ComenteazăPe faleza din 2 Mai, printre case şi vile de artişti, o rulotă veche face notă discordantă. Probabil este singura din zonă, în prima zi din sezonul estival 2018. Aici locuieşte, pe timp de vară, “un doimăian” autentic: Ştefan Doroftei sau Doimăneanu după pseudonimul său literar.
“Aici m-am născut, doar că aici nu aveam maternitate. Cu moaşa, şi de aici cu documentele respective, cu declaraţia moaşei şi ale părinţilor, am fost declarat la Mangalia”, povesteşte jovial.
Copilăria şi-a petrecut-o pe malurile Mării Negre şi pe malurile bălţii Limanu, când în zonă nu exista vreun pod în adevăratul sens al cuvântului. Se ajungea la Mangalia, după cele necesare, cu barca sau cu ajutorul armatei, care avea în zonă un pod de pontoane ce deservea Marina Militare, ascunsă printre limbile Bălţii Limanu.
“Până la 13 ani, aici am copilărit, aici am învăţat, la Școala generală din 2 Mai până în clasa a VII-a. Aici am înţeles ce înseamnă să fii om cu adevărat”, contemplează Doimăneanu.
Cunoaşte în detaliu istoria zonei şi nu se dă în lături să o repovestească oricărui turist care trece prin faţa rulotei sale. “Turism s-a făcut de pe vremea Reginei Maria. Puţină lume ştie că Regina Maria, pe vremuri, mergea la Bazargic. Era protectoarea artelor în România şi majoritatea oamenilor de artă se duceau după ea. În momentul în care teritoriul din sudul Dobrogei a trecut din nou la bulgari, s-au retras spre zona asta. Aici au găsit o oază de linişte”, își amintește poetul.
Șantierul naval Mangalia, ridicat de comunişti în imediata vecinatate, a schimbat pentru totdeauna faţa localităţii 2 Mai. “Şantierul a început să distrugă, a început să distrugă malurile. Şantierul ăsta s-a construit până prin anul 1975. Acolo unde e şantierul era o plajă lată de 100 de metri, care mergea până în Mangalia. Iar pe vremuri, era o şosea care mergea pe malul mării până aproape de Mangalia”, spune Doimăneanu.
Ştefan Doroftei a văzut şi tranziţia de după 1989, pe care a reprodus-o în monografia localităţii. “S-a venit cu idei noi. S-a schimbat un pic arhitectura satului şi s-a schimbat şi modul de a face turism. Numai că în momentul în care a pornit tăvălugul afacerilor, au început să apară şi aici tot felul de kitschuri”, îşi aminteşte poetul.
Rezident pe timp de vară
Cel puţin cinci luni pe an, Ştefan Doroftei locuieşte pe faleza din 2 Mai. Are pat, aragaz, curent electric, apă sărată şi potabilă, un laptop cu internet şi un telefon mobil. Dar şi briza care suflă continuu şi-l ajută să scrie poezie. “Acasă (n.r. – la Bucureşti) doar finisez, le redactez şi le trimit la tipografie. Aici am reînceput să scriu, pentru că eu am considerat că dacă am învins un cancer, am renăscut încă o dată. Şi m-am născut încă o dată pentru că am fost ajutat să-mi revin de mare, de tratamentele pe care le-am făcut aici, la mare. Mie mi se pare că, de fapt, acesta este leacul. Al meu personal, al meu sufletesc. Marea este pentru toată lumea, este primitoare, este necesară. Marea este ceva deosebit. Scriu despre mare, am scris despre mare. Această carte, ultima a mea, este «Balada colţului de rai». Pe pietrele alea aveam scris «colţ de rai», dar eu mă refer la întreg satul 2 Mai”, mai spune Doimăneanu.
Viitorul cu sau fără rimă
Pe 1 Mai, multe dintre locurile pline de peste vară erau pustii. Doar câteva terase erau deschise, iar pe plajă, turişti, cât să-i numeri pe degete, ascultau, întinşi, marea. Este o imagine a boemiei, în armonie cu stilul de viaţă al lui Doimăneanu. Şi totuşi, poetul îndrăgostit de satul 2 Mai vede cel mai bine partea pragmatică a paharului.
“2 Mai poate să rivalizeze cu o staţiune frumoasă, unde vin zeci, sute, mii de familişti, vară de vară, cu copii, cu plaja mai lată, făcută de aşa maniera cum s-au făcut la Eforie. Şi oamenii de aici, care se dezvoltă de la an la an cu câte o cămăruţă, să aibă şi ei nişte condiţii. Să poată să atragă oamenii: «Vino la mine, casa mea este de vis!». Şi când trece omul pe aici se umple de praf, de mizerie, de noroi dacă plouă, şi aşa mai departe”, conchide poetul din 2 Mai.
EXCLUSIV: Sebastian Vlădescu, cauțiune de un milion de euro, la DNA; Acesta nu ar avea banii – surse