12 comentariiCuprins:
Apărut, parcă, de nicăieri, Rasputin s-a făcut celebru și a rămas în istorie ca fiind tămăduitorul familiei ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei şi amorezul femeilor de la curtea imperială din acele vremuri.
Misteriosul bărbat aciuat pe lângă familia imperială nu a făcut niciodată parte din clerul monahal al Bisericii Ortodoxe Ruse, însă cu toate acestea a fost supranumit „Călugărul nebun” datorită unor aşa-zise puteri de vindecare prin puterea credinţei. Cine a fost, de fapt, Rasputin îți vom spune în cele ce urmează.
Cine a fost Rasputin?
Grigori Efimovici s-a născut într-o familie simplă de țărani din sătucul siberian Pokrovskoie la 10 ianuarie 1869 de pe malul râului Tura, situat în gubernia Tobolsk, actuala regiune Tiumen.
Deși aceasta este cea mai probabilă dată a naşterii sale, de fapt nu s-ar ști cu exactitate când s-a născut Rasputin, însă mai mulţi cercetători au avansat ipoteza că acesta s-ar fi născut undeva între anii 1863 şi 1873.
Copilăria i-a fost marcată de două tragedii: moartea surorii sale, Maria, iar câţiva ani mai târziu a fratelui său mai mare, Dimitri. În satul natal i se spunea Rasputin, care limba în rusă înseamnă destrăbălat, și asta pentru că era vestit pentru bețiile lui, încăierările și petrecerile cu femei ușoare.
Când a împlinit vârsta de 18 ani, el a fost închis la Mănăstirea Verkoturie timp de trei luni după ce a fost prins la furat. Aici a intrat în secta Khlysts. Desprinsă din Biserica Ortodoxă Rusă a hlâstilor, secta propăvăduia un fel de violență combinată cu erotism și susținea că mântuirea consta în săvârșirea unui păcat, iar mai apoi sufletul avea să fie izbăvit.
Imediat după ce a părăsit mănăstirea, în anul 1889, Rasputin s-a căsătorit cu Paraskovia Fiodorovna Dubrovina, o tânără la fel de puţin şcolită ca el. Cei doi au avut împreună patru copii.
Primul dintre aceștia, o fetiță al cărui nume nu este cunoscut, a murit la puțin timp după naștere. Al doilea copil, Matriona (Maria), a fost singura care avea să supraviețuiască, în timp ce Varvara (Varia), sora cea mai mică, a fost ucisă de bolșevici chiar în zilele Revoluției Ruse. Unicul băiat al lui Rasputin și al Paraskoviei a fost Dmitri (Mitia), iar acesta avea să moară în Siberia, împreună cu mama sa.
De unde i se trage porecla de „Călugărul nebun”
Rasputin era convins că are o legătură cu divinitatea care s-a întărit în 1898 atunci când, conform spuselor lui, se afla pe câmp când, la un moment dat, din cer i s-a arătat Fecioara Maria, care i-a indicat orizontul. El a luat această viziune ca pe un semn că trebuie să plece din nou în pelerinaj.
Adtfel, în 1901, Rasputin a părăsit satul natal cu intenţia să se călugărească, iar printre locurile sfinte vizitate s-au numărat Muntele Athos şi Ierusalim. În Grecia voia să facă parte din comunitatea ortodoxă a ruşilor de la Mănăstirea Sf. Pantelimon, unde avea să constate însă lucruri nefireşti în comportamentul călugărilor atoniţi.
Când a revenit în satul natal l-a vizitat pe Macarie, un om considerat sfânt, care a exercitat o puternică influenţă asupra vieții lui Rasputin. De altfel, acesta i-a insuflat ideea că mântuirea sufletului vine mai degrabă din afara mânăstirilor, adică din lumea mare.
Porecla de „călugăr nebun” este cu siguranță captivantă, însă Rasputin nu era deloc nebun și, mai mult decât atât, cu siguranță nu era călugăr.
Popularitatea lui a crescut după ce a mers din sat în sat prin sălbăticia siberiană ca „strannik” (n.n. – rătăcitor sfânt), ceea ce l-a adus în atenția conducătorilor bisericii locale. În cele din urmă, a ajuns la Petrograd, capitala țaristă, actualul Sankt Petersburg, unde era văzut ca o curiozitate, personificând ideea sentimentală a țăranului cu frică de Dumnezeu, scrie Listverse.com.
Aristocrația, adesea plictisită și înfometată din punct de vedere spiritual, a fost încântată de acest țăran nepoliticos, care stătea printre ei, cu încredere, îmbrăcând hainele unui călugăr, care s-a autoproclamat stareţ posesor al unor puteri tămăduitoare nebănuite.
O scurtă perioadă a urmat cursurile Academiei Teologice, dând dovadă de calităţi care au uimit asistenţa prin vindecări nonconformiste. Aceste vindecări ar fi fost explicate ceva mai târziu prin dozajul bioenergetic deosebit pe care Rasputin îl avea.
Cum l-a salvat pe prințul moștenitor Alexei
Datorită acestor practici tămăduitoare, Rasputin a primit recomandarea preotului Ioan din Kronstadt şi a duceselor Anastasia şi Milita, iar în 1905 avea să-și facă intrarea la curtea ţarului Nicolae al II-lea.
Acesta și împărăteasa Alexandra aveau un singur fiu, prințul moștenitor Alexei. Acesta suferea de hemofilie, o boală care îi provoca hemoragii necontrolate din cauza lipsei capacităţii de coagulare a sângelui. Șansele ca acesta să supraviețuiască erau foarte mici, mai ales că tratamentele încercate nu dăduseră nici un rezultat, mai notează Listverse.com.
De altfel, nu o dată, Rasputin a fost chemat să-i citească lui Alexei o rugăciune. Călugărul venea întotdeauna în ajutor, fie în persoană, fie doar cu o scrisoare. Cunoscut în Rusia țaristă ca vindecător prin credință, Rasputin a devenit indispensabil pentru Nicolae al II-lea și sioția lui, iar Alexei a putut fi ținut în viață doar cu ajutorul lui Rasputin.
Salvarea micuțului prinț moștenitor nu a fost, însă, o vindecare spirituală, ci, așa cum susțin unii, la mijloc a fost vorba doar despre o întâmplare fericită deoarece Rasputin le-a spus medicilor să nu-i mai administreze aspirină, tratamentul obișnuit pentru hemofilie la acea vreme.
Despre aspirină se știe astăzi că subțiază sângele, ceea ce era cel mai rău tratament care putea fi administrat unui bolnav de hemofilie. De aceea se spune că insistențele lui Rasputin de a-l lăsa pe Alexei în pace i-ar fi salvat, de fapt, viața băiatului, nicidecum vindecarea spirituală.
Rasputin a fost amantul împărătesei Alexandra
Refrenul celebrei melodii „Rasputin” a trupei Boney M, lansată în 1978, începe astfel: „Ra Ra Rasputin, Lover of the Russian Queen” (n.n. – Ra Ra Rasputin, amantul împărătesei Rusiei). Aceasta era o acuzație lansată de presa anti-monarhie din Rusia, care realiza adeseori benzi desenate cu împărăteasa Alexandra și cu Rasputin îmbrățișându-se și sărutându-se. Acestea au fost concepute pentru a-i discredita pe cei doi.
De altfel, amândoi au ajuns până în 1916 să fie urâți de popor. De asemenea, au fost scrise piese de teatru și au fost făcute filme care sugerau că aceștia aveau o aventură. Cu toate acestea, nu există dovezi clare care să confirme relația amoroasă dintre Alexandra și Rasputin, acesta oferindu-i împărătesei strict companie spirituală într-o perioadă dificilă.
Cum a murit Rasputin
Influenţa lui Rasputin asupra ţarinei a crescut considerabil, ceea ce a făcut să devină ţinta oportuniştilor. În schimbul unor petreceri cu femei, băutură şi lăutari, aceștia îi cereau să le mijlocească numirea în posturi importante din guvern.
În aceste condiţii de antipatie absolută la adresa sa, viața lui Rasputin era în mare pericol. De altfel, doi veri ai ţarului Nicolae al II-lea şi un membru al Dumei au pus la cale să-l ucidă pe Rasputin.
Astfel, în noaptea de 29 spre 30 decembrie, prinţul Felix Iusupov, Marele Duce Dimitri Pavlovici şi Vladimir Mitrofanovici Purişkevici l-au invitat la palatul primului. Aici, se spune că grupul de complotiști mai întâi l-au otrăvit, apoi l-au împuşcat şi, în final, l-au aruncat în apele înghețate ale Nevei.
Trei zile mai târziu, trupul lui Rasputin a fost scos din râu. Ceea ce este interesant este faptul că braţele lui au fost găsite în poziţie verticală, ceea ce înseamnă că nici otrava și nici gloanţele nu ar fi fost îndeajuns pentru a-l omorî.
Concluzia a fost aceea că Rasputin ar fi încercat să se elibereze de legăturile cu care fusese imobilizat, iar cauza decesului ar fi fost, de fapt, înecul. De altfel, se spune că i s-a găsit apă în plămâni, ceea ce dovedea că acesta încă respira când a fost aruncat în apă.
La nici doi ani după moartea lui Rasputin, ţarul, ţarina şi cei cinci copii ai acestora au fost executaţi cu sânge rece de revoluţionari.
Citește și: Rusia acuză Marea Britanie de implicare în asasinarea lui Rasputin în 1916
Foto: Shutterstock