„Astăzi m-am cutremurat. Ieri, de fapt. Locuiesc în arondismentul şapte pe perioada şederii mele la Paris. Rue St. Dominique este o stradă cunoscută, care se opreşte în Champ du Mars – la capătul căruia străjuieşte turnul. Mă plimbam pe la prânz prin cartier dispus să mă răcoresc după câteva ore bune de muncă. Pe un trotuar larg, la intersecţia St. Dominique cu Avenue Bosquet, un homeless şi-a dat pantalonii jos şi a început să se c**e. Poate ar trebui să scriu „să-şi facă nevoile”. Era, însă, mai mult decât nevoie în acest spectacol oribil şi grotesc, pe de-o parte şi atât de simplu şi uman, pe de alta”, a scris Chirilă pe blogul său.
„Spectacolul” l-a care a asistat l-a şocat pe Tudor Chirilă, care mărturiseşte că este „bântuit de ideea dezumanizării”
„Acea fiinţă, băută probabil (sau nu), care nu-şi putea ridica ochii şi capul şi care mai avea doar puterea să lupte ca să nu se c**e în pantaloni, prea slabă ca să mai fugă de ochii lumii, pierduse bătălia cu numele de OM. Căci pare, când vezi un asemenea individ, că statutul de OM e ceva pentru care trebuie să luptăm zilnic. Dezumanizarea face parte mai mult ca oricând din cotidian: ieri, în mijlocul Parisului. Se mai ridică o întrebare: cei care treceau pe lângă el, ca şi mine de altfel, întorcând capetele şi văzându-şi de drum ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, preocupaţi de un traseu mai mult sau mai puţin mecanic, ei cât de sus sunt pe scara sufletului? Cu ce suntem mai presus noi, cei dispuşi să ignorăm şi să condamnăm, cu ce suntem mai presus ca un om care a renunţat să mai lupte să-şi păstreze demnitatea?”, a adăugat Chirilă.