Printre miros de cârnați și pastramă de oaie, plus aglomerația de la roata panoramică, la Târgul de Crăciun din Piața Constituției îl întâlnim într-una dintre căsuțe pe Liviu Balâc.
E la căsuța cu numărul 57 și își expune icoanele pictate manual. Născut în Tulcea, în 1963, Liviu Balâc locuiește acum la Buzău și spune că a învățat de unul singur să picteze, apoi, datorită talentului, a fost luat și angajat într-o cooperativă în care se pictau icoane.
„Din ceea ce învățat în viața mea încerc să vă dăruiesc și dumneavoastră. Pentru că îmi pasă de oameni, pentru că iubesc lumea și natura, așa cum ne-a dat-o Dumnezeu”, spune acesta.
„Tot ce-am învățat în acești ani vreau să dăruiesc”
Micuța căsuță, acolo unde vinde icoane până pe 26 decembrie, ultima zi de târg, e plină. Dezvăluie faptul că toate icoanele realizate de el respectă canoanele bisericești și multe dintre ele au ajuns în bisericile și mănăstirile din întreaga țară, dar și în magazine de profil din străinătate, ca Franța, Germania sau Italia, acolo unde există mari comunități de români.
Modest și pasionat, domnul Liviu nu prea vrea să vorbească laudativ despre el. „Să o facă oamenii”, spune râzând, arătându-ne zeci de icoane care abia așteaptă să fie achiziționate.
„Prima mea icoană am făcut-o când aveam 28 de ani. Am studiat pe unde am putut, biblioteci, biserici, muzee. Am vrut să știu exact cum trebuie să pictez o icoană frumoasă care să aducă bucurie, lumină, dar mai ales liniște! Acum, tot ce-am învățat în acești ani vreau să dăruiesc”, mărturisește acesta.
„Am fost un copil sărac și creativ”
Lumea se oprește la căsuța din târg. Îl laudă pentru ceea ce văd pe tarabă, iar unii dintre ei chiar și cumpără. Domnul Balâc ne spune că toate icoanele sunt din lemn de tei, care a fost testat că nu crape sau să putrezească în timp, uscat controlat până la o umiditate de 11%.
Prețurile sunt pentru toate buzunarele. Pleacă de la puțin peste 100 de lei și pot depăși 300 de lei, în funcție de dimensiune.
Într-un portret realizat de site-ul Vatra Meșterilor și Creatorilor de Patrimoniu, Liviu Balâc spune: „Am fost un copil sărac și creativ. Pentru că părinții nu aveau bani să-mi cumpere jucării, mi-am făcut o întreagă populație de personaje din sârmă, cu ajutorul cărora adunăm copii să ne jucăm. În școală sculptam capete de oameni în cretă, iar mai târziu Albă ca Zăpada și cei șapte pitici și corăbii în furtună. În liceu am pictat vapoare, în armată am avut expoziții de caricatură. Icoane am început să pictez învățat și susținut de părinții mei”.
Astăzi crede că meseria sa „este cea mai frumoasă”. „Eu nu pictez icoane cu pensula, ci cu sufletul. Icoana portativă pe care o fac eu are o simbolistică ascunsă, niște caracteristici pe care le percepi cu sufletul. Ea plânge lângă tine atunci când îți este greu, și Îl simți pe Dumnezeu aproape, ceea ce te întărește”, a mai declarat acesta pentru sursa citată.
Chinezii care copiază icoane
La căsuța lui Liviu Balâc unul dintre miile de oameni care-i văd icoanele se oprește brusc. „Domnule, ăștia care vin și vă fac poze aici au un plan necurat! Ascultați-mă pe mine. Vă fac poze la icoane, par interesați, dar după se duc cu ele la chinezi. Ce fac acolo? Descarcă pozele la rezoluție mare, mare, decupează icoanele, apoi fac autocolante cu icoanele tale și le vând. Infracțiune! Am auzit șmecheria asta, să nu-i mai lăsați să facă poze la icoane”, povestește bărbatul.
Domnul Liviu nu mai poate de râs: „P-asta n-am mai auzit-o! Chinezul ăla e atât de prost încât să pozeze ce fac eu și să facă autocolante? Păi de ce nu le-ar lua direct poze de pe Internet și-ar scăpa de-o muncă în plus. Astea-s povești, nu există așa ceva”.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro