ComenteazăAnul acesta, el va conduce un grup de alpiniști prin intermediul companiei sale, Alpenglow Expeditions.
Toate permisele pentru a folosi ruta chineză de urcare pe munte, care este cunoscut în China sub numele de Qomolangma, sunt distribuite de Asociația de alpinism China-Tibet (CTMA).
De asemenea, nu există niciun anunț oficial publicat de guvernul chinez prin care să informeze publicul că vor fi distribuite permise.
Prin urmare, spune Ballinger, străinii trebuie să știe că partea tibetană a Everestului va fi deschisă atunci când CTMA trimite o listă de prețuri pentru sezonul respectiv. Aceste liste includ costurile iacilor (care transportă echipamentul în sus și în josul muntelui), ale ghizilor locali, ale traducătorilor și ale transportului din capitala Tibetului, Lhasa, până la tabăra de bază a Everestului.
Străinii care obțin vize turistice pentru China trebuie să obțină o viză suplimentară, separată, pentru Tibet, care este o regiune semiautonomă. CTMA oferă asistență în acest sens pentru alpiniști. Există un număr maxim de 300 de permise disponibile anual pentru alpiniștii străini.
Fereastra pentru a urca pe Everest este mică – de obicei între sfârșitul lunii aprilie și mijlocul lunii mai. Echipa lui Ballinger va ajunge în China pe 25 aprilie, după ce se va preaclimatiza acasă pentru a economisi timp.
Concurență în vârful lumii
În timp ce Nepalul are cea mai cunoscută și mai fotografiată cale spre vârful Everest, numărul mai mare de vizitatori se corelează cu mai multe gunoaie, mai multă eroziune și mai multe deșeuri umane. Cu toate acestea, nu a fost întotdeauna așa.
„Cățărările din partea chineză erau mai populare decât cele din partea nepaleză. Deci, cam din 2000 până în 2007, partea chineză era cea mai populară deoarece era mai sigură”, explică Ballinger.
În 2008, China a găzduit Jocurile Olimpice de vară de la Beijing. Înainte de a ajunge în capitală, flacăra olimpică a călătorit spre Everest, în ciuda faptului că existau deja grupuri de turiști gata să abordeze cel mai înalt vârf din lume.
„Cu opt zile înainte ca noi toți să ajungem pe munte în 2008, au închis muntele pentru întregul sezon, iar mulți oameni au pierdut o mulțime de bani”, spune Ballinger. „Și din cauza acestei decizii, afacerea s-a mutat în acel an pe partea nepaleză”.
Acum, cu alpiniștii străini care pot accesa Everestul pe ruta nordică prin Tibet pentru prima dată din 2020, această tendință ar putea începe încet să se inverseze.