ComenteazăAlina are 45 de ani și pe ultimii 20 i-a petrecut în Spitalul Municipal Mangalia, unde lucrează ca asistentă medicală în secția de Recuperări Traumatisme. I-a plăcut mereu să fie aproape de oameni, iar când era mică visa să înființeze un cămin de bătrâni.
A practicat mult timp atletismul, iar în paralel cu munca de la spital, este și antrenor de lupte libere la clubul Poseidon din comuna Limanu, unde le predă copiilor. La spital a fost și șefă de secție, dar a renunțat la post pentru că responsabilitățile grele nu-i permiteau să se ocupe și de copiii de la club.
De când cu pandemia de coronavirus, cursurile de lupte libere s-au mutat în online, iar fiecare grupă de vârstă are program diferit. Alina se laudă cu copiii ei de la club, care au ajuns campioni naționali și au urcat pe podium și la europene.
„Noi, într-un sătuc”, spune ea mândră.
A terminat o postliceală și s-a înscris și la facultate, la Kinetoterapie, dar a renunțat tot pentru familie. În urmă cu trei ani a luat în grijă o fetiță de la o familie fără posibilități. Fata are acum 14 ani și îi e mai bine ca oricând în familia Alinei.
Discriminarea și ura față de romi au fost prezente în viața Alinei, dar doar în copilărie. De când lucrează la spital, niciodată, pentru că a știut cum să se poarte cu oamenii, spune ea.
„De fiecare dată, am vrut să mă autodepășesc. În copilărie am fost traumatizată. Eram mică, neagră și urâtă și eram cioara”, mărturisește ea.
Și sunt atât de mândră că cioara din zilele de atunci e undeva sus, pe când cei care strigau cioara sunt vânzători la tarabă.
Alina Ivan, asistentă medicală:
Despre incidentele din ultima vreme, Alina spune că oricum ar fi, responsabilitatea principală îi revine tot statului. Pentru că nu s-a implicat în a preveni astfel de incidente.
Marinel Dinu, expert local rom în primărie
Marinel este consilierul primarului la primăria comunei Fărcaș, județul Dolj, și în același timp, expert local rom în cadrul instituției. Provine dintr-o familie modestă, formată din părinți și cinci frați.
El și unul dintre frați au terminat Facultatea de Drept și lucrează acum împreună în primăria din Fărcaș. Altul este marinar, iar una dintre surori este infirmieră în Austria. Părinții au tras din greu să-i țină pe copii în școli.
S-a confruntat cu discriminarea și rasismul și în copilărie, și în facultate, dar și în primărie, când s-a angajat, pentru că ceilalți colegi ai săi îl tratau ca pe un om needucat, îl luau peste picior, spune el, și îl vorbeau pe la spate.
„Aici, eu nu lucrez doar pentru romi. N-am făcut niciodată diferența între romi și neromi. Toți suntem oameni”, spune el. Iar în primărie lucrează pentru că este locul în care îi poate ajuta pe oameni.
Îi ajută pe ai săi să interacționeze cu autoritățile
La nivelul comunei, la inițiativa lui Marinel, primăria a înființat un centru de informare și consiliere profesională, iar cu sprijinul Agenției Împreună, care militează pentru drepturile romilor, a reabilitat două drumuri din comună.
Tot el îi mai ajută pe cei din comunitatea de romi să obțină acte și tot felul de documente, să depună cereri unde au nevoie, pentru că mulți dintre ei încă nu știu să scrie și să citească, dar chiar și să își găsească un loc de muncă.
„În fiecare lună scot de la ANOFM locurile disponibile de muncă pentru cei din comunitate. Unii sunt dispuși să se angajeze, alții vor să urmeze cursuri profesionale. Alții sunt indiferenți, spun că își caută singuri, că vor să plece în străinătate”, explică Marinel.
Toți cei din comunitatea de romi din comuna Fărcaș îl cunosc pe Marinel și îl ascultă. E un fel de mediator. A mers personal în mijlocul lor, când au fost date ordonanțele militare privind restricțiile de ciruclație, ca să le explice ce trebuie să facă, ce drepturi și ce obligații au.
„Nu există pădure fără uscături. Și românii fură, oricine poate face prostii. Dar dacă face un țigan, imediat e scandal. Dacă face un român. Nu mai e așa”, spune Marinel Dinu, referitor la conflictele dintre comunitățile mici de romi și forțele de ordine de Paște.
Andreea Vidrașcu, educatoare
Andreea este, la doar 24 de ani, educatoare la o grădiniță din Onești, jud. Bacău. A încheiat deja două generații de copii și anul acesta a luat din nou grupa mică. „Cresc odată cu ei, din nou”, spune ea.
Lucrează de 6 ani în învățământ. În primul an a fost mediator școlar într-o comunitate de romi, adică a fost persoana de legătură între oameni și instituție.
Avea grijă să îi ducă pe cei mici la școală și se asigura că părinții respectă asta. Pe Andreea o știau deja toți membrii comunității și aveau încredere în ea. Odată ce a intrat în școală ca mediator, Andreea nu a mai fost Andreea, ci „doamna profesoară”.
„Îmi spuneau așa fără să le fiu profesor. Am reușit să mă apropii de ei. Dar dacă nu ai sprijin, degeaba”, spune Andreea.
A vrut de mică să lucreze în învățământ, iar după școala generală a urmat un liceu pedagogic. Mai târziu, a făcut și Facultatea de Psihologie. Acum, se gândește să facă un pas uriaș și să înceapă să predea într-un centru de detenție.
În liceu a trăit o perioadă intensivă de discriminare. Colegii se raportau la „cei cu fuste” și o întrebau de ce nu e încă măritată la 15 ani, după tradiția romilor. Îi spuneau cioară.
„Am reușit să trec peste doar cu ajutorul părinților și al profesorilor și în momentul în care m-am întâlnit cu cei de la Agenția Împreună a fost apogeul. Cu ei am reușit să-mi construiesc toate bazele pe care le am acum, încrederea în mine, personalitatea puternică, acel „știu că pot””, povestește Andreea.
Eu niciodată nu aveam voie să fiu mai bună decât ei pentru că tot timpul aveau o piatră de aruncat.
Andreea Vidrașcu, educatoare:
Romii din comunitățile sărace, din ghetouri nu știu să trăiască altfel decât agresiv, explică Andreea, de aici și ciocnirile lor cu forțele de ordine. Nu au avut un model de la care să învețe și care să le spună care le sunt drepturile și obligațiile.
„Ar trebui să fim puțin empatici și, în loc să îi blamăm și să aruncăm cu pietre, să încercăm să le oferim o mână de ajutor. Atât timp cât ei nu au avut ocazia să meargă într-un mediu mai deschis, să învețe altceva, normal că reacționeze conform cercului în care au crescut”, mai spune ea.
Mihai Otto, expert rom în primărie
Mihai Otto are 52 de ani și este expert local rom în primăria comunei Șimian, jud. Mehedinți. Lucrează de 14 ani în primărie, a terminat Facultatea de Drept și, la fel ca Marinel Dinu, îi ajută pe romii din localitate cu tot ce au nevoie: acte de identitate, cursuri de formare profesională, documente pentru ajutoare sau pentru angajare. De câteva ori a ajutat la renovarea locuințelor care „cădeau peste oameni”.
A avut și el ceva probleme însă la muncă. „Oricât ai fi de spălat, tot se uită urât la tine și se strâmbă când intri în birou. Acum, cu coronavirusul, e și mai rău, de parcă virusul se ia după etnie”, mărturisește el.
Despre conflictele din București, Hunedoara și Bolintin. Mihai Otto spune doar atât: că legile sunt pentru toată lumea.
„Romii trebuie să înțeleagă că au drepturi, dar au și obligații. Cine greșește să răspundă. Dar nu-i călca în picioare pe toți. Du-te la ăla care a deranjat, nu omorî toată strada”, spune bărbatul.
Crina Mureșanu, asistentă socială
Crina lucrează de aproape 20 de ani în domeniul social, ajutând oameni care au nevoie de sprijin. Nu îi place să se raporteze la ei ca la oameni vulnerabili, ci le spune simplu „oameni”.
”Dacă este ceva care mă impresionează în tot ceea ce fac, indiferent de tipul de activitate pe care îl desfășor, este efortul mamelor de a-și susține familia, de a depăși anumite situații. Eu, la rândul meu, mă simt privilegiată să le cunosc, pentru că sunt niște femei minunate de la care am de învățat” Crina Mureșanu:
Este implicată în programul JUSTROM, desfășurat de Consiliul Europei în patru țări europene: România, Bulgaria, Grecia și Italia. Programul oferă sprijin femeilor rome, ajutându-le să înțeleagă conceptul de discriminare, să-și cunoască drepturile, dar și obligațiile, le oferă acces la justiție și la învață cum să comunice cu instituțiile spre binele familiilor lor.
„Nu vorbim doar de o solicitare a respectării drepturilor. Le îndrumăm pentru obținerea documentelor, actelor, de exemplu. Ele înțeleg ce au de făcut și își obțin actele de identitate sau înțeleg cum să se comporte în anumite situații”, explică, mai clar, Crina.