Cine a ucis-o pe Geanina? Singurul suspect din anchetă, un profesor de istorie, a fost achitat definitiv, din lipsă de probe

Viaţa Geaninei, între spital, sala de fitness şi lunga aşteptare a soţului

Cornelia Geanina Marinovici avea 32 de ani şi lucra, ca asistent medical, la Secţia de Fizioterapie a Spitalului Județean din Bacău. Toți cei care au cunoscut-o spun despre ea că era o tânără liniștită, care-și vedea de viața ei, fără să supere pe nimeni.

Suferea de diabet insulino-dependent, dar aproape în fiecare zi, după ce-și termina tura la spital, Geanina mergea la o sală de fitness, unde era și antrenoare. 

De acolo, se întorcea acasă, în apartamentul cu trei camere situat la etajul I al unui bloc de pe Aleea Ghioceilor. Era locuința părinților ei, care se mutaseră la țară. Geanina stătea acolo singură, zece luni și jumătate pe an, așteptând ca soțul ei să vină acasă, în permisie.

Doru C. avea 35 de ani de viață și 13 ani în Legiunea Străină. Fiindcă regulile militare îi impuneau celibatul, după cum spunea el, nu s-a cununat civil cu Geanina, dar a mers cu ea în biserică, unde au făcut logodna şi schimb de verighete. Părinții Geaninei n-au venit la ceremonie căci, dorindu-şi pentru fiica lor un bărbat care-i să-i fie mereu alături, n-au acceptat relația ei cu Doru.  

Recomandări

România, cea mai stresantă țară pentru condus din lume. Aglomerația din trafic ne plasează pe primul loc în clasament

Tânăra se temea de ceva şi dormea cu două cuţite lângă pat

Geanina și Doru C. erau împreună doar 45 de zile pe an, cât dura permisia lui. După ce el pleca, ea rămânea singură şi devenea foarte precaută: nu primea în casă niciun străin, iar dacă suna cineva la uşă, nu-i deschidea fără să verifice, prin vizor. 

O verişoară cu care Geanina locuise, înainte să înceapă relația cu Doru C., declara că, în ultimele luni de viață, această vigilență a ei devenise „o temere, o spaimă continuă. Era neliniştită, agitată și tresărea de câte ori se auzea ceva”. Tânăra povestea că Geanina a cerut să fie schimbată uşa de la intrarea în apartament și că dormea având două cuţite mari puse la îndemână,. 

Acele cuțite, așezate pe noptierele de lângă pat, se văd și în pozele făcute, mai târziu, de criminaliștii veniți să investigheze uciderea Geaninei. 

Despre stările de angoasă şi de teamă ale tinerei au vorbit şi alți martori, la proces, şi au spus că, pe timpul zilei, Geanina acoperea ferestrele din termopan cu o pânză groasă, ca să nu se vadă nimic de afară. 

În mai 2003, când Doru C. a venit acasă, într-o permisie de-o lună, a montat în locuinţă un sistem de alarmă care era conectat la dispeceratul unei firme de pază din Bacău. Geanina ceruse ca sistemul de alarmă să aibă un buton de panică și la breloc, ca ea să-l poată activa rapid.

Recomandări

Primele ipoteze legate de moartea lui Silviu Prigoană. Surse medicale: a suferit un AVC sau un stop cardio-respirator

„Nu mi s-a plâns că cineva ar fi agasat-o, urmărit-o sau amenințat-o cu ceva”, le declara Doru C. jurnaliștilor din presa locală, după ce soţia lui a fost ucisă.

El mărturisea că o antrenase pe Geanina, iar ea „știa cum să se apere, și din față nu putea fi atacată”. 

Pe 31 mai 2003, bărbatul s-a întors în Franța. A ţinut legătura cu soţia lui prin telefon, iar ultima oară cei doi au vorbit vineri, pe 13 iunie 2003. În aceeaşi zi, de dimineață, tânăra a fost sunată şi de părinții care au anunțat-o că-i trimit un pachet cu alimente, prin fratele ei. 

A doua zi a fost ultima din viaţa Geaninei. În acea sâmbătă, pe 14 iunie 2003, ea a fost văzută de vecini, în jurul prânzului, în compania unei fete. Mai târziu, nimeni n-a mai reuşit să dea de ea. 

Cine şi cum a descoperit-o moartă pe tânăra asistentă 

În acea sâmbătă, spun anchetatorii, Doru C. a sunat-o pe soţia lui pe telefonul mobil „în cursul după-amiezii şi serii”, însă ea nu i-a mai răspuns. Nici atunci, nici a doua zi. Duminică, spre seară, gândindu-se că e posibil ca ea să fi intrat în comă diabetică, bărbatul a luat legătura cu naşul lui, care locuia în Bacău, iar acesta, la rându-i, i-a sunat pe mama şi pe fratele tinerei. Cum nici ei nu mai ştiau nimic de ea, naşul lui Doru C. a mers acasă la Geanina, a sunat la uşa ei de câteva ori, apoi a plecat.

Recomandări

Silviu Prigoană a murit. Avea 60 de ani și i s-a făcut rău într-un restaurant din Bran

A continuat verificările la spitalul din Bacău, dar tânăra nu figura internată acolo, apoi l-a sunat pe un vecin de-ai Geaninei şi l-a rugat să vadă dacă nu cumva ea s-a întors acasă, între timp. Acesta i-a spus că nu-i răspunde nimeni la ușă, deşi la ferestrele apartamentului se vede că-i lumina aprinsă înăuntru. 

În jurul orei 23.00, nașul lui Doru C. s-a întors la blocul unde locuia Geanina. A luat o scară, a pus-o în dreptul geamului de la bucătărie, pe care l-a spart cu un bolovan, și a intrat înăuntru. Acolo, lumina era stinsă, iar el a păşit prin întuneric şi a mers să o caute pe tânără. În restul casei, becurile erau aprinse, iar televizorul pornit. Dar Geanina nu era nicăieri, aşa că bărbatul s-a întors în bucătărie și a aprins lumina. 

Atunci a văzut-o. Era într-o baltă de sânge, lungită pe podea, cu faţa în jos şi cu un cuțit înfipt în spate.

„E moartă! E moartă!”, a început să le strige celor de afară. Apoi a încercat să deschidă uşa de la intrare, dar erau două yale, iar pentru una nu a găsit cheia. Ușa a fost spartă de poliția chemată la fața locului. 

Până au venit criminaliștii, nașul lui Doru C. „a adus modificări câmpului infracţiunii”, notează anchetatorii. Tăiat la mână în cioburile de la geam, el a mers la baie, s-a spălat de sânge şi a folosit un prosop, ca să oprească hemoragia, apoi a răspuns la telefonul mobil al victimei, pe care Doru C. suna încontinuu. 

Criminaliştii ajunşi la faţa locului au constatat că ușa metalică de la intrare nu era forțată, ferestrele erau închise, iar sistemul de alarmă al locuinței era dezactivat. Cel care o omorâse pe Geanina intrase în casă fie cu voia ei, fie având chei potrivite.

Ce a luat criminalul cu el din casa tinerei ucise

Locuinţa nu prezenta urme de răvăşire, iar asupra victimei au fost găsite toate bijuteriile din aur pe care ea le purta: un lănţişor, o brăţară şi verigheta. În buzunarul unei haine aflată în şifonier, criminaliştii au găsit 200 de euro.

Pentru a afla mai exact ce anume lipseşte din casă, poliţiştii au fost nevoiţi să-l aştepte pe Doru C., care s-a întors în ţară marți seara, pe 17 iunie. Apoi, cu ajutorul lui, s-a stabilit că cel care a ucis-o pe Geanina luase cu el receptorul portabil al telefonului fix, marca „Panasonic”, un încărcător de telefon mobil, rucsacul cu care tânăra mergea la fitness şi-n care ea îşi ţinea şi actele, o poşetă, în care nu se ştie dacă erau bani, un ciocan de șnițele şi cheile de la uşa de acces în apartament. 

În acea casă, mobilată şi echipată ultramodern, erau multe lucruri de valoare. Cine şi, mai ales, de ce a ucis-o pe Geanina pentru un receptor şi-un rucsac? Mai întâi, poliţiştii s-au gândit că au de-a face cu un criminal profesionist: nu lăsase multe urme la locul faptei, deşi bucătăria era plină de sânge, iar pe cuțitul găsit înfipt în spatele victimei, nu a fost descoperită nici o amprentă. 

„Bunătatea ei este cea care a omorât-o. Avea prea mare încredere în oameni care nu meritau acest lucru”, le declara Doru C. jurnaliştilor din presa locală.

„Exclud categoric varianta potrivit căreia moartea ei a fost o răzbunare îndreptată împotriva mea sau gelozia unui iubit secret. Sunt sigur de asta și am argumente în acest sens, dar nu pot spune mai multe, regulamentul militar nu îmi permite. Eu nu am primit niciodată amenințări de la cineva care ar vrea să mă distrugă”. 

Mama Geaninei mărturisea, la rându-i, că dacă „la început, am crezut că a fost o femeie geloasă pe Doru, care a vrut să scape de Geanina, acum suntem complet debusolați, nu știm ce să mai credem”.

Legistul spune că e posibil să fie doi criminali 

37 de lovituri de cuțit a numărat legistul pe trupul tinerei. El a stabilit, în raportul de necropsie, că Geanina a murit din cauza sângerării masive şi că au fost „două categorii de leziuni cu potenţial tanatogenerator: plaga gâtului, cu secţiunea pachetului vascular – imediat letală; fractură de bază de craniu gravă – letală în timp”. 

Tânăra fusese atacată cu două arme: acel cuţit de bucătărie, dar şi un ciocan de şniţele pe care criminalul l-a luat cu el. Atacul a surprins victima, căci pe trupul ei „există leziuni minore de apărare pasivă – produse numai cu ciocanul”, spune legistul.

E o legendă care spune că pe retina ochilor victimei rămâne imprimat chipul ucigaşului. De fapt, trupul victimei şi locul crimei sunt cele care ne „povestesc” despre tot ce făcut el, iar ce a făcut ne descrie cine este el. 

În cazul Geaninei, legistul a analizat rănile găsite şi a reconstituit, în raportul de necropsie, filmul crimei: mai întâi, „victima este lovită de mai multe ori cu ciocanul în cap, cade cu faţa în jos (îşi striveşte nasul şi buzele) şi, în această poziţie, mai este lovită în cap, puternic, de cel puţin două ori, şi o dată, în spate. Agresorul abandonează ciocanul şi ia un cuţit (alt agresor?), cu care continuă să lovească victima în spate, apoi îi ridică capul şi loveşte în faţă, gât, membrele superioare până la deces şi după. În final îi înfige adânc cuţitul în spate”.

Când a murit Geanina? Legistul zice că seara, anchetatorii spun că după-amiaza

În raportul de necropsie emis pe 7 iulie 2003 de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bacău se mai precizează că „în momentul decesului, sângele victimei conţinea 0,5 gr ‰ alcool”. Conform literaturii de specialitate, tânăra se afla într-o stare de ebrietate ușoară (0,5-1,5‰), asta deşi, spun cunoscuţii ei, ea nu obișnuia să bea pentru că avea diabet, iar alcoolul creşte riscul de hipoglicemie.

Legistul mai notează în raport că, „ținând cont de modificările cadaverice, condiţiile atmosferice şi ora necropsiei, apreciem că decesul a survenit după miezul zilei de 14.06.2003, cel mai probabil în jurul orelor 7 – 8 seara (19.00 – 20.00)”. 

Anchetatorii n-au fost de acord cu ora estimată a decesului, fiind convinşi că Geanina a fost ucisă mai devreme, între orele 16.00 și 16.30. Ei spun că legistul s-a înşelat, pentru că necropsia a fost efectuată după „aproximativ 40 de ore, indiferent că victima decedase sâmbătă la orele 16.00 sau 20.00, interval în care cadavrul a stat atât într-un mediu cald, în locuinţă, cât şi într-un mediu rece (frigiderul de la morgă)”, ceea ce a influenţat modificările cadaverice în baza cărora e estimată ora decesului unei victime.

„Astfel, pronunţarea de către medicul legist a opiniei că decesul victimei ar fi survenit în cursul orelor 19.00 – 20.00 nu este de natură a exclude şi alte variante privitoare la ora decesului, dacă datele din anchetă converg în acest sens”, se concluzionează în rechizitoriu. 

Iar datele, încă din primele zile de anchetă, au convers rapid spre varianta că Geanina nu putea fi ucisă decât în jurul orei 16.00. 

Cum a intrat Vasile în vizorul Poliției şi ce probe duceau către el

Vasile V. a intrat în colimatorul anchetatorilor a treia zi după descoperirea crimei. Pe 17 iunie, când a fost dus la audieri, încă nu se ştia ce dispăruse din casa victimei.

„Poliţiştii se învârteau prin zonă, căutând informaţii, şi l-au văzut trecând. Au observat nişte pete de sânge pe tenişii lui şi-au zis: «Gata, ăsta e criminalul!». L-au luat, au analizat sângele şi, după vreo săptămână, au descoperit că e de găină”, îşi aminteşte unul dintre avocaţii care l-au apărat pe bărbat.

Vasile avea 33 de ani, era profesor de istorie la un colegiu tehnic din Bacău şi fusese prietenul Geaninei, în ultimul ei an de liceu. Ea încă păstra scrisorile de dragoste și fotografiile pe care el i le trimisese din armată. Vasile locuia acum, împreună cu părinţii lui, pe aceeași stradă cu Geanina, la o sută de metri de blocul ei. 

Curând, poliţiştii au descoperit că nu doar sângele de pe tenişi şi fosta lui relaţie cu victima arătau cu degetul spre Vasile. Listingul telefoanelor a arătat că în sâmbăta în care a fost ucisă, Geanina vorbise ultima oară cu cineva, pe telefonul fix, la ora 15.46. Convorbirea a durat 27 de secunde. Persoana care a sunat-o era într-o cabină telefonică aflată la 800 de metri de blocul ei şi folosea o cartelă Romtelecom.   

Pe 25 iunie 2003, anchetatorii au aflat şi ce alte telefoane mai fuseseră date de pe acea cartelă. Au găsit un număr de mobil, l-au format și le-a răspuns o femeie: „Cu cine ați vorbit pe 14 iunie, la ora 13.50?”, „Cu logodnicul meu”, le-a răspuns ea. Au identificat bărbatul, l-au luat la întrebări, iar acesta le-a spus că, după ce și-a sunat logodnica, s-a întâlnit cu Vasile V., care era colegul lui, şi i-a dat acestuia cartela. 

Filmul crimei, în versiunea anchetatorilor 

Anchetatorii au refăcut traseul lui Vasile V. din sâmbăta crimei, ajutaţi de informațiile obținute de pe cartela telefonică. În acea zi, spun ei, bărbatul a mers, în jurul prânzului, la o agenţie de turism care făcuse, în trecut, şi schimb valutar. Agenția era închisă, dar pe ușă era un anunț cu trei numere de telefon, în caz de urgenţă.

Vasile le-a notat și, mergând spre casă, a început să sune la ele de pe telefonul lui mobil. Apoi s-a întâlnit cu un coleg care era cu mașina și i-a făcut semn să oprească. Erau şi vecini, aşa că au mers împreună până pe Aleea Ghioceilor, iar la plecare, Vasile l-a rugat pe colegul lui să-i dea o cartelă Romtelecom. 

Apoi s-a dus la oficiul poștal aflat în capătul străzii și, de la un telefon public, a început să sune din nou la numerele de la agenția de turism.

„Zicea că vrea să schimbe niște bani, dar i-am explicat că nu se poate”, au declarat patronii, audiați la poliție. 

De fapt, spun anchetatorii, Vasile plănuise să-i tâlhărească pe cei din agenție, pentru că îi plăcea să joace la ruletă şi făcuse multe datorii, la cunoscuți, dar și la bănci. În vara în care a fost ucisă Geanina, avea de înapoiat vreo 200 de milioane de lei vechi (20.000 de lei)., iar „nevoia lui de a face rost imediat de bani devenise din ce în ce mai stringentă”. 

Cum planul lui, de a da lovitura la agenţia de turism, picase, Vasile a mers la un cazinou şi, vreo 45 de minute, a stat acolo şi a jucat la ruletă. Apoi, spun anchetatorii, el a decis să meargă acasă la Geanina. A ieşit din cazinou, s-a dus la telefonul public din apropiere și, folosind cartela, a sunat la „informații” și a aflat numărul de telefon fix al tinerei. 

La ora 15.46, a sunat-o pe Geanina. Au vorbit 27 de secunde, apoi a plecat spre ea. Drumul „se parcurge în aproximativ 7 minute, mers pe jos, lejer”, spun anchetatorii.

După ce Geanina l-a primit în casă, au mers în bucătărie și au început să se certe, pentru că ea n-a mai vrut să-i împrumute bani. El s-a enervat, a luat ciocanul de șnițele, a lovit-o în cap, apoi a înjunghiat-o cu cuţitul.

După comiterea crimei, Vasile a mers acasă la el. Era singur, căci părinţii lui plecaseră la ţară. La ora 16.41, de pe telefonul fix, a sunat-o pe iubita lui, apoi a luat un taxi și a plecat spre ea. A ajuns acolo în jurul orei 17.00, apoi el şi iubita lui au mers în vizită la niște prieteni de familie, unde au jucat rummy până în jurul orelor 22.00 – 22.30. De aici, s-au întors acasă la iubita lui Vasile și au rămas împreună până a doua zi dimineaţa.

În varianta anchetatorilor, profesorul de istorie a ucis-o pe Geanina, cu 37 de lovituri de cuţit, din cauza unor datorii la jocurile de noroc.

„Acum îmi amintesc că ea îmi mai povestea de el, că venea să-i ceară câte o sută – două de mii de lei (vechi – n.r.), pe care nu-i mai înapoia”, le declara Doru C. jurnaliştilor din presa locală.

„Chiar am vrut să-l caut odată și să-l pun să-i returneze banii, dar ea a fost cea care m-a oprit și mi-a spus că îi consideră dați de pomană pentru morți”.

Principalul suspect spune ce a făcut în sâmbăta crimei

„Nu am cerut niciodată bani cu împrumut de la Geanina”, s-a apărat profesorul de istorie, în anchetă şi-n procesul care a urmat. „E adevărat că am avut datorii, dar nu atât de mari. Am avut susținerea familiei și le-am plătit eșalonat”, a explicat el.

Ca să-şi achite împrumuturile, Vasile V. avea şi un al doilea job: lucra la o firmă care se ocupa cu distribuirea ziarelor şi întocmirea de abonamente la ziare.

În toate declarațiile sale din dosar, el a spus că e nevinovat şi a negat categoric că ar fi sunat-o pe Geanina sau că ar fi mers la ea acasă. El a explicat că, deşi avea acasă un telefon fix, iar în buzunar, un mobil cu abonament, i-a cerut colegului său acea cartelă, deoarece „costul convorbirilor pe care le efectuasem până atunci erau foarte mari”.

Cu cartela Romtelecom, spune Vasile, a mers la Oficiul Poştal din capătul Aleii Ghioceilor și a încercat să-l apeleze pe şeful de la firma de distribuire a ziarelor, dar după ce forma numărul, nu suna. Atunci a venit la el un bărbat necunoscut și l-a rugat să-i împrumute cartela, contra cost, ca să dea un telefon. El a fost de acord, dar nu știe cu cine a vorbit acel bărbat, pentru că se afla la vreo 5 metri de el. În final, spune Vasile, nici n-a mai luat cartela de la el, pentru că rămăsese credit foarte puțin pe ea.

De la Oficiul Poştal, el susţine că a mers acasă, iar în jurul 15.00 – 15.30, a plecat în oraș, ca să facă abonamente la ziare. A mers și la cazinou, unde a stat vreo 15-20 de minute și a jucat la ruletă 200.000 lei vechi (20 de lei – n.r.), bani pe care i-a pierdut, apoi a luat un taxi şi a mers direct la iubita lui, unde a ajuns în jurul orei 16.30. De aici, după vreun sfert de oră, au plecat împreună la prietenii lor, unde au juca rummy, până pe la 22.30, iar apoi s-au întors la locuința iubitei. 

Cum s-a strâns lațul în jurul profesorului de istorie

La o săptămână după crimă, Vasile V. a fost de acord să fie testat la detectorul de minciuni şi l-a picat la întrebările esenţiale: 

● Pe 14.06.2003 ai sunat-o pe Marinovici Geanina? 

● Tu ai omorât-o pe Marinovici Geanina? 

● Declaraţiile date la Poliţie cu privire la numerele de telefon sunt adevărate? 

● În după-amiaza zilei de 14.06.2003 ai fost acasă la Marinovici Geanina? 

● Este adevărat că pe 14.06.2003 ai dat unei persoane necunoscute cartela primită?

Dar la ultima întrebare a testului poligraf, „Ai spus adevărul la toate aceste întrebări?”, Vasile a răspuns afirmativ şi, în mod ciudat, răspunsul a fost apreciat ca fiind sincer, deşi în acelaşi raport se stabilise că el înşirase numai minciuni. 

Rezultatul de la poligraf le-a mărit anchetatorilor convingerea că Vasile V. e criminalul. Listingul telefonului lui mobil demonstra că el nu spune adevărul: în acea sâmbătă, în jurul orelor 13.40, îi sunase pe cei de la agenţia de turism, cu număr ascuns. El a continuat însă să susţină că n-a sunat la agenţie şi a spus că nu-şi explică cum de au apărut acele numere la „apeluri efectuate”, pentru că telefonul lui mobil a fost tot timpul la el şi nu l-a împrumutat nimănui.

Nu e singura inadvertenţă din declaraţia lui Vasile: pe listingul cartelei Romtelecom nu există niciun apel către şeful pe care el susţine că a încercat să-l sune. În plus, pe lista apelurilor de pe telefonul fix de acasă, apare că la ora 16.41 a sunat-o pe iubita lui, ceea ce înseamnă că el a minţit atunci când a spus că de la cazinou a mers direct la ea. 

La două săptămâni de la crimă, polițiștii au cerut ca, în baza acestor dovezi indirecte, Vasile V. să fie arestat, însă procurorul de caz de atunci a refuzat să ceară mandat, considerând că nu sunt suficiente probe. Ancheta a durat încă 11 ani, timp în care Vasile V. a rămas principalul suspect în acest dosar. 

Scos de sub acuzare și apoi trimis în judecată, cu aceleași dovezi

Abia după doi ani, în iulie 2005, profesorul de istorie a fost acuzat, oficial, de omor; neoficial, numele şi datele lui personale fuseseră „strecurate” de poliţie în presă, imediat după prima lui audiere. Când l-a inculpat, Parchetul a cerut şi arestarea preventivă a lui Vasile V., dar Tribunalul și apoi Curtea de Apel Bacău au respins solicitarea.

În septembrie 2006, Vasile V. a fost supus unei examinări psihologice. În raport se arată că, atunci când s-a discutat despre posibila implicare a sa în comiterea crimei, el „a devenit agitat, a adoptat involuntar gesturi care simbolizează disimularea, a manifestat o scădere a toleranţei la frustrare”. 

Psihologul mai notează că „dezvoltarea intelectuală peste medie i-a conferit inculpatului posibilitatea de a pune mintal în balanţă dovezile pro şi contra din cadrul speţei, astfel încât atunci când epuiza argumentele, afirma: «oricum nu sunt probe împotriva mea»”. 

În iulie 2013, la zece ani de la crimă, procurorul de caz a dispus, prin ordonanţă, scoaterea lui Vasile V. de sub urmărirea penală, căci „în timpul cercetărilor penale s-a stabilit faptul că el nu este autorul omorului a cărui victimă este Marinovici Geanina”.

Cinci luni mai târziu, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău (Felix Bănilă, care avea să devină şeful DIICOT) a infirmat din oficiu ordonanţa de scoatere de sub urmărirea penală a lui Vasile V. şi a dispus reluarea anchetei. În motivarea deciziei sale, Bănilă insista pe atitudinea nesinceră a inculpatului, pe faptul că el neagă apelurile telefonice către cei de la agenţia de turism care, ulterior, i-au şi recunoscut vocea, pe faptul că împrumuta bani la colegii de serviciu, iar testul poligraf a arătat că e nesincer. 

În mai 2014, după alte cinci luni în care la dosar n-a mai apărut nicio probă în plus, Vasile V. a fost trimis în judecată, pentru omor calificat și tâlhărie calificată.

Ce probe l-au salvat pe profesor de anii grei de închisoare 

În 11 ani de anchetă, n-a fost găsită nicio dovadă care să-l plaseze pe Vasile V. la locul crimei. Nicio urmă de-a lui prin casă, nicio amprentă şi niciun martor care să spună că l-ar fi văzut în acea zi, pe scara blocului în care locuia Geanina. 

Cuțitul, pe mânerul căruia nu exista nicio amprentă, a fost trimis la INML, în speranţa că ar putea fi descoperit profilul genetic al criminalului. Dar expertiza a stabilit că pe acel cuţit „a fost pus în evidenţă un profil ADN parţial (incomplet) aparţinând unei persoane de sex feminin”, cel mai probabil victima.

Şi, deşi cuţitul era curat ca lacrima, pe suportul telefonului fix, de unde dispăruse receptorul, au fost găsite nişte urme de sânge. Ele nu aparţineau nici victimei şi nici naşului lui Doru C., care se rănise în geam atunci când a intrat în casă. Concluzia firească e că acele că urme de sânge au fost lăsate de criminal. Un bărbat, având grupa sanguină B.III. 

Aceste urme de sânge, dar şi alte „microurme” găsite la locul crimei au fost comparate cu ADN-ul lui Vasile V., iar expertiza a stabilit că profilul genetic al acestuia „nu este identic şi nu s-a regăsit în cele obţinute din urmele sau microurmele biologice genotipate”.

Mai mult, nici pe obiectele de îmbrăcăminte ale victimei nu a fost găsit ADN-ul lui Vasile, iar pe hainele lui nu era nicio urmă de sânge de la tânăra ucisă.

„Interpretarea rezultatelor şi a concluziilor formulate în urma analizei ADN au confirmat inexistenţa contactului fizic dintre inculpatul Vasile V. şi victimă”, spun judecătorii chemaţi să dea o decizie în acest caz. 

Avocaţii invocă un bărbat misterios cu care Geanina vorbea noaptea 

În sala de judecată, avocaţii care l-au apărat pe Vasile V. au avansat ipoteza unei crime pasionale, invocând „convorbirile lungi pe care victima le avea cu un bărbat, la ore de noapte”. 

Conform listingului de la telefonul fix, în ultima lună, acel bărbat o sunase pe Geanina de trei ori. „Ce convorbiri puteau avea ei în miez de noapte, la ora 22.25, în ziua de 29.05.2003, sau la ora 23.28, în noaptea de 27.05.2003? Constatăm că acest bărbat nu a fost audiat la urmărirea penală, iar la instanţa de judecată, depoziţia sa nu oferă concret nimic asupra situaţie de fapt”, a precizat unul dintre avocaţi.

În sprijinul teoriei că victima ar fi putut avea o relaţie extraconjugală, apărarea a invocat şi faptul că pe 8 iunie 2003, deci cu o săptămână înainte să fie ucisă, Geanina fusese internată la Spitalul Judeţean din Bacău, cu diagnosticul „avort incomplet 4-5 săptămâni”.

Dar în zilele în care tânără vorbea la telefon cu acel bărbat misterios, soţul ei era acasă, în permisie. În plus, spune Tribunalul Bacău, Doru C. a venit în ţară pe 1 mai 2003, „ceea ce se suprapune cronologic cu durata sarcinii. Astfel, este puţin probabil ca tatăl copilului să fi fost altcineva”, explică judecătoarea.

„Mă deranjează poveștile care s-au născut, despre un iubit secret sau alte legături pe care le-ar fi avut Geanina”, le mărturisea Doru C. jurnaliştilor din presa locală.

Confruntarea de la proces, dintre luptătorul din Legiune și profesorul de istorie

Imediat după crimă, când polițiștii îi furnizau lui Doru C. informații despre probele din anchetă, el declara public că nu are dubii că Vasile V. „ar fi criminalul soției mele. Neagă două convorbiri telefonice de care un om nevinovat nu s-ar teme”. 

În procesul ce a urmat, scriu jurnaliştii de la desteptarea.ro, soţul Geaninei a povestit că, la începutul anchetei, fiind în sediul Poliţiei, un „comisar din Bucureşti mi l-a arătat pe Vasile pe un culoar, mi-a spus că el a sunat-o, dar să las organele de poliţie din Bacău să-şi facă treaba. Când mi l-a arătat pe Vasile, nu mi-a venit a crede că el e autorul, m-am gândit că niciodată nu poate băga un cuţit în cineva. Am aflat că e din cartier de la noi, nu l-am băgat niciodată în seamă. L-am sunat, să-l întreb faţă în faţă”, mărturisea Doru C.. 

Despre aceste telefoane a povestit şi Vasile V., în sala de judecată: „Mă suna de obicei seara sau noaptea şi mă ameninţa, pe mine şi pe familia mea. M-a ameninţat cu moartea dacă nu spun că eu am făcut crima. Despre nepoata mea, care făcea cursuri de înot la bazin, mi-a spus că ar putea să păţească un accident, să alunece la bazin. Am făcut plângere la poliţie împotriva lui, după care nu am mai primit telefoane”. 

În aceste condiţii, în martie 2015, a avut loc confruntarea dintre Doru C. şi Vasile V, cerută de instanţă. Jurnaliștii de la deșteptarea.ro, prezenţi în sala de judecată, spun că luptătorul din Legiunea Franceză i-a zis judecătoarei de la Tribunalul Bacău:

„Ce să-l întreb, doamnă, dacă el a omorât-o? Sau el să mă întrebe dacă eu? Am vorbit cu el atunci, şi ştiu că nu e vinovatul. Dacă eu aş fi crezut că el e criminalul, azi nu mai era în faţa dumneavoastră, vă spun sincer! Atât de mult am iubit-o pe Geanina”, spunea Doru C.. 

Şi mama Geaninei declara la proces că nici ea nu crede că Vasile V. a ucis-o pe fiica ei, pentru că „era un om liniştit, cuminte, mic de statură. Nu era în stare să omoare o muscă”.

Achitarea profesorului: „Nu există probe că a săvârșit infracțiunea”

La capătul procesului de la Tribunalul Bacău, judecătoarea a decis că „existenţa apelurilor telefonice, a convorbirilor telefonice cu patronii agenţiei de turism nu pot conduce la concluzia uciderii lui Marinovici Geanina de către inculpatul V. Vasile, de vreme ce toate analizele medicale, expertizele ADN efectuate nu redau prezenţa inculpatului în apartament”. 

Instanţa mai spune, în motivarea sentinţei, că ora morţii „nu este cea indicată de rechizitoriu (16.00 – 16.30), ci cea prevăzută în Raportul de necropsie (19.00-20.00), pentru că nu se justifică prezenţa luminii aprinse la ora 16.00 în apartament”. 

Pe 27 mai 2016, Tribunalul Bacău a dispus achitarea lui Vasile V., pentru că „nu există probe că inculpatul a săvârşit infracţiunea”. Procurorii au atacat sentinţa, dar judecătorii de la Curtea de Apel Bacău, care au menţinut decizia de achitare, au fost şi mai categorici. 

„Bazată pe simple supoziţii, deducţii logice şi imagistică, acuzarea nu a reuşit să convingă instanţa de judecată că inculpatul s-a aflat în domiciliu victimei la data şi ora în care s-a comis omorul. Încă de la momentul strângerii probelor, cercul investigaţiilor a fost foarte restrâns şi a gravitat în jurul unei singure supoziţii, argumentate pe criterii subiective, privind stringenţa nevoilor financiare ale inculpatului V. Vasile, iar acest raţionament a obturat orice altă formă de investigaţie şi s-a dovedit a fi şi un eşec”, spun judecătorii, în motivarea deciziei lor. 

Pe cine bănuiește mama Geaninei că ar avea legătură cu crima

În 2014, atunci când a fost audiată la Tribunalul Bacău, mama asistentei ucise declara în sala de judecată, potrivit jurnaliștilor de la deșteptarea.ro, că principalul suspect în cazul uciderii fiicei ei trebuia să fie Doru C., pe care îl numea „un pericol social”. „De 11 ani trăiesc în teroare”, se văita femeia. „Mă sună și mă amenință că îmi da foc la casă, dacă discut sau povestesc ceva. Îl amenință și pe fiul meu cu acte de violență”. 

Mama Geaninei susţinea şi că nașul lui Doru C., cel care i-a găsit fiica moarta în casă, „are un frate, care este tot în Legiunea Franceză. Îi cerea mereu bani fiicei mele, știind că îi trimite Doru din Franța. Era un împătimit al jocurilor de noroc. Eu i-am spus fetei să întrerupă relația cu Doru, dar ea n-a avut putere să se lupte cu el. Doru vorbea urât cu noi și cu mama lui. Din cauza lui e moartă fata mea. A pierdut și sarcina, din cauza diabetului și a amenințărilor. Nu este Doru autorul crimei, dar din cauza lui a murit fata mea”, considera mama Geaninei.

Nimeni nu mai anchetează crima, iar probele au fost distruse 

După achitarea lui Vasile V., dosarul acestei crime a rămas cu autor necunoscut (AN). Dar, deşi în România omorul e imprescriptibil, nimeni nu-l mai caută pe criminal. 

Am întrebat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău care e stadiul cercetărilor în acest caz şi ni s-a spus că „dosarul a rămas la instanţă”. 

Ordinul comun nr. 1094/C/2009 al procurorului general şi nr. 178/2009 al Ministerului Administraţiei şi Internelor, privind înregistrarea şi evidenţa cauzelor penale cu autori neidentificaţi prevede că, în dosarele de omor rămase cu AN, procurorul dispune, prin ordonanţă, „delegarea organelor de cercetare ale poliţiei judiciare, în vederea descoperirii autorilor”; urmăreşte să se „continue activităţile specifice pentru descoperirea autorilor” şi „verifică, cel puţin o dată pe semestru, stadiul acestora, activitate concretizată în proces verbal”.

În dosarul uciderii Geaninei Marinovici nimeni n-a mai făcut nimic, vreme de 7 ani. Şi prea multe nici nu se mai pot face, căci atunci când a dispus achitarea lui Vasile V., Tribunalul Bacău a decis şi „păstrarea mijloacelor materiale de probă la Camera de Corpuri delicte până la data rămânerii definitive a hotărârii, după care se va dispune distrugerea/restituirea, după caz: cele care conţin sau poartă urme ale comiterii infracţiunii (pete de sânge, depozite subunghiale etc.) urmează a fi distruse, iar celelalte (obiecte de îmbrăcăminte, agende, înscrisuri) se pot restitui inculpatului, la solicitarea acestuia”.

Curtea de Apel Bacău nu a modificat sentinţa, iar hotărârea a rămas definitivă în februarie 2017. Fără probe, dovedirea criminalului e imposibilă, iar moartea Geaninei va rămâne învăluită în mister pentru totdeauna.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro