Articol de Andy Bounds (Bruxelles).

Acestea se confruntă acum cu o socoteală brutală în timp ce se angajează într-o cursă de remilitarizare după ce președintele Donald Trump a amenințat că va reduce sprijinul SUA pentru continent. În timp ce UE cheltuiește în prezent ceva mai puțin de 2% din PIB pentru apărare, liderii europeni dezbat în mod deschis creșterea cheltuielilor până la 3,5% din PIB sau mai mult în următorul deceniu, un nivel care nu a mai fost înregistrat în Europa continentală de la sfârșitul anilor 60.

Cheltuielile la acest nivel între 1995 și 2023 ar fi necesitat ca statele membre ale UE să aloce în plus 387 de miliarde de dolari pe an pentru apărare, conform calculelor Financial Times bazate pe paritatea puterii de cumpărare (PPP) în dolari din 2020. Creșterea pentru Regatul Unit, care a cheltuit 2,3% din PIB pentru apărare în 2023, ar fi fost de 35 de miliarde de dolari pe an în aceeași perioadă – aproximativ echivalentul cheltuielilor publice anuale pentru locuințe și facilități locale.

Mark Zandi, economistul șef al Moodys Analytics, a declarat că Europa s-a bucurat în ultimele decenii de un dividend al păcii care „a eliberat resurse economice pentru investiții private și a permis guvernelor să sporească sprijinul pentru bunăstarea socială și rețelele de siguranță financiară”. Această stare de lucruri benignă a luat sfârșit, iar alegerile pentru Europa sunt dificile. Continentul s-a bucurat de anii săi de cheltuieli militare reduse datorită unei perioade prelungite de protecție din partea SUA, ceea ce i-a permis să construiască unul dintre cele mai generoase sisteme de securitate socială din lume pentru o populație îmbătrânită.

Potrivit Eurostat, în UE, protecția socială a crescut ca procent din cheltuielile publice totale, de la 36,6% în 1995 la 41,4% în ajunul pandemiei. Cheltuielile publice germane pentru protecția socială, care includ ajutoarele sociale și pensiile, dar exclud asistența medicală, sunt mai mult decât duble față de cele din SUA în raport cu PIB-ul. Diferența este și mai mare în cazul Franței.

Pentru a inversa în mod semnificativ tendința pe termen lung a cheltuielilor militare – care, în raport cu PIB-ul, s-au înjumătățit între 1963 și 2023 în majoritatea economiilor europene mari, conform datelor colectate de Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm – ar fi necesară reducerea cheltuielilor existente sau împrumuturi mai mari pe care multe capitale și le-ar permite cu greu. În întreaga Europă, încercările de a reduce cheltuielile cu asigurările sociale s-au dovedit în mare parte dificile.

Eforturile Franței de a aborda problema cheltuielilor cu pensiile au declanșat în mod repetat proteste în masă, inclusiv în 2023, când președintele Emmanuel Macron a impus o creștere de doi ani a vârstei de pensionare, cu scopul final de a economisi aproximativ 18 miliarde euro pe an. Cu toate acestea, în prezent are loc o dezbatere privind abrogarea acestei modificări, sub presiunea sindicatelor și a opoziției – chiar dacă miniștrii discută obiective de creștere a bugetului apărării care ar eclipsa economiile la pensii. Pivotarea lui Trump către Rusia președintelui Vladimir Putin și amenințările cu dezangajarea din NATO au împins Europa să reacționeze. Aceasta a început să treacă la o politică de apărare mai independentă. Dar Claus Vistesen, economist la consultanții Pantheon Macroeconomics, a declarat că diferența de capacități este mare, iar „progresul rămâne prea lent”.

„Ne așteaptă o tranziție lungă, grăbită și panicată”, a spus el. „Europa nu a mai avut forțe armate capabile să se confrunte cu un adversar egal probabil din anii 70 și 80, cu o poziție de apărare ridicată și persistentă în timpul războiului rece”, a mai adăugat acesta.

Personalul forțelor armate ale Regatului Unit a scăzut cu mai mult de jumătate între 1985 și 2020, ajungând la 153.000 de persoane. Numărul total pentru UE a scăzut de la 3 milioane la 1,9 milioane în aceeași perioadă. Tendința cheltuielilor pentru apărare a început să crească în ultimii ani. În 2024, cheltuielile UE pentru apărare au atins un nivel estimat de 326 de miliarde de euro – aproximativ 1,9% din PIB-ul UE, în creștere de la 214 miliarde de euro în 2021.

Potrivit Consiliului European, această sumă este mai mare decât media de aproximativ 150 de miliarde de euro în cei 15 ani până în 2019. Însă estimările privind creșterea necesară sunt de o magnitudine diferită, de la 160 de miliarde de euro pe an în următorii cinci ani, conform estimărilor Goldman Sachs, la un interval cuprins între 230 și 460 de miliarde de euro pe an, conform estimărilor Pantheon Macroeconomics. Deși împrumuturile mai mari pot acoperi unele cheltuieli inițiale pentru țările care dispun de spațiul fiscal necesar în acest sens, costul reînarmării va fi suportat în cele din urmă de contribuabili și de beneficiarii rețelelor de securitate socială de pe continent.

Guntram Wolff, senior fellow la Bruegel, a declarat că „lumea nouă” este una în care Europa se apropie de nivelurile de cheltuieli militare din 1980, ca procent din PIB. „Aceasta înseamnă, desigur, mai multe compromisuri în bugetele publice”. Programele de ajutor extern se vor număra probabil printre victimele imediate – Regatul Unit a anunțat deja reduceri drastice -, în timp ce pentru bugetele sociale urmează decizii dure. Vistesen a afirmat că ar putea fi nevoie și de echivalentul taxelor de „război”.

Cancelarul în exercițiu al Germaniei, Friedrich Merz, a dezvăluit un plan de eliminare a limitelor privind împrumuturile naționale atunci când acestea sunt utilizate pentru finanțarea cheltuielilor de apărare. Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a propus exceptarea împrumuturilor suplimentare în valoare de 800 de miliarde de euro ale guvernelor UE de la normele blocului privind datoriile și deficitele. Guvernul britanic s-a angajat să cheltuiască 2,5% din PIB pentru apărare până în 2027, finanțat prin reduceri ale ajutoarelor de peste mări, iar apoi va urmări o nouă creștere până la 3%.

Polonia și-a majorat deja considerabil cheltuielile militare, susținând cererea lui Trump ca țările NATO să aloce 5% din PIB pentru apărare, în timp ce anul acesta a alocat 4,7%, cel mai ridicat procent din alianța condusă de SUA. În timp ce Germania are posibilitatea de a emite mai multe datorii, alte țări europene sunt mult mai puțin bine plasate. Italia, de exemplu, și-a văzut datoria publică raportată la PIB crescând de la 31% în anii 60 la 137% în 2024, conform datelor Comisiei Europene.

Franța și Regatul Unit au, de asemenea, datorii publice care depășesc dimensiunea economiei, alături de deficite bugetare mari. UE cheltuiește în prezent aproximativ 2% din PIB pentru plata dobânzilor. Cifra Italiei este dublă. Reducerea cheltuielilor guvernamentale cu pensiile și asistența medicală va reprezenta o provocare deosebită, deoarece populația Europei este cea mai îmbătrânită dintre toate continentele, ceea ce înseamnă că cheltuielile sociale vor crește, iar veniturile vor scădea pe măsură ce populația în vârstă de muncă va scădea.

„Guvernele vor trebui fie să se împrumute mai mult, ceea ce riscă să deranjeze investitorii în obligațiuni, fie să facă reduceri bugetare compensatorii, ceea ce riscă să deranjeze alegătorii”, a declarat Jack Allen-Reynolds, economist la Capital Economics.

© The Financial Times Limited 2025. Toate drepturile rezervate. Conținutul nu poate fi redistribuit, copiat sau modificat în vreun fel. Redacția Libertatea este singura responsabilă pentru furnizarea acestei traduceri, iar Financial Times Limited nu acceptă nicio răspundere pentru acuratețea sau calitatea traducerii.

 
 

Urmărește-ne pe Google News