In filmul lui Steven Soderbergh, dr. Chris Kelvin (George Clooney) se intoarce pe „Solaris”, unde este vizitat de fosta sa sotie, Rheya (Natasha McElhone); problema e ca Rheya a murit, asa ca intoarcerea ei in viata lui Kelvin nu poate fi decat un miraj ciudat… „Solaris” (dupa o carte celebra a lui Lem, din care s-a inspirat si Tarkovski in 1972) e un fel de „mitul lui Orfeu” pe dos: Rheya/Euridice a murit, numai ca, de cate ori Kelvin/Orfeu se-ntoarce (in pat) s-o priveasca, ea reinvie. E1, E2, E3… cate Natashe McElhoane poate sa suporte un spectator?! Un film palpitant ca o eprubeta sterila si folositor ca o furculita cu nasturi. Steven Spielberg, in schimb, revine in top-forma cu „Prinde-ma! Daca poti!”, unul din cele mai incantatoare filme ale sale. Este povestea (adevarata) a lui Frank Abagnale jr., un „kind cu surprize” care a reusit sa se dea drept pilot de avion, medic si avocat si sa traga foloasele acestor imposturi in anii ‘60: de la pustiul de 14 ani care invata sa falsifice cecuri la playboy-ul nepasator care trage in piept prostituate si de la incurabilul indragostit de love story-ul (pe sfarsite) al propriilor parinti (Christopher Walken si Nathalie Baye) la escrocul epuizat, urmarit de pagubosul ofiter CIA (Tom Hanks), Leonardo DiCaprio este absolut extraordinar in cel mai bun rol al sau de pana acum.
Foarte bine scris (replicile sunt rupere!), jucat (Gene Hackman intr-o compozitie de Oscar) si pe un subiect destul de asemanator (niste hoti care mint cum respira) este si „Jaf armat”, filmul lui David Mamet (regizor/scenarist). Sub povestea (stilata) de gangsteri cu staif este si o fabula (amara) despre tradare. (P.S: Hackman, Danny DeVito si Delroy Lindo au mai jucat impreuna in „Get Shorty”.)

 
 

Urmărește-ne pe Google News