ComenteazăÎn aprilie 2018, președintele Xi Jinping și-a pus o uniformă militară și s-a îmbarcat pe un distrugător cu care a navigat pe Marea Chinei de Sud.
În fața lui se afla cea mai mare flotilă asamblată vreodată de China comunistă: 48 de nave de război, zeci de avioane de vânătoare și peste 10.000 de militari.
Pentru Xi, considerat cel mai puternic lider al țării de la Mao Zedong încoace, ziua respectivă semnala atingerea unei mari ambiții, cea a creării unei forțe navale care să ilustreze măreția și puterea Chinei.
Sarcina construirii unei forțe navale puternice nu a fost niciodată așa de urgentă ca azi.
Xi Jinping, președintele Chinei:
China, scrie CNN, se afla deja de ani buni în mijlocul unui efort de dezvoltare militară rar văzut în întreaga lume. În 2015, Xi a demarat un proiect care avea scopul de a transforma Armata Eliberării Poporului într-o forță globală, care să poată răspunde Armatei SUA.
El a cerut investiții majore în șantierele navale și în tehnologie, investiții care continuă și în ziua de azi.
În cel puțin o privință, planul lui Xi a funcționat. La un moment dat, China a construit cea mai mare flotă navală. Acum, Beijingul încearcă să facă din această flotă o forță redutabilă, care poate să acționeze departe de casă.
Progresul a fost unul rapid. În 2015, Marina Armatei de Eliberare a Poporului avea 255 de nave de război, potrivit Oficiului de Informații Navale al SUA (ONI).
La sfârșitul lui 2020, Marina chineză adunase 360 de nave, cu 60 mai multe decât numărul total al navelor din Marina americană – US Navy.
După alți patru ani, Marina Armatei de Eliberare a Poporului va avea 400 de nave de război, estimează ONI.
Evoluția este cu atât mai frapantă dacă este analizată din anul 2000 și până în prezent.
„Flota navală a Chinei s-a triplat în doar două decenii”, arăta în decembrie 2020 un raport realizat de oficiali ai US Navy, Gardei de Coastă și ai Pușcașilor Marini.
„După ce că dispune deja de cea mai mare flotă navală, China construiește nave moderne de suprafață, submarine, portavioane, avioane de vânătoare, nave de asalt, submarine înarmate cu rachete nucleare și spărgătoare de gheață într-un ritm alarmant”, mai spunea raportul.
Unele dintre acestea vor fi la fel de bune sau chiar mai bune decât orice a produs US Navy sau alte forțe navale din lume.
„Marina Armatei de Eliberare a Poporului nu primește vechituri, ci mai degrabă nave capabile și tot mai sofisticate”, a scris în februarie Andrew Erickson, profesor la la US Naval War College.
Acestea includ, spre exemplu, nave precum distrugătoare din clasa 055, despre care unii analiști spun că sunt mai bine înarmate decât crucișătoarele americane din clasa Ticonderoga.
Cum se prezintă Marina americană
În vreme ce China ar putea aduna 400 de nave de luptă până în 2025, ținta US Navy este de a avea o flotă formată din 355 de nave, ceea ce ar indica un dezavantaj numeric considerabil.
Important: asta nu înseamnă totuși că odată cu acest dezavantaj numeric, Marina americană și-a pierdut automat și titlul de cea mai puternică forță navală.
Deocamdată, spre exemplu, US Navy are în jur de 330.000 de militari activi, prin comparație cu cei 250.000 ai Marinei chineze.
Analiștii citați de CNN mai enumeră câteva puncte care întăresc avantajul american general.
US Navy încă are un avantaj din punctul de vedere al tonajului total al vaselor – ceea ce înseamnă că are mai multe nave mari, cum ar fi distrugătoarele sau crucișătoarele dotate cu rachete ghidate.
Aceste nave oferă SUA un avantaj semnificativ.
SUA au și un număr mult mai mare de celule de lansare verticală a rachetelor pe navele de suprafață – peste 9.000, comparativ cu 1.000 ale Marinei Chineze, spune Nick Childs, analist în domeniul apărării la Institutul Internațional de Studii Strategice.
În același timp, SUA au 50 de submarine cu propulsie nucleară. China are doar șapte astfel de submarine, din flota sa totală de 62.
E adevărat că atunci când vine vorba despre navele pe care le poate deplasa rapid în apropierea coastelor sale, China are un avantaj major.
„Marele avantaj pe care Marina Chinei îl are în fața celei americane este reprezentat de navele de patrulare de coastă, precum corvetele sau alte nave mai mici”, spune Childs. Aceste nave mici pot fi suplimentate de Garda de Coastă sau de Miliția Maritimă cu suficiente vase astfel încât forța navală să se dubleze.
Aceste cifre nu reprezintă o veste bună pentru SUA, care se confruntă în prezent cu probleme financiare mai mari decât cele ale Chinei.
Și analiștii cred că tendința este în favoarea Chinei, mai ales ținând cont de anunțul recent al Beijingului privind creșterea cu 6,8% a bugetului anual alocat Apărării.
Un ritm de construire a navelor fără egal în lume
Este evident că nu poți construi o flotă uriașă, dacă nu poți construi multe nave. Iar China este în acest moment cel mai mare constructor de nave comerciale din lume.
În 2018, China deținea 40% din piața globală a construcției de nave – în funcție de tonaj – potrivit cifrelor ONU, citate de Centrul de Studii Strategice și Internaționale. Pe locul doi, la mare depărtare, se afla Coreea de Sud, cu 25%.
Puse într-un context istoric, aceste cifre sunt uriașe. China a construit mai multe nave într-un singur an de pace (2019) decât au construit SUA în patru ani de război, între 1941 și 1945.
Iar companiile de stat care construiesc nave comerciale sunt totodată motoarele producției de nave de război.
„În caz de conflict, capacitatea industrială a Chinei, inclusiv cea a șantierelor comerciale adiționale, ar putea fi îndreptate spre scopuri militare, mărind și mai mult abilitatea de a construi noi forțe militare”, a avertizat anul trecut Andrew Erickson, profesorul de la US Naval War College.
Infrastructura existentă, forța de muncă și tehnologia folosite în aceste șantiere comerciale pot fi foarte simplu folosite pentru a produce nave militare.
Iar Beijingul se pricepe bine la acest lucru.
Între 2014 și 2018, deci în doar patru ani, China a lansat mai multe submarine, nave de război, vase amfibii și auxiliare decât cele ale forțelor navale actuale din țări precum Germania, India, Spania sau Marea Britanie.
„Ținând cont de ritmul în care China construiește nave și de capabilitățile pe care le au aceste nave noi, aș zice că au progresat de la statutul de putere navală de coastă la ceea ce putem spune că este cea mai puternică forță navală regională, și sunt pe cale de a construi o marină de clasă mondială”, spune Thomas Shugart, analist la Centrul pentru o Nouă Securitate Americană și fost căpitan în Marina SUA.
Amenințarea rachetelor
Beijingul a fost metodic în efortul său de construcție, multe din navele sale fiind corvete, fregate și submarine cu propulsie Diesel, care pot fi folosite în apele din jurul Chinei, spune Sidharth Kaushal, cercetător la Royal United Services Institute din Londra.
„Cea mai mare parte a producției de nave a Chinei, cum ar fi cele 75 de corvete din clasa 056, vizează nave mai mici, de mărimea unei corvete sau a unei fregate”, spune Kaushal.
Prin comparație, US Navy are doar 15 nave asemănătoare cu cele din clasa fregatei.
Flota de corvete este ideală pentru ape mai mici și mai puțini adânci, așa cum sunt cele din zonele care preocupă China, unde se află Taiwanul și insulele Senkaku/Diaoyu, controlate de Tokyo dar revendicate de Beijing și de Taiwan.
Navele lansate pe apele din apropierea coastelor chineze sunt apărate de numeroase rachete aflate pe țărm.
Aceste rachete reprezintă o amenințare pentru forța navală a SUA și previn un eventual atac naval sau aerian asupra coastelor Chinei, spune Kaushal.
Implicit, acest lucru înseamnă că și țările din regiune, susținute de SUA, dar care se simt amenințată de China, sunt mai vulnerabile.
Spre exemplu, dacă US Navy nu ar mai putea opera în Marea Chinei de Sud din cauza amenințării rachetelor chineze, ar avea o misiune mult mai dificilă în protejarea Filipinelor, cu care SUA au un tratat comun de apărare.
În același timp, liderii militari americani recunosc faptul că forța Marinei chineze nu stă doar în numărul navelor.
„Fiți atenți la investițiile Chinei”, a declarat săptămâna trecută amiralul Mike Gilday, șeful Operațiunilor Navale. „Da, lansează mai multe nave, dar în același timp investesc în rachete antinave și în sisteme de sateliți pentru a fi capabili să lovească navele”, a avertizat el.
Toate aceste eforturi oferă Chinei o capabilitate puternică în orice eventual conflict care s-ar derula aproape de casă.
Beijingul a și insistat că rolul armatei sale este defensiv. „China nu va amenința niciodată o altă țară și nu va urmări vreo sferă de influență”, a precizat cartea albă a apărării din 2019, intitulată „Apărarea Națională a Chinei în Noua Eră”.
Și atunci, întreabă CNN, de ce construiește Marina chineză portavioane, nave de asalt și distrugătoare masive, capabile să opereze departe de China?
Țintele Chinei
Protejarea coastelor chineze și a teritoriilor revendicate reprezintă unul dintre scopurile Beijingului.
Dezvoltarea forței navale coincide cu o campanie de revendicare teritorială ce vizează 3,3 milioane de kilometri pătrați din Marea Chinei de Sud, campanie ce a inclus eforturi de construite a unor insule artificiale fortificate cu baterii de rachete și piste de aterizare pentru avioane.
„Insulele și recifurile din Marea Chinei de Sud au un avantaj unic în asigurarea suveranității și în menținerea prezenței militare pe mare”, a observat un articol din 2020 dintr-o revistă navală editată de Corporația Chineză de Stat pentru Construirea de Nave, potrivit CNN.
Dar acestea nu se pot descurca singure, a observat revista. În cazul unor ostilități, avanposturile din sudul mării ar putea avea nevoie de întăriri de pe coasta de sud a Chinei, aflată la o distanță de o zi.
Dar mobilizarea de resurse în această zonă ar putea fi problematică, susțin unii analiști, care subliniază că în aceste condiții, China ar putea fi vulnerabilă în fața unei blocade navale ce i-ar întrerupe căile maritime.
„China nu controlează strâmtorile și liniile maritime de care depinde economia sa și în cazul declanșării unei crize sau a unui război, transportul naval către China ar putea fi blocat”, au scris Jennifer Rice și Eric Robb, doi analiști în informații de la Oficiul pentru Informații Navale, într-un raport publicat luna trecută.
„Concentrarea pe apărarea navală regională sau apropiată este de asemenea insuficientă pentru a atinge interesele economice globale tot mai mari ale Chinei”, mai spun autorii.
În acest scop, notează cei doi analiști, China a început să implementeze strategia de apărare în mările îndepărtate.
„Apărarea în mările îndepărtate reflectă dorința Beijingului ca Marina să ajungă o putere globală, parte a unei politici chineze ce vizează expansiunea influenței economice și culturale”, scriu Rice și Robb.
Parte din această strategie ține de percepție. Timp de decenii, cel mai puternic simbol al puterii militare americane a fost imaginea unui portavion al US Navy aflat în alt colț al lumii, la mare depărtare de casă.
E ceea ce China își dorește, spun analiștii.
„Unii analiști militari chinezi sugerează că este imperativ ca Beijingul să își protejeze interesele externe ale Chinei și notează că trimiterea Marinei este esențială pentru construirea unei imagini de putere globală”, scriu Rice și Robb.
Zecile de corvete nu pot face acest lucru. De aceea, China și-a mărit capacitatea de producție a unor nave precum crucișătoarele sau submarinele cu propulsie nucleară, care pot forma grupurile de luptă din jurul portavioanelor.
Deocamdată, marina Chinei are doar două portavioane, dar ele nu pot funcționa mai mult de o săptămână fără realimentare. Asta le face mai potrivite pentru Marea Chinei de Sud, decât pentru mările îndepărtate.
Dar mai multe portavioane sunt în faza de planificare și producție. Cel mai nou proiect vizează un portavion cu propulsie nucleară și catapulte electromagnetice, care vor permite lansarea unor aeronave cu mai multă putere de foc și o rază mai mare de acțiune.
Rice și Robb observă că cele două declarații ale Chinei privind apărarea, din 2015 și 2019, susțin că forțele navale cu rază lungă de acțiune sunt necesare pentru menținerea păcii la nivel internațional, pentru diplomația navală și pentru intervenția în caz de dezastre.
Dar ei oferă și un avertisment. „Natura pașnică a acestor activități poate ascunde aplicații ce pot fi folosite în timp de război. Conceptul încurajează operațiuni ofensive în timpul războiului, în ciuda naturii defensive pe care o implică numele”, scriu analiștii.
Ce s-ar putea întâmpla acum sau în viitor
Deși Marina chineză ar fi un oponent formidabil pentru orice forță inamică, abilitățile practice nu se potrivesc încă cu aspirațiile sale, spun analiștii citați de CNN.
În primul rând, Marina ar avea nevoie de grupuri de luptă bazate pe portavioane mult mai puternice decât cele actuale.
Cele două portavioane active ale Chinei au o propulsie convențională și sunt bazate pe un design vechi, sovietic. Asta limitează raza de acțiune a navelor, numărul de avioane pe care le transportă și raza de acțiune a acestora, dar și puterea de foc a acelor avioane.
Pe scurt, nu se află nici pe departe la nivelul celor 11 portavioane americane.
„Un portavion american, cu avioanele pe care le transportă, este mai puternic decât forța aeriană a celor mai multe țări”, spune Eric Wertheim, editor al „Combat Fleets of the World”, revistă a Institutului Naval al SUA.
Deocamdată, portavioanele Chinei nu s-au aventurat mai departe de vestul Pacificului, cu atât mai puțin au reușit să proiecteze o putere globală.
Iar în vreme ce navele Marinei au ajuns în Oceanul Indian și în Marea Mediterană și chiar în Atlanticul de Nord, au făcut acest lucru rar și în număr mic.
Chiar săptămâna trecută, tabloidul Global Times a scris despre un grup expediționar format din cel puțin cinci nave, conduse de un distrugător, care a traversat ecuatorul. Publicația nu a oferit coordonatele exacte ale locului unde grupul naval a traversat ecuatorul, dar a notat că navele se află pe mare de trei săptămâni.
Global Times a mai scris că acum un an, o expediție similară s-a aventurat în Pacific, un eveniment observat și de Roderick Lee, director de cercetare la US Air Forces Air University China Aerospace Studies Institute.
„Concluzia principală pe care trebuie să o tragem din acest exercițiu este că Marina Armatei de Eliberare a poporului își dezvoltă capacitatea de a susține lovituri ofensive limitate împotriva forțelor SUA – poate chiar în Hawaii”, a scris Lee într-un raport pentru think-tank-ul Jamestown Foundation.
Alți analiști cred însă că realizarea planurilor Chinei de a lansa operațiuni în mările deschise se află la ani distanță, dacă nu la decenii.
„Până în 2049, China urmărește să aibă o forță militară care să poată să lupte, să câștige războaie și să proiecteze putere în mod global”, spune Meia Nouwens, analist la Institutul Internațional de Studii Strategice.
În acest scop, experții au identificat câteva obiective pe care Beijingul trebuie să le atingă.
Acestea includ înființarea mai multor baze internaționale. În prezent, Marina Chinei are doar una – în Djibouti, Africa.
„Un moment interesant va fi când un grup de luptă din jurul unui portavion chinez va efectua o misiune semnificativă, poate în Oceanul Indian”, spune Childs, analistul de la Institutul Internațional de Studii Strategice.
Problema Taiwanului
Pe termen scurt, în centrul atenției va rămâne Taiwanul, statul insular autonom pe care Beijingul îl consideră parte a teritoriului suveran al Chinei.
În cartea albă a Apărării din 2019, Beijingul a spus că autoritățile insulei „intensifică ostilitatea și confruntările, împrumutând forța influenței străine”.
„Forțele separatiste care susțin independența Taiwanului și acțiunile lor rămân cea mai gravă amenințare imediată la adresa păcii și a stabilității în strâmtoarea Taiwanului și cea mai mare barieră care blochează reunificarea pașnică a țării”, a afirmat Beijingul.
Într-o conferință de presă din ianuarie, un purtător de cuvânt al Ministerului Chinez al Apărării a explicat foarte clar care anume este poziția Beijingului. „Taiwanul este o parte inalienabilă a Chinei”, a spus colonelul Wu Qian.
„Armata pentru Eliberarea Poporului va lua toate măsurile necesare pentru a combate orice încercare a separatiștilor care susțin independența Taiwanului și va apăra în mod ferm suveranitatea națională și integritatea teritorială”, a spus acesta.
Într-un discurs din 2019, Xi Jinping a subliniat că China nu va ceda niciun centimetru de pământ.
După cum au observat mai mulți analiști, concentrarea masivă de nave mici este potrivită pentru lupta din apropierea coastelor. Iar între coastele Chinei și Taiwan sunt doar 130 de kilometri de ape relativ puțin adânci, ideale pentru corvete.
Zecile de corvete pot transporta, fiecare, câte două rachete antinavă, cu o rază de acțiune de până la 200 de kilometri. Rezultatul ar fi o amenințare serioasă pentru flota americană din Pacific, care are doar câteva zeci de distrugătoare.
Și producția de nave poate fi analizată în contextul strategiei ce vizează Taiwanul.
Anul trecut, China a lansat prima navă portelicopter din clasa 075, cu o capacitate de 35.000 – 40.000 de tone.
Este una dintre cele mai mari nave de asalt amfibiu din lume, care poate transporta elicoptere și poate lansa sau recupera aeroglisoare (vehicule pe perne de aer) și vehicule amfibii, arată un raport al Centrului de Studii Strategice și Internaționale.
Are, de asemenea, capacitatea de a transporta 900 de militari.
Nava, prima dintr-o serie de trei aflate în curs de lansare sau în producție, mărește substanțial capacitatea Chinei de a transporta trupe sau de a susține forțele terestre care operează dincolo de coastele Chinei, observă analiștii Matthew Funaiole și Joseph Bermudez jr pentru Centrul de Studii Strategice și Internaționale.
Totuși, scrie CNN, dacă China ar vrea să invadeze Taiwanul, ar avea nevoie de mai mult de 900 de militari pentru a ocupa și pentru a controla insula.
Ceea ce ne aduce înapoi la capacitatea Chinei de a-și suplimenta rapid acest număr de oameni și de nave, mulțumită gărzii de coastă, a miliției maritime și chiar acelor nave comerciale pe care șantierele navale le produc într-un ritm fără egal.
„Cred că ar fi înțelept să presupunem că China își va aduce toate aceste unelte ale puterii maritime pentru a-și asigura succesul într-o eventuală invazie peste strâmtoare”, a spus Shugart, analistul CNAS, care a făcut o analogie cu al Doilea Război Mondial și cu salvarea britanicilor prinși pe coastele Franței de avansul armatei germane.
„E un fel de Dunkirk pe invers, în care nu ne vom confrunta doar cu zeci de nave și vase amfibii ale Marinei chineze, ci și cu sute de bărci de pescuit, nave comerciale, ale Gărzii de Coastă și ale Administrației pentru Securitatea Maritimă”, a spus el.