Comentează- Un grup de inițiativă din Turda a curățat locul de buruieni și a îndreptat crucile căzute, dar tot nu există măcar o plachetă care să spună ce reprezintă acel loc.
- În plus, au găsit, după zeci de demersuri, numele a 175 de români îngropați acolo. Aceștia fac publice, prin intermediul Libertatea, listele, pentru ca oamenii care au rude ucise în cele două războaie, în apropierea Clujului, despre care nu mai știau nimic, să le poată căuta.
Mircea Jorj a crescut fără să-și cunoască bunicul, dar amintirea lui a fost prezentă mereu ca o umbră în familie. La fel și durerea.
Timp de 75 de ani, nimeni nu a știut unde se află îngropat Sabin Jorj, nimeni nu a putut să-i aprindă o lumânare la căpătâi. Bunica lui Mircea Jorj a sperat până în ultima clipă că ar putea să fie înmormântată lângă bărbatul iubit, tatăl celor doi băieți ai ei.
Nu au știut nici măcar cum a murit. S-a vehiculat ideea unui accident de mașină. Era război și războiul își îngroapă bine oamenii și secretele.
Sabin Jorj lucra la Uzinele de Armament Cugir, în echipa care a realizat primul pistol-mitralieră românesc ”Orița”.
Nepotul său crede că bunicul lui, care în timpul războiului a fost colaborator cu partea germană, până s-au întors armele, ar fi devenit o persoană incomodă.
De altfel, despre accident se știe că a avut loc la 8 kilometri de Turda, pe 14 octombrie 1944, iar bunicul lui se afla într-o mașină militară sovietică. Dacă a murit într-un banal accident de mașină, de ce nu li s-a comunicat locul înmormântării? Este întrebarea care i-a bântuit timp de generații.
Mircea Jorj a cerut de mai bine de 15 ani lămuriri cu privire la ”accident” la toate instituțiile statului, fără să afle ceva.
Au murit fără să știe ce s-a întâmplat cu tatăl lor
”Tatăl meu și unchiul meu, actorul Jorj Voicu, au suferit enorm, pentru că tata a rămas la cinci ani orfan de tată și Voicu la trei ani. Bunica mea i-a crescut singură. Voicu a plecat la București și a făcut carieră la Teatrul Giulești, apoi la Odeon, iar tatăl meu a rămas la Cluj și și-a făcut cariera în construcții. Din păcate, n-au mai apucat nici măcar să știe unde-i tatăl lor, să aibă un loc unde să-i ducă o floare”, povestește Mircea Jorj.
Așa că atunci când a văzut pe Facebook că o prietenă, Manuela Moldovan, obținuse o listă cu numele a 175 de eroi din Primul și al Doilea Război îngropați în cimitirul din Turda, a avut o presimțire. La poziția 122 pe acea listă a găsit numele Sabin Jorj. Este îngropat, se pare, sub una dintre crucile pe care scrie ”erou necunoscut”. Imediat a vrut să vadă cimitirul.
”N-am știut niciodată că în Cluj poate să existe un asemenea perimetru atât de neîngrijit și atâta nepăsare! Am rămas siderat de felul în care poate să arate un cimitir al eroilor. Și am încercat să sensibilizăm autoritățile centrale și locale și am făcut scandal, petiții și sesizări. Acolo nu s-a oficiat o slujbă religioasă, nu s-au depus niște coroane! Puțin respect pentru cei câteva sute de oameni care au murit în Primul și al Doilea Război”, spune clujeanul.
Mai jos, puteți consulta lista cu numele celor 175 de eroi îngropați în Cimitirul Eroilor de la Turda. Dacă vă regăsiți pe listă străbunicii sau bunicii și vreți să spuneți povestea lor, vă rugăm să ne scrieți la adresa : archip.andreea@libertatea.ro
Demnitate pentru eroii noștri
Revolta pe care o simțea Mircea Jorj în 2018 a simțit-o și Manuela Moldovan când a ajuns pentru prima oară în perimetrul de cimitir unde sunt îngropați eroii români.
”Prima întrebare, când am ajuns aici, a fost: ce-i aici? Primul Război, al Doilea Război Mondial? Pentru că nu ai de unde să-ți dai seama când vezi crucile respective, fără să scrie nicăieri. Aici, 30 de ani după comunism, nu a urcat nimeni, nu s-a făcut nicio ceremonie, ceremoniile se țin în centru, cu fast, pe trotuarul curat. În momentul în care aici sunt 364 de morminte, eu consider că aici trebuia să se facă Ziua Eroilor, Ziua Armatei”, spune activista, care din acel moment a decis să se ocupe de proiectul ”Redăm demnitatea eroilor noștri”, implementat de Asociația ”Comorile Turzii”.
A adunat în jurul ei oameni care au vrut să ajute. Au venit în mai multe rânduri și au curățat locul de buruieni, au îndreptat crucile, au adunat bolovanii.
Au reușit să aducă și un preot la căpătâiul celor fără nume. De unii singuri, fără sprijinul autorităților. Au încercat să înțeleagă ce s-a întâmplat cu acest loc și de ce a fost dat uitării.
Locul aparține Parohiei Romano-Catolice Turda, Parohiei Reformate Turda Veche, Parohiei Unitariene Turda și Bisericii Evanghelice Turda, fiecare în cotă de o pătrime. Aceste parohii au fost dispuse să cedeze locul municipalității sau asociației pentru o mai bună administrare. Din toamna anului trecut, parcela a intrat în administrația Primăriei Turda, care între timp a organizat și ea acțiuni de igienizare.
Totul după insistențele unui grup de oameni care neobosit au petiționat fiecare instituție competentă.
Cu motoexcavatorul printre cruci
Tot ei au descoperit un episod dureros.
”Făcând curățenie aici, am observat că unele cruci sunt vopsite, numele este vopsit. Am vrut să știu de ce sunt vopsite și am ajuns la niște imagini cutremurătoare din 2014, când aici, trei ucraineni, cu un buldozer, au săpat în căutarea nemților. Asta este imaginea care nu m-a lăsat să dorm”, spune femeia și arată fotografia unui motoexcavator printre crucile din cimitir.
”A fost profanare, pentru că nu au fost respectate procedurile de exhumare absolut deloc”, spune Manuela Moldovan.
Atât ea, cât și Mircea Jorj au trimis mai multe cereri către Oficiul Național pentru Cultul Eroilor (ONCE) ca să afle mai multe despre acel episod și de ce nimeni nu a supravegheat firma care a făcut exhumarea. Așa au aflat că a existat un acord între Guvernul României și cel al Germaniei.
Oficiul Național pentru Cultul Eroilor a emis aviz pentru exhumarea osemintelor militarilor germani înhumați în necropola de război din municipiul Turda, pentru o perioadă determinată, însă nu a cunoscut intervalul de timp exact în care au fost efectuate lucrările de strămutare. Prin urmare, nu a fost posibilă asigurarea prezenței unui reprezentant al instituției noastre la activitatea respectivă
Răspunsul ONCE:
Armata a depus coroane la Monumentul sovietic, cu spatele la mormintele eroilor români
Uitarea și lipsa de inițiativă ar fi fost iertate, dacă autoritățile nu ar fi gafat îngrozitor de Ziua Eroilor în acest an.
În loc să depună coroane la mormintele eroilor români, militari și autorități din Turda au depus coroanele și au adus onorul monumentului eroilor ruși, aflat lângă cimitirul românilor.
A fost acea chestie penibilă în care s-au dus cei de la unitatea militară din Turda. Se presupune că acei copii ar trebui să știe unde le sunt eroii, dar au depus la monumentul eroilor sovietici unde era scris în litere chirilice. Trebuiau să vadă Steaua roșie și că la crucile care se prăbușeau erau aceia cărora trebuia să le dea respectul
Mircea Jorj:
”Este o eroare din cauza emoțiilor, probabil. Pe de altă parte, Ziua Eroilor se referă la toți eroii căzuți în luptă pe teritoriul României”, a fost explicația Ministerului Apărării Naționale.
Pe urmele istoriei
Șirul erorilor a continuat. Manuela Moldovan a găsit inadvertențe și în listele cu numele eroilor.
”După câteva luni, am avut surpriza să primesc o listă cu 175 de nume. Într-o revistă, într-o carte scrisă de cineva de la Cultul Eroilor Regina Maria, este publicat, în cimitirul Turda, 43 de nume cunoscute”, explică activista.
Practic, numele de pe a doua listă nu coincid cu cele de pe lista anterioară. ”Eu vreau să punem numele tuturor celor de aici pe monumentul pe care îl vom construi. Dar nu vrem să greșim numele. Monumentul va fi construit însă, sunt sigură de asta. Și catargul cu steagul României se va vedea din oraș”, spune cu determinare femeia.
Nu mai lăsăm nimic în urma noastră? Ștergem tot? Nu mai avem istorie? Cineva trebuie să ne spună nouă, celor simpli, dacă renunțăm, dacă nu mai păstrăm tradiții, dacă nu ne interesează istoria, trecutul nostru și atunci ce moștenire lăsăm?
Manuela Moldovan:
Până la data publicării articolului, nici Primăria din Turda, nici Oficiul Național pentru Cultul Eroilor nu au răspuns la solicitările de informare trimise de Libertatea.