Astfel de momente şi de veşti sunt, din păcate, realitatea cea mai dură a încercării de a salva din gheara unor boli nemiloase viaţa unor copii nevinovaţi. Christian Vitorianu era un asemenea copil, lovit de soartă cu o maladie cruntă şi care, în ciuda celor două operaţii şi a curelor de chimioterapie, a fost mai puternică decât dorinţa micuţului de a trăi. Christian era, când l-am cunoscut, un copilaş cu privirea tristă şi deja obosită de chinul ce i-l oferise destinul. Ochii lui exprimau parcă o mirare continuă şi încercănată, legată de toate lucrurile prin care fusese nevoit să treacă în doar doi ani de viaţă. “Puiul meu a murit. S-a luptat cât a putut, dar n-a mai rezistat”, ne-a spus mama lui Christian, cu glas pierdut. Ieri, micuţul a fost dus pe ultimul drum, în Constanţa. Prea devreme, prea nedrept, prea dureros. Fie-ţi îngerii aproape, Christian! Şi, de dincolo, iartă această viaţă că n-a ştiut cum să te păstreze aici, ci doar ţi-a chinuit trupul plăpând şi sufleţelul pur.

Urmărește-ne pe Google News