți mânca. Am crezut că doar la mine se fac așa, dar și la vecina sunt la fel. Nu mai iese nimic când semeni”, se plânge o doamnă pensionară. Ea bea apa de la cișmea, pentru că nu-și permite să facă rost din altă parte. „Am 1.300 de lei pensie de CAP, dau pe pastile, pe lemne, nu am de unde să dau și pe apă. Și nici n-are cine să mi-o care. O las să se limpezească, dacă vine tulbure, și o beau”.
Apa din reţeaua din Valea Călugărească conţine, conform rapoartelor publicate de Direcţia de Sănătate Publică Prahova, cantităţi de fier şi mangan peste limitele admise.
Șantierul de după culmile de cenușă
Pe măsură ce industrializarea a avansat în zonă, condițiile de viață s-au degradat, apa, aerul, pământul s-au stricat, dar nici un gest de revoltă nu s-a opus acestui declin. Când și-au dat seama că nu e bine să-și pască oile, vacile și caprele pe lângă ruinele combinatului, că le cad dinții și, într-un final, mor, oamenii s-au repliat. N-au mai comis greșeala de a ține animale mari. S-au mulțumit să aibă pe lângă case câini mici, pisici, găini și porumbei.
Noile manevre de lângă haldele de cenușă piritică i-au îndemnat la sumbre bănuieli pe locuitorii din Valea Călugărească. Între satele Arva și Pantazi, de un an și jumătate se lucrează la construirea unui depozit de deșeuri. Organizarea de șantier, mascată de resturile de la combinat, este vizibilă doar din marginea satului Pantazi. Două gropi, de dimensiunea unor terenuri de fotbal, se pregătesc să fie umplute cu gunoaie.
Autorizație pentru deșeuri periculoase
Proiectul a debutat în 2021, când Agenția pentru Protecția Mediului Prahova a emis pe numele firmei Ecowell Solutions SRL o autorizație integrată de mediu pentru „colectarea deșeurilor periculoase și nepericuloase”.
În prealabil, în mai 2018, compania respectivă a cumpărat parcele de teren de la Primăria Valea Călugărească și de la Vir Company Internațional, parcele în apropierea haldelor de cenușă piritică.
O asociație de protecția mediului a alertat Primăria Valea Călugărească în legătură cu posibilitatea ca pe teritoriul comunei să fie depozitate „deșeuri periculoase”. Primăria, care deja aprobase Planul de Urbanism Zonal, a trebuit să recurgă la un artificiu legal, astfel încât să împiedice proiectul Ecowell Solutions SRL.
Printr-o hotărâre de Consiliu Local, HCL nr. 53 din 2024, a interzis depozitarea de deșeuri periculoase pe terenuri din zona mixtă A / ID și zona ID, terenuri din categoria celor pe care se sapă groapa de gunoi.
„Parc industrial ecologic”
În ciuda modificărilor din legislația locală, construirea depozitului de deșeuri dintre Arva și Pantazi continuă. Șantierul – muncitori, utilaje de excavat, autobasculante – este în plină expansiune.
La APM Prahova a fost înregistrată, în februarie anul acesta, o nouă solicitare de avizare a proiectului, de data asta, din partea firmei Ecopark Energy SRL. Draftul autorizației se află pe site-ul APM. Obiectul de activitate se referă doar la deșeuri nepericuloase: „construire parc industrial ecologic, celule stocare deșeuri nepericuloase-clasa B”.
Lucrările se desfășoară în baza unei autorizații de construire, nr. 32/26.08.2022, emisă de Primăria Valea Călugărească, și a unui acord de mediu, dat de APM Prahova, nr. PH-3/19.04.2022.
Ecowell Solutions SRL și Ecopark Energy SRL sunt două firme cu sediul în Boldești-Scăeni, Prahova, la aceeași adresă, cu același număr de telefon și adresă de e-mail, drept contact. Ambele societăți sunt controlate de Mihai Gheorghe Dorobanțu, un afacerist din Ariceștii Rahtivani, Prahova. Dorobanțu apare însă doar la Ecopark Energy SRL ca asociat și administrator. La Ecowell Solutions SRL, acționar unic și administrator este Elena Alecu, potrivit termene.ro.
Periculoase sau nu, deșeurile care vor ajunge în celulele de depozitare din spatele munților de cenușă sunt tot deșeuri. În locul unei promise decontaminări a regiunii, se lărgește aria de răspândire a mizeriei pe câmpurile din Valea Călugărească.
Dimensiunile uriașe ale celor două gropi care s-au căscat lângă satul lor îi împing pe oamenii din Pantazi la viziuni cu totul pesimiste. „Să vedem ce otrăvuri ne mai aduc, de astea nu cred că mai scăpăm. O să intre peste tot, la cât de adânc au săpat. Roșia Montană o să se mute la noi!”, afirmă un bunic, ieșit la plimbare de mână cu nepoțica. Nu e chiar o plimbare, e un priveghi în sat și se duce să aprindă o lumânare. Se moare destul de des aici și, cu foarte puține excepții, comentează bătrânul, se moare cu zile.
Primăria Valea Călugărească, Garda de Mediu Prahova și Consiliul Județean Prahova n-au răspuns la întrebările formulate în scris de Libertatea, până la publicarea acestui articol.