3 comentariiCuprins:
În acea noapte de vară, când s-au întors de la discotecă, Alexandru şi-a invitat prietenii să mai stea un pic pe terasă. Apoi, tânărul de 25 de ani a mers în cameră, să ia o sticlă de whisky, iar „într-un minut, două”, îşi aminteşte Răzvan, „a coborât foarte agitat. Îmi tot repeta să merg în camera lui. După ce şi-a mai revenit, m-a prins de mână şi m-a tras în cameră. Era lumină, uşa întredeschisă şi atunci am văzut-o pe Cristina. Era întinsă pe spate, cu picioarele către uşă şi mâinile desfăcute. Pe cap avea o pungă neagră. Alexandru s-a pus în genunchi, pe saltea, şi i-a ridicat punga până în zona ochilor. Ea avea vânătăi şi sânge închegat în jurul gurii şi al nasului.”
Răzvan spune că Alexandru era „într-o stare în care nu l-am mai văzut niciodată: cu privirea aţintită în altă direcţie, îi curgea ceva din gură, îşi dădea ochii peste cap. L-am lovit puţin, să-şi revină, şi am ţipat la el. Apoi i-am cerut Nicoletei să stea cu el, iar eu am coborât şi l-am alertat pe şoferul vilei, care a chemat salvarea şi poliţia”.
Când a rămas doar cu ea, spune Nicoleta, Alexandru „era agitat, tremura, scotea sunete ciudate. A intrat iar în cameră, i-a mai ridicat o dată punga de pe faţă, după care a fugit în baie”. Câteva ore mai târziu, tânărul a fost arestat şi acuzat că şi-a ucis soţia.
O relaţie aranjată de părinţi, cu afaceri şi certuri multe
Cristina Udrea avea 24 de ani şi era unica fiică a viceprimarului din Eforie. Avea pe malul mării o pensiune care-i purta nume, Vila Cristina, avea afaceri şi bani, dar era nefericită. În ianuarie 2001, mama ei, de care tânăra era foarte ataşată, fusese diagnosticată cu cancer la pancreas.
Cristina ştia că mama şi-ar fi dorit „să o vadă măritată cu un băiat bun, capabil să o ajute în afaceri”, spun prietenii ei. Aşa că s-a grăbit să-i împlinească dorinţa. Mai întâi, prin noiembrie 2001, i-a propus prietenului ei de atunci să se căsătorească, „îmi zicea că vrea să-i facă mamei o bucurie, înainte de a muri, însă eu am refuzat-o, pentru că mă simţeam constrâns. Atunci ne-am şi despărţit”, mărturisea tânărul în anchetă.
Câteva zile mai târziu, Cristina a făcut cunoştinţă cu Alexandru Radu. Tatăl lui, Dumitru Radu, fusese deputat şi acum ocupa funcţia de director general în Primăria Capitalei, la fel ca şi soţia lui. Ambii erau prieteni de familie cu părinţii Cristinei. „Relaţia lor, a copiilor, eu cu taicăsu am pus-o la cale. Eram prieteni buni, situaţii materiale bune, copiii erau singuri…”, le mărturisea jurnaliştilor Ion Udrea, tatăl Cristinei.
Cristina şi Alexandru au devenit un cuplu, dar relaţia lor era mereu tensionată, spun prietenii celor doi. El o înjura adesea şi era batjocoritor când le vorbea altora despre ea, iar o prietenă l-a auzit cum îi mărturisea unei colege că el şi Cristina sunt doar amici şi nu prieteni intimi, cum erau, de fapt.
Nici ea nu se lăsa mai prejos, îl jignea şi niciodată nu pierdea prilejul să-l umilească, spun aceiaşi prieteni.
„Cristina avea o personalitate foarte puternică, nu puteai să-i impui nimic. Şi cum zicea ea, aşa se făcea. Era o prietenă extraordinară, dar foarte exigentă, iar dacă cineva îi greşea, nu ştia, nu putea să ierte”, o descria Raluca, una dintre prietenele ei.
Tot ea îşi amintea că pe 20 aprilie, de ziua Cristinei, cei doi plănuiseră să meargă la munte, dar după ce s-au certat, Alexandru a contramandat plecarea şi a lăsat-o singură. Raluca a mers la ea şi, în acea zi, a auzit certurile lor prin telefon. La scurt timp, de 1 mai 2002, Alexandru a venit în Eforie cu o altă fată, pe care a dus-o acasă la bunica lui. Cristina l-a urmărit cu maşina, a mers peste el şi „i-a făcut scandal. Cel mai mult o deranja că lumea ştia că ea şi Alexandru erau împreună, iar el o făcea de râs”, spune Raluca.
Se certau din orgoliu şi din gelozie, dar şi din cauza banilor. Unul dintre amicii Cristinei le-a povestit anchetatorilor că, într-o zi, ea l-a rugat să meargă împreună la bunica lui Alexandru, pentru că aveau împreună o terasă din Eforie Sud, iar ea voia să-i dea 15.000 de dolari şi să-l scoată din afacere. Iar Alexandru n-a fost de acord cu oferta şi i-a cerut 20.000 de dolari.
Altă dată, spun prietenii celor doi, Alexandru şi Cristina se întorceau de la un film, iar el a aruncat-o în mare, îmbrăcată în haine de stradă şi cu geanta pe umăr, doar pentru că ea refuzase să facă o baie împreună cu el.
Căsătoria în pripă, moartea mamei şi vestea sarcinii
Pe 29 iunie 2002, Cristina şi Alexandru s-au cununat civil. Tânăra le spusese înainte prietenelor ei că, „dacă n-o să se înţeleagă cu el, o să divorţeze şi gata”.
După căsătorie, cei doi s-au mutat împreună, într-o clădire aflată în spatele Vilei Cristina, unde mai erau restaurantul, bucătăria şi biroul administratoarei. Locuiau într-o cameră mică, cu o saltea pusă direct pe pardoseală, un cuier în care îşi atârnau hainele, un televizor şi două scaune.
La trei zile de la cununie, mama Cristinei a murit, iar tânăra a căzut într-o depresie adâncă.
„Era retrasă şi stătea mai mult în cameră, cu uşa încuiată”, au declarat, în anchetă, angajaţii vilei şi prietenele fetei. Alexandru, în schimb, „ieşea în oraş şi stătea puţin timp cu soţia lui. Iar ea era nemulţumită şi îi reproşa asta”.
Prietenele Cristinei spun că au văzut vânătăi pe corpul ei, iar ea le zicea că s-a lovit singură sau că soţul ei a lovit-o, însă doar din joacă. Dar printre angajaţii de la vilă circulau deja bârfe că Alexandru Radu îşi bate nevasta.
La începutul lunii august, Cristina l-a sunat pe tatăl ei şi i-a dat două veşti: „mi-a spus că o să fiu bunic şi că ea o să divorţeze de Alexandru, pentru că nu se înţelege sub nici un chip cu el. Eu i-am zis să mai aştepte, că poate se îndreaptă lucrurile”, îşi amintea Ion Udrea.
Ultimele dorinţe ale Cristinei: dulceaţă de trandafiri şi brânză topită
Duminică, pe 11 august 2002, tatăl tinerei a mers la pescuit, apoi a trecut pe la Vila Cristina, ca să-şi vadă fiica. Angajaţii pensiunii petreceau, era ziua soţului administratoarei.
„Am plecat pe la 19:30”, spune Ion Udrea, iar „Alexandru şi Cristina erau în curte, la o masă, mâncau pepene. Erau bine amândoi.”
Alexandru tocmai se întorsese din Constanţa, unde se întâlnise cu contabila lui, pentru nişte probleme legate de firme. Conform listingului telefonului său, la ora 19:56, el a fost sunat de un bărbat de la care subînchiriase o plajă, în Eforie Nord.
„Nicu mi-a cerut să ne vedem la ora 20:30, aşa că i-am spus Cristinei că mă duc să discut cu el şi că o să lipsesc o oră sau două”, le-a declarat Alexandru anchetatorilor.
În timpul întâlnirii cu Nicu, Cristina l-a sunat de trei ori pe Alexandru. L-a rugat să-i cumpere, când se întoarce, „suc de portocale roşii şi smântână cu mărar”. Tânărul a ajuns la Vila Cristina în jurul orei 21:30 – 22:00. A mers în cameră, i-a dus soţiei ce-i ceruse, apoi, spune el, „am stat cu ea aproximativ o jumătate de oră, timp în care a trebuit să o conving unde am fost, pentru că ea nu mă credea. Zicea că sunt iresponsabil, că aşteptăm un copil, că trebuie să mă maturizez, că ce am discutat eu cu Nicu două ore. Aveam frecvent astfel de discuţii cu soţia mea, pentru că ea era foarte geloasă”.
Ca să-l ierte, spune Alexandru, Cristina i-a cerut să-i aducă dulceaţă de trandafiri şi brânză topită. El a plecat spre magazin, iar când s-a întors, după vreun sfert de oră, în restaurantul pensiunii îl aşteptau Alexandru V., un prieten de-ai săi, şi cameramanul cu care cei doi filmaseră în acea zi o cursă de maşini, pentru o emisiune TV.
Alexandru a urcat în cameră, iar soţia lui, povesteşte el, l-a rugat să mai stea cu ea cât mănâncă. „I-am spus că nu pot, că mă aşteaptă jos Alexandru V. şi cameramanul, iar ea s-a supărat din nou. Îi plăcea să stau cu ea tot timpul”, le mărturisea Alexandru Radu anchetatorilor.
A coborât în restaurant, iar Cristina a rămas din nou singură, pe salteaua din camera goală. Era o seară de duminică, era august şi toată staţiunea petrecea, iar tânăra, care încă îşi jelea mama, era însărcinată în două luni, spun anchetatorii, în baza raportului de autopsie.
Cristina îi spune prietenei: „El bate la uşă şi eu nu vreau să-i deschid”
În acea seară, tatăl Cristinei a vorbit ultima oară cu ea „pe la 22:30. M-a sunat şi mi-a spus că e primarul pe un post TV. Dar eu mă uitam deja, aşa că i-am spus «Bine. Mersi!» şi i-am închis”, îşi amintea Ion Udrea.
Apoi, Cristina i-a dat telefon unei prietene, Raluca. Aceasta n-a putut să-i răspundă şi, îşi aminteşte ea, „i-am zis să-mi dea mesaj. Mi-a scris un SMS: «Cât costă gramul de aur de 18 carate?». L-am întrebat pe prietenul meu şi i-am răspuns: «Între 500.000 şi 700.000 de lei (vechi – n.r.)»”.
Puţin mai târziu, la ora 23:09, Cristina şi-a sunat o altă prietenă, pe Sorina. A vorbit cu ea 20 de minute, timp în care i-a povestit că se certase cu soţul ei, că şi-a dat seama că ei nu se potrivesc şi că o să mai stea cu el, până îşi va găsi pe altcineva.
„Mi-a spus că Alexandru a făcut un împrumut de 7.000 de dolari, ca să cumpere aparate pentru sala de fitness din pensiune, şi că, dacă nu se mai înţelege deloc cu el, ar putea să o ajute bunica ei cu copilul.”
Cristina i-a mai povestit Sorinei că, în acea seară, îl dăduse afară din cameră pe soţul ei şi că, în timpul ce ele două vorbeau la telefon, „el bate la uşă şi eu nu vreau să îi deschid”.
După ce a coborât din cameră, soţul Cristinei a mers la restaurant şi vreo 10 minute a stat de vorbă cu Alexandru V. şi cu cameramanul. Când ei au plecat, Alexandru a rămas cu Răzvan C. şi Nicoleta A., prietenii lui care erau cazaţi la Vila Cristina. Cei trei au băut câte un pahar de vin roşu, aşteptând ora 23:45, când urma să înceapă emisiunea pentru care Alexandru filmase în acea duminică.
Şi-n timp ce se uitau la emisiune, îşi amintesc prietenii, Alexandru le-a arătat două SMS-uri primite atunci de la soţia lui: unul, în care-l întreba pe ce program e emisiunea, şi altul, în care îi spunea că are picioare frumoase. Conform listingului telefonului, Cristina a trimis mesajele la orele 23:54 şi 00:26, deci după ce ea vorbise cu Sorina.
La ora 00:30, după ce emisiunea se terminase, Alexandru Radu l-a sunat pe prietenul lui, Alexandru V., iar acesta i-a zis că se duce să petreacă într-o discotecă din Neptun. Soţul Cristinei i-a spus că o să vină şi el acolo şi i-a convins pe Răzvan şi Nicoleta să-l însoţească.
„La ora 00:45, fiecare a mers în cameră să se schimbe”, declara Răzvan C., în anchetă. „La ora 00:59, l-am sunat pe Alexandru pe telefonul mobil, iar el a răspuns după două sau trei sunete de apel. I-am spus că noi suntem gata, iar el a răspuns «da, cobor imediat». Dar a mai stat în cameră cam o jumătate de oră.”
Anchetatorii spun că, în acest interval, Alexandru Radu a ucis-o pe Cristina.
Ce spune Alexandru că a făcut ultima oară când şi-a văzut soţia
Fiul deputatului le-a declarat anchetatorilor că a urcat în cameră, iar „uşa era întredeschisă, aşa cum stătea tot timpul noaptea, pentru că era foarte cald înăuntru. Am intrat, am discutat cam 2-3 minute cu Cristina despre emisiune şi i-am zis că o să mă duc până la Neptun, unde se întâlneşte toată echipa de filmare, şi că vin şi Răzvan cu prietena lui. Ea a fost de acord, dar mi-a cerut să nu stau mult. Am început să mă spăl, de la bust în sus, şi vorbeam cu ea.
La 5-10 minute după ce am urcat în cameră, m-a sunat Răzvan şi mi-a spus că e jos, mă aşteaptă în faţa vilei. I-am zis că o să vin imediat şi a mai durat cel mult 5 minute, cât m-am schimbat de îmbrăcăminte. M-am îmbrăcat cu un pantalon pe care l-am luat eu şi cu o cămaşă pe care mi-a dat-o Cristina. Ea m-a condus pe scări până în faţa biroului administratoarei şi, înainte să plec, mi-a cerut să vin până la ora 03:00. Eu i-am promis că o să mă întorc până la 03:30”.
Alexandru spune că n-a stat în cameră mai mult de 15 minute şi e convins că a ajuns la discotecă, „la ora 1:15, pentru că m-am uitat la ceas şi am văzut că am întârziat la ora fixată pentru întâlnire, respectiv 1:00”. Dar Răzvan şi Nicoleta, prietenii care l-au aşteptat, spun că el a stat în cameră 45 de minute. Iar fata îşi aminteşte clar că, atunci când au plecat spre discotecă, ea s-a uitat la ceasul de pe bordul maşinii şi era ora 01:30.
De la Vila Cristina şi până la discoteca din Neptun erau 20 de minute de mers cu maşina. Pe drum, cei trei au fost opriţi la un filtru, iar poliţistul spune că era „în jurul orei 02:00, plus – minus 15 minute”. Că atât arăta ceasul o dovedeşte şi listingul telefonului lui Alexandru Radu: la ora 01:51, „cu puţin înainte de a ajunge sau când a ajuns la discotecă”, spun anchetatorii, el l-a sunat pe Alexandru V. şi au vorbit zece secunde.
De ce e atât de important acest timing? Potrivit acuzării, în cele 45 de minute, cât a fost în cameră, Alexandru Radu s-a certat din nou cu soţia lui. A lovit-o cu pumnii în faţă, apoi i-a pus palmele peste nas şi gură, încercând să o sufoce, iar la final, i-a tras pe cap o pungă şi i-a înfăşurat în jurul gâtului cablul unui încărcător de telefon, pe care apoi l-a înnodat.
A fost o luptă în acea cameră. Dar, deşi pensiunea avea 80% din locuri ocupate, un singur turist şi-a amintit că ar fi auzit ceva, în acea noapte. Dormea cu uşa camerei deschisă şi, „între orele 12:30 – 01:15”, spune el, „am auzit o bubuitură, ca şi cum s-ar fi trântit o uşă sau cineva ar fi dat cu piciorul în ea”. Martorul şi-a amintit şi că zgomotul venea din spatele vilei, adică dinspre clădirea unde era camera Cristinei.
Căuta sticla de whisky pe întuneric, cu soţia moartă lângă el
În discotecă, Alexandru Radu a băut vreo trei pahare de câte 50 de grame de whisky cu energizant. La ora 03:20, el a urcat la volan şi, împreună cu Răzvan şi Nicoleta, a plecat înapoi, spre Eforie Sud. Pe drum au fost opriţi iar de un echipaj de poliţie. Subofiţerul, fost coleg de liceu cu Alexandru, a declarat în anchetă că nu l-a pus să sufle în fiolă, pentru că „era vorbăreţ şi relaxat şi nu mi s-a părut că ar fi fost băut”.
Au ajuns la Vila Cristina în jurul orei 03:40. Alexandru le-a declarat poliţiştilor că a urcat în cameră, ca să aducă sticla de whisky, şi „uşa era întredeschisă, ca de obicei, iar lumina stinsă. Am intrat şi m-am dus la baie, să mă spăl pe mâini. Cristina era întinsă pe saltea, cu faţa în sus, şi am crezut că doarme. Pe faţă avea perna mea galbenă. Am aprins lumina la baie, am închis uşa, să nu o deranjez, m-am spălat pe mâini, mi-am aranjat părul în oglindă, am stins lumina şi am mers să iau sticla de whisky.”
Sticla, spune el, era lângă geam, sub un scaun, şi „ca să nu calc peste lucrurile aruncate pe jos, am pus o mână şi un genunchi pe saltea, iar cu cealaltă mână am încercat să ajung la sticlă. Când am pus mâna pe saltea, în palmă mi-a intrat încărcătorul de la un telefon mobil şi am crezut că l-a uitat Cristina lângă ea. Încărcătorul era la o distanţă de aproximativ 20-25 cm de corpul ei.
Am vrut să-l dau la o parte, am tras de el, şi am văzut că s-a mişcat într-o parte capul Cristinei. Am pus mâna, să văd unde duce firul, crezând că s-a înfăşurat în somn pe sub ea, şi am văzut că duce la gâtul ei. M-am speriat, am sărit în picioare şi am aprins lumina. Atunci am văzut că ea avea ceva negru pe faţă. M-am speriat, am ieşit pe uşă, am început să vomit şi am ţipat la Răzvan”.
Când a fost ucisă Cristina şi ce a găsit poliţia în cameră
În jurul orei 04:00, la Vila Cristina au ajuns salvarea şi poliţia. Medicul de pe ambulanţă a estimat că tânăra murise „între orele 24:00 – 01:00, adică în urmă cu 3, 4 ore de la ora la care am sosit, pe baza lividităţilor cadaverice şi a rigidităţii braţului stâng. În raportul de necropsie se precizează că decesul, care „s-a produs prin asfixie mecanică consecutivă strangulării”, „a survenit într-un interval orar situat cel puţin înaintea orei 2:00”.
Conform procesului-verbal de cercetare la faţa locului, tânăra era lovită „în zona ochiului stâng, a pometului stâng, a buzei superioare, a bărbiei” şi avea urme de sânge, „sub nas şi în zona gurii”. Lângă cadavrul ei au fost găsite, rupte, lănţişorul şi cerceii pe care fata le purta.
În cameră şi în baie erau trei pungi de plastic. Cea de culoare neagră era trasă până în regiunea frunţii victimei. A doua, de culoare albă, era lângă cadavru, pe saltea, şi avea urme de sânge pe ambele feţe. A treia pungă, roşie, a fost găsită în coşul de gunoi din baie. Şi pe aceasta erau urme de sânge.
Yala de la uşa camerei nu fusese forţată, iar înăuntru, în cuier, era o geantă deschisă, ce conţinea o pungă cu 109.750.000 de lei (vechi – n.r.). Pe lângă aceşti bani, în acea cameră mai erau bijuterii din aur şi argint, staţii de emisie – recepţie, o cameră video, un videorecorder, un aparat foto, o combină audio şi un televizor. Anchetatorii au exclus din start varianta ca tânăra să fi fost ucisă în scopul unui jaf.
Ce probele indicau că Alexandru a ucis-o pe Cristina
Soţul Cristinei a fost arestat a doua zi după crimă. Devenise principalul suspect din primele ore ale anchetei, după ce mărturisirea lui, despre cum descoperise cadavrul, a fost contrazisă de scena crimei, căci încărcătorul de care el spune că a tras era chiar lângă capul victimei, iar firul rămas liber măsura doar un pod de palmă.
În plus, între declaraţiile lui şi cele ale prietenilor cu care petrecuse acea noapte existau neconcordanţe majore, legate de durata „momentelor cheie”. El spune că, înainte de a pleca la discotecă, n-a zăbovit în cameră mai mult de 15 minute, dar probele arătau că era vorba de 45 de minute.
Un experiment judiciar efectuat în 2007, în absenţa lui Alexandru Radu, arată că lui i-ar fi luat maxim 3 minute şi 53 secunde ca să facă tot ce a descris: să urce scările, să se spele şi să-şi schimbe hainele. Mai rămâneau 40 de minute, în care el putea să o omoare pe Cristina, spun anchetatorii.
O altă inadvertenţă în declaraţii apare şi în cazul uşii acelei camere. Alexandru Radu susţine că ea rămânea întredeschisă, pentru că era cald înăuntru. Iar asta înseamnă că, în acea noapte, oricine putea intra peste soţia lui, ca s-o omoare.
Dar angajaţii vilei, prietenii Cristinei şi tatăl ei spun că tânăra ţinea mereu uşă închisă şi încuiată. O dată, pentru că avea în cameră încasările de la pensiune, iar în al doilea rând, pentru că fuma şi nu voia ca tatăl ei să o vadă. „O sunam înainte să vin la vilă, ca s-o anunţ şi să-mi descuie uşa. Dacă nu ştia cine bate la uşă sau nu avea ea chef, nu deschidea”, spunea Ion Udrea. Şi şoferul vilei îşi amintea că, atunci când îl trimitea să-i cumpere diverse lucruri, Cristina îi deschidea uşa doar după ce el îi trimitea un SMS pe telefon.
La zece zile de la crimă, Alexandru Radu a fost supus testului poligraf, iar anchetatorii spun că, „la întrebările relevante cauzei (dacă şi-a omorât soţia), au fost detectate note specifice comportamentului simulat”.
Însă nu doar detectorul de minciuni şi neconcordanţele din declaraţii au dus la acuzarea lui Alexandru Radu. Cele mai importante probe au fost urmele de palmă descoperite pe pungile din camera crimei.
Analiza urmelor lăsate pe pungi de palmele murdare cu sânge şi ruj
Pe punga neagră, care era trasă pe capul victimei, au fost descoperite urme de sânge din grupa AII, pe care o aveau atât Cristina, cât şi soţul ei. Aceleaşi urme de sânge erau şi pe cearceaful de pe saltea, dar şi pe punga albă, găsită lângă victimă. Pe această pungă însă, anchetatorii au descoperit şi „o urmă, creată prin stratificare cu sânge, de palma unei mâinii drepte”.
Pe punga roşie, aruncată în coşul de gunoi din baie, a fost descoperită o altă urmă, „creată de regiunea tenară (extremitatea podului palmei – n.r.) a unei mâinii drepte”.
Urmele palmare fuseseră create prin depunerea de ruj şi sânge, iar ele erau statice, adică nu au apărut „în timpul luptei dintre victimă şi agresor, ci întâmplător, înainte sau după acest moment”, spun experţii. În urma analizelor s-a stabilit că sângele îi aparţinea Cristinei, iar rujul era cel folosit de ea. Două expertize criminalistice efectuate la IPJ Constanţa au demonstrat că acele urme palmare sunt ale lui Alexandru Radu.
El le-a explicat anchetatorilor că palma lui a ajuns pe acea pungă albă atunci când, întors de la discotecă, a intrat în cameră şi a observat pe jos punga, a lua-o şi a aruncat-o la întâmplare, iar ea a ajuns aşa lângă corpul Cristinei.
Când i s-a arătat că pe pungă n-au fost găsite urmele unor degete, ci amprenta unei palme, tânărul a venit cu altă versiune şi a povestit că, după ce a descoperit cadavrul soţiei sale, el s-a speriat şi a căzut, sprijinindu-se cu mâinile de saltea, iar atunci e posibil să fi atins punga cu palma. Însă atunci când şi-a găsit soţia moartă, ea nu mai sângera, iar palma care se lipise de pungă era murdară de sânge şi ruj.
În 2003, după ce instanţa a dispus noi verificări, experţii criminaliştii au devenit nesiguri şi au spus că „urma palmară de pe punga albă a fost probabil creată de mâna dreaptă a inculpatului (Alexandru Radu – n.r.)”. În cazul pungii roşii, din coşul de gunoi, a fost imposibil de stabilit dacă urma provine de la mâinile inculpatului, pentru că acea pungă se deteriorase, „în urma examinărilor repetate”.
Îndoiala experţilor a apărut după ce s-a constatat că „de pe urma examinată lipseşte o cicatrice şi şanţul de flexiune”. Dar, pentru că „aceste elemente nu au fost constatate la examinările anterioare”, judecătorii care l-au condamnat pe Alexandru Radu au spus că e posibil ca „aceste detalii ale palmei inculpatului să fi apărut ulterior, putând fi făcute chiar de inculpat”.
Ce greşeli au făcut anchetatorii şi ce lucruri au rămas nelămurite
Ancheta a fost, de la început, imperfectă. Cercetarea la faţa locului, o cameră mică de pensiune, de circa 15 metri pătraţi cu tot cu baie, a început în dimineaţa în care a fost descoperită crima şi a fost reluată după trei zile, pe 15 august 2002. Punga aruncată în coşul de gunoi din baie a fost găsit la al 2-lea CFL, ceea ce a alimentat teoria apărării, că proba putea fi „plantată”.
Ca în multe alte dosare de omor, anchetatorii nu au exploatat toate probele, pentru a vedea unde duc ele, ci au pornit de la „cea mai plauzibilă ipoteză” şi au căutat doar acele dovezi care le susţineau teoria.
Poliţia a ajuns la locul crimei la scurt timp după ce Alexandru descoperise cadavrul, însă niciunde în dosar nu se precizează dacă el era curat pe mâini sau murdar de sânge, dacă i-a fost recoltat depozit subunghial sau dacă au fost găsite hainele de care el se schimbase, înainte de a pleca la discotecă.
Pe gâtul victimei au fost găsite mai multe zgârieturi, iar legistul spune că ele „pot fi autoproduse, posibil în încercarea de înlăturare a laţului de strangulare”. Cu toate acestea, nici victimei nu i-a fost recoltat depozit subunghial, pentru a se vedea dacă acolo este ADN-ul ei sau cel al agresorului de care ea încercase să se apere.
De fapt, în toată această anchetă, nu există nicio expertiză genetică. Prim-procurorul de atunci al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, Adina Florea, explica presei că nu s-a dispus efectuarea de analize ADN pentru că, în 2002, acest tip de teste „nu prea se uzitau”. Dar expertizele genetice se fac în România încă din anul 2000. Şi chiar dacă n-ar fi fost posibile atunci, expertizele putea fi dispuse şi mai târziu, dacă probele ar fi fost corect conservate.
Fără probe ADN, nu ştim nici dacă acel cablu, găsit la gâtul victimei, a fost înnodat de soţul ei sau de altcineva. În dosar nu se precizează nici măcar dacă de pe corpul încărcătorului de telefon mobil, care a fost „arma crimei”, au fost prelevate amprente.
Pe holul din faţa camerei, anchetatorii au găsit o pată de culoare brun-roşcată, iar avocaţii lui Alexandru Radu au acuzat că nu s-a verificat dacă acolo era sau nu sângele Cristinei. Nici mucurile de ţigară, găsite în cele două peturi folosite ca scrumiere, nu au fost verificate, pentru a se vedea dacă mai fumase vreo altă persoană acolo, în afară de Cristina.
În plus, reclamă judecătorii care iniţial au dispus achitarea, nu au fost pe deplin verificate celelalte ipoteze de lucru apărute în anchetă. Prima era aceea că tânăra ucisă putea fi implicată în traficul de droguri. Tatăl Cristinei declara presei că totul a plecat de la fostul prieten al fiicei lui, care „s-a apucat să spună că a tras o dată pe nas un drog sau de la o ţigară. Pare-mi-se că a declarat o dată în instanţă treaba asta. Iar ea avea aici o sală de fitness, şi veneau şi poliţiştii, că nu mai era alta în Eforie. Şi de-aici a pornit, că erau şi cei de la Crimă Organizată şi că o acopereau, dar asta nu s-a întâmplat niciodată. Treaba cu drogurile s-a verificat.”
Anchetatorii au precizat, la final, că „nu s-a constatat implicarea victimei, a inculpatului ori a fostului prieten al victimei în traficul de droguri, ei nefiind nici în baza de date a Agenţiei Naţionale Antidrog ca fiind consumatori de droguri. Verificări s-au făcut şi la Poliţia de Frontieră, SRI, Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate – de unde s-a răspuns că cei trei nu figurează ca şi consumatori de droguri ori implicaţi în activităţi cu droguri.”
A doua ipoteză era că tânăra ucisă făcuse datorii la o vrăjitoare din Bucureşti, unde ea a mers după ce mama a fost diagnosticată cu cancer, crezând că o putea salva prin magia neagră. În sprijinul acestei teorii, susţineau avocaţii lui Radu, e faptul că victima se interesase de preţul gramului de aur, pentru că voia să-şi vândă nişte bijuterii. Dumitru Radu declara presei că nora lui îi mărturisise lui Alexandru că „are nevoie urgentă de bani. Nu i-a spus pentru ce îi trebuiau”.
Dar „nu este exclus”, spun judecătorii care l-au condamnat pe Alexandru Radu, „ca victima să se fi interesat de costul gramului de aur tocmai pentru a încerca să adune bani, pe care să-i ofere inculpatului pentru a divorţa, fie ca parte din afacere, fie pentru ca să-i restituie împrumutul dat pentru aparatele de la sala de fitness a vilei”.
Din arest, prin bileţele, Alexandru a încercat să inventeze un martor
Alexandru Radu a stat în arest preventiv din 12 august 2002 şi până la 18 septembrie 2003. După prima lună de arest, asupra lui Valentin Perjescu, coleg de detenţie cu el, au fost găsite patru bileţele: două erau scrise de Alexandru Radu, iar celelalte două de el, la dictarea lui Alexandru. Perjescu urma să ducă aceste bilete lui Vali, un bărbat din Constanţa, fost coleg de arest cu ei.
Mesajele erau scrise pe o reţetă medicală a inculpatului, pe ambalajul unui pachet de ţigări Carpaţi şi pe două file dintr-o carte.
Iată ce-i transmitea Alexandru Radu lui Vali: „Ora 1:30-1:45 noaptea. Ai luat o cursă cu taxiul tău (ilegal) în acea noapte de duminică spre luni (11 august). De undeva din Constanţa (îţi alegi tu locul). Ai luat un bărbat de 35 de ani (îţi alegi tu omul oarecare precum şi descrierea lui), care om te-a rugat să-l duci în Eforie Sud la vila Cristina. Pe drum a vorbit la telefon cu cineva şi a spus că se duce până la Cristina la «vilă» ca să ia nişte bani şi că se întoarce repede în Constanţa.
Ajuns la vilă, în jur de 2:00, a intrat în vilă, a stat 5 minute şi a ieşit cu Cristina afară pe poartă. Aceasta l-a condus până la taxi. Acesta a întrebat-o dacă hotelul este plin şi ea a zis că e «full». Toată treaba a durat maxim 10 minute. Ideea este că tu ai auzit când a întrebat-o pe fată: «Cristina, hotelul tău este plin?», iar ea a zis că este „full”.”
De fapt, „ideea” lui Alexandru era să inventeze un martor care să susţină că la ora 2:00, când el era deja la discotecă, soţia lui încă mai trăia. El i-o descrie lui Vali pe Cristina: „înaltă 1,75, uşor blondă, cu pielea albă, părul lins până la umeri (30 cm). În seara aia era îmbrăcată în blugi negri şi bluză neagră. Ea are o conformaţie slăbuţă şi este drăguţă la corp şi faţă! Baftă!”, încheia el mesajul, scris pe nişte foi rupte dintr-o carte.
Iniţial, Alexandru Radu a spus că a scris acest bilet din proprie iniţiativă, „ca să-mi adun gândurile”. Dar, când i s-a cerut să explice ce înseamnă „îţi alegi tu locul, îţi alegi tu omul”, el a susţinut că a scris totul la presiunea lui Perjescu.
Cum s-a luptat tatăl lui Alexandru ca să-şi scape fiul de acuzaţii
Alexandru Radu era fiul lui Alexandru Dumitru Radu, care a fost deputat în Parlamentul României trei mandate, în perioada 1992-2000, mai întâi din partea FSN, apoi din partea Partidului Democrat. După ce a plecat din Parlament, Dumitru Radu a ocupat funcţia de director general în Primăria Capitalei, condusă pe atunci de Traian Băsescu.
Când fiul lui a fost acuzat de crimă, Dumitru Radu a făcut orice pentru a-l scăpa. Printre altele, a convins trei experţi, somităţi în domeniile lor, să depună la dosar opinii ce demontau rechizitoriul. Primul dintre experţi, prof. univ. dr. Emilian Stancu, spunea că „ar fi fost interesant ca în anchetă să fie luat în calcul şi un posibil gest suicidar”.
Al doilea expert, medicul legist Vladimir Beliş, critica raportul de autopsie, în care se preciza că în uterul victimei exista „un sac amniotic ce conţine la interior placenta”, şi spunea că doar „descrierea macroscopicã a organelor genitale interne ale victimei nu permite atestarea graviditãţii”.
La rându-i, prof. univ. dr. Tudorel Butoi preciza, în opinia expertală depusă la dosar în 2003, că Alexandru Radu nu putea fi testat la poligraf, pentru că avea astm alergic, „iar din cei 5 indici, doi sunt de natură respiratorie”. În 2005, judecătorii ÎCCJ au cerut ca expertul să spună dacă astmul alergic „putea influenţa comportamentul expresiv al subiectului până într-atât încât autorul testării să constate şi note specifice comportamentului simulat precum: evitarea privirii, modificări de paloare, contraîntrebări, latență în răspunsuri sau disconfort psihic”. Doi ani mai târziu, în noul rechizitoriu, procurorii notau că „Butoi Tudorel a declarat că nu cunoaşte şi nu crede că astmul alergic influenţează indicii arătaţi mai sus”.
„Am cheltuit o grămadă de bani în procesul ăsta”, declara Dumitru Radu, într-un interviu acordat presei, în 2008.
Fostul deputat mărturisea că, „pe lângă experţi, m-a învăţat un procuror bătrân să-mi aleg, pentru fiecare fază a cercetării şi a procesului, alt avocat. Adică cel care e cel mai bun pe faza respectivă.” Şi exact aşa a procedat, iar în sala de judecată, fiul lui a beneficiat de cei mai buni şi mai scumpi avocaţi.
În anul în care Alexandru a fost închis, tatăl i-a ţinut spatele în puşcărie.
„Mă duceam imediat unde era el şi transmiteam semnalul: «Băi fraţilor, dacă vă atingeţi de el, aveţi familiile afară, eu vi le omor. Vă omor familia. Nu stau la discuţii. Aşa, mai bine luaţi banii ăştia de la mine». Plăteam, ca să fie păzit”, mărturisea fostul deputat, în interviul din 2008.
El mai spunea că, atunci când a auzit că procurorii din Constanţa ar fi zis că ancheta continuă pentru că „«vrem să vedem cât mai rezistă Radu», adică eu, «financiar şi cu nervii», le-am transmis: «financiar, nu mai am bani, cu nervii încă mai ţin. Dar, în momentul când mă lasă şi nervii, vă omor familia într-un minut».”
Tatăl lui Alexandru Radu le-a făcut plângeri penale anchetatorilor şi a încercat să mituiască o martoră, potrivit declaraţiei femeii, din sala de judecată. Prin altcineva, Dumitru Radu i-a cerut să declare că, în noaptea crimei, l-ar fi văzut pe Alexandru în Eforie Sud, iar pe victimă altundeva, pe faleză. În schimbul acestei declaraţii mincinoase, femeia urma să primească „un apartament în Bucureşti, un loc de muncă şi bani de cheltuială până la angajare”.
Achitat, condamnat la 25 de ani şi descoperit mort, într-un târziu
Prima oară, Alexandru Radu a fost trimis în judecată, pentru omor deosebit de grav, în decembrie 2002, la doar patru luni de la crimă. Dar Tribunalul Alba, şi apoi Curtea de Apel Alba Iulia au dispus achitarea, pentru că „probele administrate nu au fost în măsură să dovedească vinovăţia inculpatului”. Iar în ianuarie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a retrimis dosarul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, pentru refacerea urmăririi penale.
În toamna lui 2007, procurorii au trimis din nou dosarul în instanţă, iar după un proces ce a durat peste trei ani, Tribunalul Alba l-a condamnat pe Alexandru Radu la 25 de ani de închisoare. „Doar 25 de ani? Cum, nu-l împuşcă?”, declara tatăl lui în presă, nemulţumit de decizia instanţei.
În noiembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia a menţinut decizia de condamnare. Ea a fost atacată cu recurs, iar dosarul a ajuns la ÎCCJ.
Aici, pe ultima sută de metri a procesului, avocaţii angajaţi de Dumitru Radu au depus la dosar, în septembrie 2012, un document bombă: un certificat de deces eliberat pe 7 martie 2007 de autorităţile din Republica Guyana (America Latină), din care reieşea că Alexandru Radu a murit acolo, în data de 25 februarie 2007, din cauza unei bronhopneumonii.
În baza acestui document, Primăria Sectorului 5 Bucureşti, pe raza căreia domicilia Alexandru Radu, eliberase un certificat de deces în data de 26 iulie 2012, adică după 5 ani şi jumătate de la înregistrarea morţii.
Judecătorii de la ÎCCJ n-au mai putut decât să constate că „încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului Radu Alexandru”, pentru că intervenise decesul acestuia. Decizia, pronunţată în februarie 2013, e definitivă, şi cu ea s-a închis, pentru totdeauna, dosarul în care a fost investigată uciderea Cristinei Radu.
Ce spunea fostul deputat despre fiul plecat în Hong Kong, via Singapore
În 2005, după ce ÎCCJ nu a menţinut decizia de achitare şi a întors dosarul la procurori, Alexandru Radu n-a mai fost găsit, pentru a fi reaudiat de anchetatori. Un an mai târziu, avocaţii lui au adus un document datat la 10 august 2005, prin care el arăta că-şi menţine declaraţiile date anterior şi nu mai are nimic de adăugat.
Anchetatorii au făcut verificări şi au aflat că Alexandru Radu plecase din ţară în august 2005. Tatăl lui i-a spus procurorului de caz că el s-ar afla în Hong Kong. Nu s-a putut stabili însă adresa lui exactă, pentru că Dumitru Radu susţinea că „nu cunoaşte unde se află fiul său şi că ia legătura cu acesta rar, telefonic”, notează anchetatorii.
În noiembrie 2007, când fiul lui a fost trimis în judecată pentru a doua oară, Dumitru Radu declara presei că „după doi ani de aşteptări pentru clarificarea situaţiei, Alexandru a plecat la masterat în Italia, în august 2005. Iar în 2006 a fost angajat de o companie multinaţională în Asia, unde lucrează şi în prezent”. Dar conform certificatului de deces, el era mort, la acea dată.
În februarie 2008, Dumitru Radu susţinea că fiul lui a plecat „ca să poată munci”. Mai întâi în Singapore, unde părinţii l-au şi vizitat în vara anului 2006, „apoi a fost mutat în altă parte, la Hong Kong, şi urma să ne trimită adresa lui. Atunci s-a rupt firul. Chiar suntem îngrijoraţi. Trebuia să vină acasă de Crăciun, în 2006, dar n-a mai venit. Mă gândesc să merg, să-l caut acolo…”, declara Dumitru Radu, într-un interviu.
Deşi spunea că nu mai ştie nimic de el, tatăl lui nu a reclamat niciodată la poliţie dispariţia fiului său, pentru ca autorităţile să-l caute, iar el să se asigure că totul e bine.
„Eu nu sunt convins că e mort. N-o să fiu niciodată!”, le mărturisea tatăl Cristinei jurnaliştilor în 2013, după ce procesul a încetat. „Se întâmplă multe chestii de acest gen, cu schimbarea identităţii… Dar nu am ce face, nu pot merge până în Guyana, să fac cercetări pe cont propriu.”