„Am creat o lume din hăul disperării mele…  „

Alexandra povesteşte că, treptat, cartea uitată a devenit salvarea ei. „Când am început să scot la lumină o lume întreagă din hăul disperării mele – am stat în spital vreme de doi ani! – am început să capăt şi un motiv de a mă lupta să mă ridic..”

Treptatat, dorinţa de a recupera povesirea şi a o duce la capăt a devenit frenetică. Şi-a impus să scrie în fiecare zi măcar câteva cuvinte.. Şi, în vreme ce doctorii îi spuneau că ar putea să  nu mai poată merge niciodată, în vreme ce se lupta cu paralizia, ducea şi povestea mai departe.

Şi lupta ei n-a fost în zadar. Cartea Alexandrei a câştigat un concurs, apoi a apărut şi oferta unei edituri. Acum, s-a apucat deja de a doua nuvelă.
 

 
 

Urmărește-ne pe Google News