Un tanar distribuitor cunoscut recent la Londra mi-a spus: „Fii cu ochii pe Julia Stiles! O sa ajunga un mare star.” La care eu mi-am facut cruce, in plin Soho, si i-am zis: „Daca asta ajunge star, eu imi pun pistolul la tampla si apas pe tragaci cu 10 filme proaste pe secunda!”.
A fost o exagerare; nu cred ca m-as sinucide pentru Julia Stiles… Dar intr-o lume (cinematografica) populata de alde Minnie Drivere, Reese Witherspoone si Josh Hartneti (o sa-l vedeti curand in „Pearl Harbor”), voi renunta la cronica de film si ma voi apuca de gradinarit: exista mai multa charisma intr-o salata sau intr-un dovlecel decat in toti cei enumerati la un loc. Problema e serioasa. Ce te faci cand actorii tineri din filmele hollywoodiene sunt ca Julia Stiles? Adica au talent, dar seamana cu spatele unor autobuze… Exista si exceptii (Charlize Theron, Wes Bentley), dar noua regula pare sa fie: Cu cat mai urati, cu-atat mai bine! „In ritm de hip-hop”, regizat de Thomas Carter, ar putea fi un film agreabil (dans, muzica, etc.), daca din distributie ar lipsi Julia Stiles; dar ea nu putea sa lipseasca, pentru ca povestea e „bico-lora” (el – negru, ea – alba) si nu s-a gasit alta actrita la Hollywood care sa fie atat de convingatoare in rol de lapte de vaca.
Nici producatorii „Mumiei revine” (regizat tot de Stephen Sommers) n-au cautat prea mult: personajele sunt aceleasi din catastrofa de-acum 3 ani (Rick/ Brendan Fraser, Evelyn/ Rachel Weisz, Imhotep/ Arnold Vosloo), doar ca acum primii doi s-au casatorit si au un baietel, iar Mumia – gratie acelorasi efecte speciale – poate sa mearga din nou… „Go, Mummy, go!” E-ntotdeauna loc pentru monstri.