15 comentariiCuprins:
Însă, dincolo de toate acestea, el a fost cel mai bine cunoscut pentru memoriile despre experiențele sale în lagărele de concentrare de la Auschwitz și Buchenwald pe când era doar un adolescent. Un supraviețuitor al Holocaustului, Wiesel a fost una dintre personalitățile marcante ale secolului trecut, cel care a transmis întregii omeniri puternicul mesaj de „pace, ispăşire şi demnitate umană” și cel care va rămâne în istorie ca fiind „un mare spirit care s-a opus tiraniei şi a militat neobosit pentru cauza celor defavorizaţi”.
Cine a fost Elie Wiesel
Eliezer Wiesel, așa cum îl chema la naștere, s-a născut la data de 30 septembrie 1928 la Sighetu Marmației, o localitate situată în Transilvania, scrie site-ul HolocaustEncyclopedia.org. El a fost singurul băiat și cel de-al treilea dintre cei patru copii al lui Shlomo Wiesel, un comerciant evreu, și al soției acestuia, Sarah. Trebuie spus că, în acea perioadă, în Sighet trăia o populație evreiască de 38,6%.
La sugestia tatălui său, Elie a urmat studii religioase pe care le-a făcut exclusiv în limbile ebraică şi idiş. Aceasta din urmă era limba în care se comunica în sânul familiei Wiesel, alături de română, maghiară şi germană. Copilăria sa a fost una fericită, însă aceasta a luat brusc sfârșit în anul 1940, atunci când, în urma Dictatului de la Viena, guvernul român condus de Ion Gigurtu a cedat nord-vestul Ardealului, regiunea devenind parte a Ungariei.
În timpul studiilor gimnaziale pe care le-a urmat la Oradea, el a fost exmatriculat din cauza legilor cu caracter antisemit din învăţământul public maghiar, se arată pe site-ul Inshr-ew.ro.
A supraviețuit în lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau
În aprilie 1944, Elie și familia sa au fost închiși într-un lagăr de concentrare, pentru ca după numai o lună, la data de 16 mai 1944, întreaga familie Wiesel să fie deportată în lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau. Aici, tânărului adolescent Elie i s-a tatuat pe brațul stâng numărul A-7713, care a devenit, practic, identitatea sa timp de aproape un an. Cinci decenii mai târziu, el avea să spună că, în acea perioadă, „nu aveam nume, nici speranță și nici viitor”.
La Auschwitz, femeile erau separate de bărbați, astfel că mama și sora sa în vârstă de numai 7 ani au fost despărțite de restul familiei. În schimb, Elie și tatăl lui au fost obigaţi la muncă silnică în fabrica ce aparținea complexului Auschwitz III Monowitz, Buna-Werke. Ulterior, el avea să afle că cele două fuseseră exterminate în camerele de gazare, în timp ce tatăl său şi-a pierdut viaţa în timp ce deţinuţii evrei au fost trimişi în „Marşul Morţii” spre lagărul Buchenwald. Shlomo Wiesel a murit din cauza extenuării, dizenteriei, inaniţiei şi bătăilor pe care le-a îndurat.
În aceste condiții, Elie a rămas singurul membru în viață al familiei Wiesel la Auschwitz, iar mai târziu a supraviețuit și altor lagăre de concentrare, printre care și cel de la Buchenwald. El a fost eliberat de soldații americani la 11 aprilie 1945, însă când a ieșit din lagăr era grav bolnav, suferea de inaniţie şi se afla într-o puternică depresie.
Wiesel a scris 57 de cărți, multe fiind bestseller-uri
După ce a fost eliberat de către forțele militare americane, Elie Wiesel s-a stabilit la Paris unde, după o perioadă destul de lungă de refacere, a studiat literatură, psihologie și filosofie în cadrul renumitei Universități de la Sorbona. În plus, pentru a se putea întreţine, el preda lecții de limba ebraică și dirija corul unei sinagogi.
Tot în capitala franceză avea să-și reîntâlnească după o vreme două dintre surori, care trăiau într-un orfelinat. În același timp, Elie Wiesel a debutat în presa scrisă, scriind pentru ziarele locale evreiești „Larche” (n.n. – Arca) și Tsien in Kamf, care era publicat în limba idiș. Mai târziu avea să devină corespondent de presă de limba ebraică la cel mai mare cotidian israelian, „Yedioth Ahronot”. Din această poziţie a devenit cunoscut în rândul personalităților vremii din întreaga lume. La începutul anilor 50, la câţiva ani de la crearea statului Israel, Wiesel a vizitat această țară și a primit cetățenia israeliană.
Wiesel a început să scrie despre experiențele traumatizante pe care le-a trăit în lagărele naziste. De-a lungul timpului, el a scris despre modul în care evreii erau discriminați și persecutați în mod constant în acea perioadă. În anul 1954, a publicat prima sa lucrare, intitulată „And the World Remained Silent” (n.n. – Și lumea a rămas tăcută), care avea 900 de pagini și a fost scrisă iniţial în idiş şi publicată la Buenos Aires. Cartea avea să fie republicată într-o formă restrânsă de doar 127 de pagini în limba franceză sub titlul „La Nuit” (n.n. – „Noaptea”). Aceasta a devenit rapid un bestseller internațional și a ajutat la crearea unei conștientizări la nivel global despre Holocaust și despre atrocitățile comise de regimul nazist. De-a lungul vieții, Elie Wiesel a publicat nu mai puţin de 57 de cărți, de la ficțiune la realism, studii iudaice, cărţi despre Holocaust, eseuri politice şi religioase.
Elie Wiesel a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1986
În 1963, Elie Wiesel a călătorit în Statele Unite ale Americii. Aici, din păcate, pe când se afla la New York, a suferit un accident de circulație în urma căruia a fost imobilizat la pat timp de mai bine de un an. După o perioadă lungă de convalescență, el s-a stabilit în metropola americană împreună cu una dintre surorile sale (cealaltă a ales Montreal), iar în 1963 a devenit cetățean american. Șase ani mai târziu, la vârsta de 41 de ani, el s-a căsătorit cu Marion Erster Rose, nimeni alta decât colaboratoarea și traducătoarea sa de limbă engleză, cu care a avut un fiu pe nume Elisha. Soții Elie și Marion Wiesel au creat Fundaţia Elie Wiesel pentru Umanitate.
Timp de patru ani (1972-1976) a locuit cu soția sa în Connecticut, în această perioadă fiind profesor de filosofie la Universitatea din New York. După 1976, a activat la Universitatea din Boston, unde a fost titular la catedra de Ştiinţe Umaniste. În onoarea sa, Universitatea din Boston a înfiinţat centrul „Elie Wiese” pentru studii iudaice. Peste 55 de universităţi din întreaga lume i-au decernat titlul de Doctor Honoris Causa.
Ulterior a început să se implice tot mai activ în lupta pentru drepturile civile și pentru pace. El condamna acţiunile criminale ale guvernelor nedemocrate și lupta pentru stoparea acţiunilor de distrugere a unor comunităţi etnice în mai multe ţări din Europa, Africa sau Asia. El a încurajat tinerii să studieze istoria și să se implice activ în comunitățile din care fac parte. De asemenea, a fost implicat în promovarea dialogului inter-religios și a sprijinit eforturile de pace în Orientul Mijlociu.
Între 1978 și 1986, potrivit publicației NewYorkTimes, din postura de președinte al Comisiei Prezidențiale a Holocaustului, a militat pentru construirea la Washington a Muzeului American al Holocaustului. În 1986, Elie Wiesel a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace datorită eforturilor sale în promovarea drepturilor omului și a înțelegerii inter-etnice, iar comitetul pentru Premiul Nobel l-a numit „un mesager al omenirii”.
Legătura lui Elie Wiesel cu România
În ceea ce privește legătura sa cu România, Elie Wiesel s-a declarat întotdeauna mândru de originea sa românească și și-a exprimat adesea afecțiunea pentru țara natală. În 2002, a primit cetățenia de onoare a României, iar în 2013 a fost numit cetățean de onoare post-mortem al orașului Sighet.
În 2004, el a fost numit președinte de onoare al Fundației Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România, o organizație care se concentrează pe educarea tinerilor despre istoria Holocaustului în țara noastră și în Europa. Elie Wiesel a susținut activ demersurile pentru construirea Muzeului Holocaustului din București, care a fost inaugurat în 2005.
Cinci ani mai târziu, în 2010, a fost invitat să țină un discurs în plenul Parlamentului României cu ocazia Zilei Naționale a Holocaustului. În timpul acelui discurs, Wiesel a vorbit despre atrocitățile comise de naziști împotriva evreilor și a altor minorități în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a îndemnat guvernul român să continue să militeze pentru a face față istoriei sale și pentru a promova toleranța și drepturile omului.
În ciuda legăturii sale puternice cu țara noastră, Elie Wiesel a criticat modul în care autoritățile române au tratat problema restituirii proprietăților confiscate în timpul Holocaustului. În 2006, el i-a trimis o scrisoare deschisă președintelui României de atunci, Traian Băsescu, în care solicita luarea unor măsuri pentru a soluționa această problemă.
Elie Wiesel a murit la 2 iulie 2016, la New York, la vârsta de 87 de ani. Moartea sa a fost primită cu tristețe în întreaga lume, iar lideri politici, activiști și personalități culturale i-au adus omagii acestuia pentru angajamentul său în promovarea drepturilor omului și pentru activitatea sa literară. Elie Wiesel a lăsat o moștenire puternică în lupta împotriva intoleranței, a urii și a discriminării. Lucrările sale literare și discursurile publice au ajutat la crearea unei conștientizări globale în legătură cu ororile Holocaustului și au încurajat oamenii să lupte împotriva nedreptății în toate formele ei.
În România, moștenirea lui Elie Wiesel continuă să fie marcată prin fundații, centre de studii și alte inițiative care promovează în specil lupta împotriva discriminării și a extremismului. Elie Wiesel va rămâne în istorie ca unul dintre cei mai importanți supraviețuitori și martori ai Holocaustului și ca un luptător înfocat pentru pace și dreptate.
Vezi şi cine a fost Napoleon Bonaparte!