ComenteazăCuprins:
Liz Truss va deveni următoarea șefă a guvernului de la Londra, a treia femeie care ocupă aceeastă funcție, după ce a câștigat, luni, concursul pentru conducerea Partidului Conservator, în lupta cu colegul ei Rishi Sunak.
Mulți oameni încearcă acum să înțeleagă cine este mai exact politiciana conservatoare, pentru a-i anticipa politicile atât de așteptate, într-un moment de criză profundă pentru Marea Britanie. Cei care fac acest lucru vor afla că trecutul ei politic nu este lipsit de contradicții.
Truss este o fostă susținătoare a rămânerii în UE care a devenit între timp preferata conservatorilor radicali foarte iubitori de Brexit. Și este o fostă activistă liberal-democrată, care a mărșăluit împotriva lui Margaret Thatcher în anii 80, numai pentru a se transforma acum într-o continuatoare a politicilor thatcheriste.
Truss nu era – cel puțin până acum – un nume cunoscut, precum predecesorul ei Boris Johnson. Și nu a fost cu siguranță prima alegere a parlamentarilor conservatori.
Dar promisiunea ei de a se întoarce la valorile conservatoare fundamentale – reducerea taxelor și a rolului statului în economie și societate – s-a dovedit a fi exact ceea ce doreau să audă membrii de partid, care au avut ultimul cuvânt în alegerea ei, scrie BBC.
În mod crucial, faptul că i-a rămas loială lui Johnson până la final, în timp ce alți miniștri îl abandonau, i-a adus un important număr de voturi din partea susținătorilor premierului demisionar.
„Ambițioasă”
Susținătorii lui Truss consideră că politiciana are fermitatea și tenacitatea fostei prim-ministre conservatoare Margaret Thatcher – o imagine pe care însăși Truss a încercat să o cultive, scrie BBC.
În ciuda pozițiilor politice și a alianțelor sale schimbătoare de-a lungul anilor, majoritatea prietenilor și a membrilor familiei au un cuvânt pentru a-i descrie caracterul: „ambițioasă”.
„Este o persoană foarte determinată”, a declarat fratele ei, Francis, în 2017. „Când familia juca Cluedo sau Monopoly, „ea era cea care trebuia să câștige”, a adăugat Francis. „Își construia un sistem special pentru a obține victoria”, a spus acesta.
Maurizio Giuliano, un coleg de la universitate care a întâlnit-o pentru prima dată la un eveniment al liberal-democraților, a spus și el că Truss era diferită față de ceilalți studenți.
„Îmi amintesc că era foarte bine îmbrăcată în comparație cu alți tineri de 18-19 ani. Avea, de asemenea, comportamentul unui adevărat adult în comparație cu ceea ce eram noi la acea vârstă”, a spus Giuliano.
„Era energică și articulată, avea opinii foarte ferme”, a adăugat acesta.
Dezbaterile politice serioase erau la ordinea zilei în casa Truss, potrivit lui Francis, cel mai mic dintre cei trei frați ai actualei șefe a conservatorilor. „Nu stăteai la masă pentru a vorbi despre ultimul joc (video) Megadrive, ci mai degrabă despre probleme, campanii politice etc.”, a declarat el.
La început a fost liberal-democrată
Implicarea în politică a fost inevitablă, dar nimeni din familia ei nu ar fi prezis calea pe care a urmat-o în cele din urmă, scrie BBC.
Născută la Oxford în 1975, Truss și-a descris tatăl, profesor de matematică, și mama, asistentă medicală, ca fiind „la stânga Partidului Laburist”, scrie Sky News. Ea a spus recent că, deși mama ei îi susține acum campania, nu este sigură că tatăl ar vota pentru ea.
Ea a participat împreună cu mama ei la marșuri ale Campaniei pentru dezarmare nucleară, o organizație care se opunea vehement deciziei guvernului Thatcher de a permite instalarea focoaselor nucleare americane la RAF Greenham Common, o bază aflată la vest de Londra.
Într-un interviu pentru BBC, ea și-a amintit de participarea la manifestațiile împotriva lui Thatcher și de sloganurile pe care le striga.
Familia Truss s-a mutat ulterior în Leeds, unde ea a urmat cursurile școlii secundare de stat Roundhay. Recent politiciana a povestit că a văzut „copii care au eșuat și care nu au fost susținuți” în timpul petrecut acolo, o aluzie la eșecul sistemului public de educație.
Unii dintre colegii ei de la Roundhay i-au contestat însă aceste relatări. Printre aceștia, jurnalistul Martin Pengelly de la The Guardian, care a susținut că Truss „își folosește în mod selectiv” amintirile pentru un simplu câștig politic.
„A fost o școală foarte bună, cu profesori care ne-au sprijinit foarte mult. Mulți dintre noi am mers mai departe la universități bune și spre cariere bune”, a spus un alt fost coleg din școală, sub acoperirea anonimatului.
Deși nu făcea parte din grupul ei de prieteni, acesta a avut amintiri destul de precise despre tânăra Truss.
„Era destul de studioasă, serioasă”, a spus el, cu o „conștiință socială puternică” și făcea parte dintr-un grup care se ocupa de ecologie. „Îmi amintesc de o excursie școlară la Sellafield (o fostă centrală nucleară) și de faptul că punea întrebări dificile. Îmi amintesc asta foarte clar”, a adăugat fostul coleg.
„Noi, liberal-democrații, credem în oportunități pentru toți”
La Universitatea Oxford, Truss a studiat filozofie, politică și economie. „Îmi amintesc de determinarea ei, care m-a impresionat”, a declarat Jamshid Derakhshan, care studia pentru o diplomă postuniversitară în matematică, pe vremea când Truss era studentă.
„Era foarte rapidă în general. Mergea repede prin facultate, era peste tot”, a spus acesta.
Truss a fost implicată în multe campanii la Oxford, dar și-a dedicat o mare parte din timp politicii, devenind președinta liberal-democraților din universitate.
La conferința partidului din 1994, ea s-a pronunțat în favoarea abolirii monarhiei, spunând delegaților din Brighton: „Noi, liberal-democrații, credem în oportunități pentru toți. Nu credem că oamenii sunt născuți pentru a guverna”.
De asemenea, a militat pentru dezincriminarea canabisului.
„Liz avea o puternică tentă liberală radicală în ea”, a declarat fostul său coleg liberal Alan Renwick, în 2017.
„Am fost la amenajarea standului de la Târgul Bobocilor, Liz era acolo cu o grămadă de afișe, pe care scria «Free the Weed» (Eliberați iarba, n.r.) și voia ca tot standul să fie acoperit cu aceste afișe”, a continuat Renwick.
„Mă grăbeam după Liz încercând să le dau jos și să pun o varietate de mesaje, în loc să pun doar acest mesaj pe tot standul”, a mai spus acesta.
Convertirea la conservatorism
Convertirea lui Liz Truss la conservatorism, spre sfârșitul perioadei petrecute la Oxford, i-a șocat pe părinții ei de stânga, dar pentru Mark Littlewood, un fost coleg democrat-liberal de la Oxford, aceasta a fost o evoluție naturală.
„Ea a fost o liberală de piață toată viața ei de adult”, a spus Littlewood, care este acum director general al think-tank-ului libertarian Institute of Economic Affairs. „Cariera ei politică reflectă ideologia ei – a fost întotdeauna foarte sceptică față de guvernele mari și instituțiile privilegiate”, a adăugat Littlewood, citat de BBC.
Este clar că a schimbat partidele, dar ea a ales astfel „cel mai bun și mai probabil vehicul pentru reușita în politică”, a concluzionat Littlewood.
„Trecutul dubios”, așa cum chiar ea l-a catalogat, s-a întors să o bântuie în timpul campaniei pentru șefia Partidului Conservator din această vară.
La un eveniment din Eastbourne, unii membrii ai publicului au huiduit-o, atunci când ea a admis că a făcut „o greșeală adolescentină” în trecut. „Unii oameni au (experimentat) sexul, drogurile și rock and roll-ul, eu am fost în Partidul Liberal Democrat. Îmi pare rău”, a spus ea.
Truss a devenit conservatoare pentru că a întâlnit oameni care împărtășeau aceleași idei și care îi împărtășeau angajamentul față de „libertatea personală, capacitatea de a-ți modela propria viață și de a-ți modela propriul destin”, a explicat ea.
Cariera politică la nivel înalt începe cu eșecuri
După ce a absolvit Universitatea Oxford, ea a lucrat pe un post de contabilă la Shell și la alte companii, iar în 2000 s-a căsătorit cu colegul ei, contabilul Hugh OLeary. Cuplul are doi copii.
Truss a candidat în cele din urmă din partea conservatorilor pentru circumscripția Hemsworth, West Yorkshire, la alegerile generale din 2001, dar a pierdut. Apoi a suferit o altă înfrângere în Calder Valley, tot în West Yorkshire, în 2005.
Dar cu ambițiile politice neschimbate, a fost aleasă consilieră în Greenwich, în sud-estul Londrei, în 2006, iar din 2008 a lucrat și pentru cunoscutul think-tank „Reform”.
Liderul conservator de atunci David Cameron a inclus-o pe Truss pe o listă preferențială de candidați prioritari pentru alegerile din 2010 și prin urmare, a fost desemnată să candideze într-o circumscripție sigură pentru conservatori, în South West Norfolk.
Nu a fost neapărat simplu. O parte a conservatorilor au făcut eforturi pentru a o scoate de pe listă, după ce s-a aflat că a avut o aventură cu parlamentarul conservator Mark Field, cu câțiva ani înainte.
Efortul de a o elimina a eșuat însă, iar Truss a câștigat în cele din urmă circumscripția, cu peste 13.000 de voturi.
Truss a scris și o carte, „Britannia Unchained”, împreună cu alți patru deputați conservatori aleși în 2010, în care a recomandat reducerea reglementărilor, ca metodă de îmbunătățire a poziției Regatului Unit în lume. S-a remarcat astfel ca o susținătoare proeminentă a politicilor pieței libere.
În timpul unei dezbateri ulterioare, ea a fost criticată pentru un pasaj din această carte, care spunea că muncitorii britanici sunt „printre cei mai mari leneși din lume”. A insistat că nu ea a scris comentariul.
Pro-UE, apoi pro-Brexit
În 2012, la doar doi ani după ce a devenit deputat, ea a intrat în guvern, ca ministră a educației, iar în 2014 a fost promovată în funcția de secretar de stat pentru mediu.
La conferința conservatoare din 2015, ea a ținut un discurs în care a vorbit foarte pasional despre brânză, fiind aparent nemulțumită că Marea Britanie importă prea mult. Discursul a fost puțin remarcat la momentul respectiv, dar a căpătat o viață proprie pe rețelele sociale, unde a devenit ținta ironiilor.
Referendumul pentru Brexit a marcat un nou moment de contradicție din cariera lui Truss.
Ea a făcut campanie pentru rămânerea în UE, scriind în ziarul The Sun că Brexitul ar fi „o triplă tragedie”, îngreunând comerțul cu UE.
Cu toate acestea, după ce tabăra sa a pierdut, s-a răzgândit, argumentând că Brexitul a oferit o oportunitate de a „schimba modul în care funcționează lucrurile”.
Între timp, cariera ei politică a avansat, deși nu fără unele probleme. În timpul mandatului de premier al Theresei May, ea a devenit prima femeie Lord Cancelar și ministră a justiției, dar a avut mai multe conflicte majore cu sistemul judiciar.
Faptul că nu i-a apărat pe judecători după ce aceștia au fost catalogați de unele ziare drept „dușmani ai poporului”, pentru că au decis că declanșarea Brexitului are nevoie de un vot parlamentar, a supărat mediul juridic.
Ulterior, ea a emis o declarație de susținere a judecătorilor, dar a fost criticată de Lordul Thomas of Cwmgiedd, președintele Curții Supreme de Justiție, pentru că nu s-a pronunțat mai devreme.
Greșelile și-au făcut efectul. După 11 luni în funcția de secretar al justiției, a fost retrogradată la funcția de secretar șef al Trezoreriei.
Șefia Ministerului de Externe
Când Boris Johnson a devenit prim-ministru în 2019, Truss a fost mutată în funcția de secretar pentru comerț internațional. Apoi, în 2021, la vârsta de 46 de ani, ea a fost numită într-unul dintre cele mai importante posturi din guvern, preluând funcția de ministru de externe de la Dominic Raab.
În acest rol, ea a încercat să rezolve problema complicată a Protocolului cu Irlanda de Nord, prin eliminarea unor părți ale acordului dintre UE și Regatul Unit – o mișcare pe care UE a criticat-o cu înverșunare.
Renunțarea la acest protocol este încă o soluție luată în calcul de aripa radicală a conservatorilor, în vreme ce analiștii avertizează că acest pas ar putea declanșa în cele din urmă un război comercial cu UE.
Când Rusia a invadat Ucraina în februarie, Truss a adoptat o poziție dură împotriva Rusiei, alături de premierul Boris Johnson, susținând sancționarea Moscovei și livrarea de arme către Kiev.
Ea s-a confruntat însă cu o serie de critici după ce a semnalat că îi susține pe britanicii care ar dori să meargă să lupte în Ucraina.
Decizia sa de a poza într-un tanc, în timp ce vizita trupele britanice din Estonia, a fost considerată o încercare de a o imita pe Margaret Thatcher, care a fost fotografiată în 1986 la bordul unui tanc Challenger. Observațiile de acest gen s-au înmulțit ulterior.
Campania lui Truss pentru conducerea partidului nu a fost lipsită de controverse. Chestionată pe tema modului în care va aborda criza costului vieții, ea a declarat că își va concentra eforturile pe „reducerea poverii fiscale, nu pe oferirea de ajutoare”.
Mulți economiști se tem că această abordare ar putea alimenta inflația și ar afecta finanțele publice fragile, nereușind în același timp să ofere bani celor care au cea mai mare nevoie de ei.
„Beneficiile reducerii (impozitelor) ar merge în mare parte către cei care plătesc mai multe taxe, în general oameni cu mai mulți bani”, a declarat pentru CNN Jonathan Marshall, economist la Resolution Foundation.
Truss a intrat și într-o dispută cu președintele francez Emmanuel Macron, care a acuzat-o că a „jucat pentru galerie” la un eveniment de campanie. Asta după ce, întrebată dacă Macron este „prieten sau dușman”, ea a spus că „juriul încă nu s-a pronunțat”.
În cele din urmă, toate aceste greșeli și contradicții ar putea rămâne în urmă.
Răspunsul lui Truss la criza costului vieții, promis la câteva zile de la preluarea mandatului, este cel mai probabil cel care îi va defini mandatul și șansele de a obține o eventuală victorie la următoarele alegeri generale, scrie BBC.