Cu mai bine de o lună înainte de Crăciun, obștea trece la alegerea ”Judelui”. Flăcăul în această postură trebuie să fie un june destoinic, serios și autoritar, pentru că de cuvântul său trebuie să asculte întreaga ceată, pe toată perioada sărbătorilor. Ca ajutor al acestuia, este ales ”Vornicul”. Şi el trebuie să fie un fecior dezghețat și un bun organizator. Pe lângă cei doi, mai sunt aleși pârgarul bătrân, cel mai vârstnic dintre junii cetei, precum și un ajutor numit sânde. Pentru diverse înștiințări ce interesează ceata, sunt numiți și doi pristavi care au asupra lor ”tutoaie” (suflătoare din corn de vită) pentru mobilizarea cetei, care se adună în fiecare seară.
De Moş Nicolae, membrii cetei de la Sadu și ”comitetul” ei ales se prezintă la primarul comunei. Judele, în numele întregii cete, cinstește primarul și consiliul cu o felderă, adică cu 15 kilograme de mere foarte frumoase.
Tot de Sfântul Nicolae, pe 6 decembrie, se aleg, după tradiţie şi regulile satului, cele două grupuri: Ceata mare, cu tinerii care au făcut armata, peste 25 de ani şi Ceata mică cu tinerii până la 20 de ani. Cetele sunt formate numai din băieţi. Seara se organizează, la Căminul Cultural balul tradițional, prin care se stabilește componența celor două cete.
Ridicatul fetelor
Cu o duminică înainte de Crăciun, are loc ridicatul fetelor, ritual prin care fiecare dintre Juni își alege fata care îi va fi parteneră pe tot parcursul sărbătorilor de iarnă. Pentru aceasta, din timp, junele, în înțelegere cu prietena lui, se va duce la familia fetei pentru a cere învoirea părinților. Momentul acesta este deosebit de important pentru june. Trebuie să se prezinte într-o ținută demnă, serioasă și într-un cadru sărbătoresc, cinstind părinții fetei cu un litru de vin. Părinții, prețuind comportamentul junelui, precum și pentru gestul lui frumos, se învoiesc la cererea lui, gândindu-se foarte serios la viitorul tinerilor. Junii vor avea grijă să predea comitetului cetei biletul cu numele fetei alese, iar ”afacerea” e pecetluită cu ”ridicatul fetelor”. Într-o atmosferă de mare veselie în prezența întregii cete a junilor și cei aflați la joc sunt ridicate fetele, ca întreaga ceată să știe, a cui parteneră este fata ridicată pe toată perioada sărbătorilor de iarnă. Momentul acesta prezintă o deosebită importanță în viața tinerilor pentru că în cele mai multe cazuri din astfel de împrejurări se aranjează căsătoria lor.
”Aducerea fagului”, tradiţie extrem de importantă
În Ajunul Crăciunului, cele două cete merg în pădure pentru a aduce fagul în sat. Operaţiile de tăiere, curăţare şi transport le fac Junii. Fagul este transportat în sat cu carul cu boi sau cu tractorul, în timp ce junii stau pe fag, sprijiniţi în ţapine. Lemnul este plimbat prin sat, fiind un eveniment cu care se mândreşte tot satul. Fagul este dus în centrul comunei, unde are loc un ceremonial. Mărimea fagului exprimă puterea tinerilor şi hărnicia lor. Este o întrecere între tineri pe criteriul ”cine a adus cel mai mare fag”. După sărbători, fagul va fi vândut ca lemn de foc sau de construcţie, pe baza unei licitaţii, iar banii sunt folosiţi în favoarea cetei.
Cetele de juni colindă pe la case în seara de ajun, dar nici în ziua de Crăciun nu se liniștesc! Seara se organizează balul de Crăciun, iar pe 26 decembrie, după terminarea slubei religioase, junii își etalează costumele, dar și priceperea, la diverse jocuri ce se țin la biserică, apoi primarul primește colindătorii și îi cinstește cu vin.
A treia zi de Crăciun, pe 27 decembrie, Cetele de juni vor prezenta din nou un program de jocuri, după terminarea slujbei religioase, iar pe 28 decembrie, Junii din întreaga Mărginime a Sibiului își dau întâlnire la Săliște, unde își vor prezenta fiecare portul specific zonei lor, dar și jocurile, cu particularitățile locale.