În plină criză a coronavirusul, Google Doodle rulează azi un videoclip cu o imagine stilizată a lui Semmelweis și ne arată în șase pași cum trebuie să ne spălăm corect pe mâini.

În 1847, pe 20 martie, Ignaz Semmelweis era numit șeful maternității Spitalului General din Viena.

Ignaz Philipp Semmelweis (1 iulie 1818-13 august 1865), pe numele lui Semmelweis Ignác Fülöp, s-a născut la Taban, Budapesta. A fost al cincilea copil din cei zece ai prosperei familii de băcăni József Semmelweis și Teréz Müller.

În 1837, se înscria la Facultatea de Drept a Univeristății din Viena, dar, din motive necunoscute, trecea la Medicină un an mai târziu. A primit diploma de doctorat în medicină în 1844.

Observația simplă: igiena care salvează vieți

Supranumit salvatorul mamelor, el a descoperit că, prin simple măsuri de igienă în clinicile de obstetrică, poate fi drastic redus riscul de apariție al febrei puerperale.

Ideea i-a venit din faptul că rata mortalității la clinica la care lucra era foarte mare în comparație cu o altă clinică din Viena, iar femeile ajunseseră să vrea să nască pe stradă decât în maternitate.

Netratată la timp, această infecție provoca o septicemie generalizată și deces. La mijlocul secolului al XIX-lea era o afecțiune comună în spitale.

În 1847, a introdus la clinica de obstetrică a Spitalului General din Viena, la care lucra, practica spălării mâinilor cu soluție de hipoclorit de calciu.

Geniul batjocorit de lumea medicală

Deși a publicat concluziile testelor sale în ”Etiologia, conceptul și profilaxia febrei puerperale”, în care arăta că spălarea mâinilor a redus mortalitatea sub 1 la sută, ideile lui au fost respinse de comunitatea medicală.

În plus, tulburările politic din 1848 au afectat cariera lui Semmelweiss. Deși nu existau dovezi clare care să indice că Semmelweis a fost implicat personal Revoluția Maghiară, frații săi au fost pedepsiți pentru participarea activă la mișcarea de independență maghiară. Iar superiorul lui Semmelweis, profesorul Johann Klein, l-a suspendat din poziția pe care o avea. Abia în 1850, după mai multe cereri respinde, Semmelweis a devenit doctor docent în obstetrică ”teoretică”. I s-a refuzat accesul la exoeriențe pe cadavre și era limitat la cursurile pe care le presa studenților săi doar la folosirea manechinelor din piele.

La puțin timp, Semmelweis a părăsit brusc Viena și a revenit la Budapesta. plecând fără să-și ia rămas bun de la foștii prieteni și colegi.

Bătut de gardieni, a murit la azil

La 20 mai 1851, Semmelweis era angajat la secția de obstetrică a micului spital Szent Rókus. A ocupat această funcție timp de șase ani.

În ciuda rezultatelor impresionante, ideile lui Semmelweis nu au fost acceptate de ceilalți obstetricieni din Budapesta.

Semmelweis a refuzat o ofertă în 1857 pentru a deveni profesor de obstetrică la Universitatea din Zurich. În același an, Semmelweis s-a căsătorit cu Mária Weidenhofer.

În 1865, ridiculizat în cotinuare de colegii care considerau că e un lucru nedemn pentru ei să se spele pe mâini, Semmelweis a suferit o cădere nervoasă și a fost dus la un azil.

Probleme sale începuseră încă din 1861. A început să bea, petrecea mai timp departe de familia sa, uneori în compania unei prostituatelor.

Natura exactă a suferinței lui Semmelweis nu e clară. În biografia sa despre Semmelweis, Codell Carter scris că ”s-ar putea să fi fost boala Alzheimer, sindromul bipolar ori sifilisul, o boală obișnuită a obstetricienilor din acea perioadă.

Închis în azil, Semmelweis a încercat să plece, dar a fost bătut de mai mulți paznici, prins într-o cămașă de forțp și închis la o celulă întunecată.

A murit 14 zile mai târziu, la vârsta de 47 de ani, după ce a fost bătut de gardieni, iar rănile i s-au cangrenat.

A fost îngropat la Viena și numai câteva persoane au venit la înmormântarea sa. Rămășițele pământești i-au fost mutate la Budapesta în 1891.

A avut cinci copii, Antónia, Mária, Ignác, Margit și Béla.

Recunoașterea de mai târziu

  • Practicile propuse de Semmelweis au căpătat o recunoaștere pe scară largă abia după mai mulți ani de la moartea sa, când Louis Pasteur a confirmat teoria germenilor.

 
 

Urmărește-ne pe Google News