Cine poate „trage cu ochiul” în laptopurile judecătorilor. Magistrat: „S-a intrat deja în calculatoare de pe un cont al unui fost angajat al Ministerului Justiției, acum decedat”

Hotărârea vine în contextul în care MJ are în derulare înrolarea tuturor calculatoarelor din justiție, inclusiv cele ale judecătorilor, într-un sistem centralizat. Judecătorii spun că acest lucru este neconstituțional, deoarece încalcă principiul separației puterilor în stat, precum și cel al secretului deliberării.

Judecătorul Claudiu Marian Drăgușin, membru CSM, a explicat pe larg în ședința de miercuri, 5 septembrie, a Secției pentru judecători, care sunt problemele legate de înrolarea tuturor calculatoarelor și a bazelor de date din instanțe pe un server administrat de Ministerul Justiției, proces care a început deja.

Magistratul a declarat că există cel puțin două cazuri în care o persoană din Ministerul Justiției a folosit contul unui fost angajat, în prezent decedat, pentru a „trage cu ochiul” în calculatoarele din instanțe, însă sistemul e făcut de așa natură încât nimeni nu poate afla identitatea persoanei sau motivul accesului.

• „Nouă ni s-a spus întotdeauna, în dialogul tehnic, că este imposibil să se intre în calculatoarele judecătorilor. În timp ce ni se spunea lucrul acesta, colegii noștri din instanțe ne-au sesizat că printr-o analiză tehnică s-a stabilit exact contrariul, anume că s-a intrat în niște calculatoare.
• La fel, în timp ce se susținea că există trasabilitate – în esență că eu pot stabili cine a intrat în calculator și ce a făcut în calculator – colegii noștri de la instanțele care au verificat au detectat că în calculatoarele lor s-a intrat cu un cont al unui fost angajat al Ministerului Justiției, decedat de 3 ani. Și sper din tot sufletul că nu era chiar el, altcineva era în spatele contului. Nu ni s-a spus cine era în spatele contului și de altfel nici nu cred că s-ar putea afla cine era în spatele contului.
• La fel, s-a detectat doar faptul că acea persoană a intrat într-un anumit calculator, dar nu s-a detectat ce a făcut acea persoană în calculatorul respectiv. Poate a fost o chestiune neutră, nu vreau să duc discuția într-o altă zonă, ci încerc doar să spun ce poate să facă sistemul”, a declarat judecătorul Claudiu Marian Drăgușin în ședința CSM.

Recomandări

Soțiile lui Beniamin Lup, liderul unui ONG cu relații în SUA, moarte în condiții suspecte în România și Republica Moldova. Alte două partenere, date în judecată după ruperea relațiilor

Ce este sistemul ECRIS și cum funcționează

Digitalizarea instanțelor de judecată a început în 2021, cu ajutorul sistemului ECRIS.

La nivel european, ECRIS este acronimul pentru „European Criminal Records Information System”, adică „Sistemul european de informații privind cazierele judiciare”. Sistemul ECRIS este o rețea informatică descentralizată, care funcționează în fiecare stat al Uniunii Europene. La nivel european, sistemul facilitează schimbul electronic de informații, la cerere, privind cauzele pe rol.

La nivel național, este o bază de date care permite consultarea informațiilor legate de procese. ECRIS, în situația prezentă, este acronimul de la „Electronic Court Record Informatic System” și reprezintă programul de gestiune al tuturor dosarelor din instanțe. O parte din informațiile din ECRIS sunt preluate de către Ministerul Justiției prin portal.just.ro și puse la dispoziția publicului.

MJ preia doar metadate pentru portal (adica nume părți, termene, date de ședință etc). Nu preia conținutul bazei de date pentru portal (adică hotărâri, încheieri, documente depuse de părți etc). Astea din urmă rămân la instanță pe formula actuală. Pe formula de reformă propusă, vor fi pe un server la MJ.

Recomandări

Live Text – Alegeri prezidențiale în Republica Moldova, turul 2. Sute de oameni la coadă, la o secție de votare din București

• În România funcționează 15 Curți de Apel civile plus Curtea Militară de Apel, toate având în circumscripție tribunale (42 civile și 5 militare) și judecătorii (88).
• În total, sistemul judiciar românesc are 150 de instanțe, plus Înalta Curte de Casație și Justiție.
• În loc ca fiecare instanță să aibă câte un site public, sistemul ECRIS permite accesarea informațiilor cu privire la procese într-un singur loc, la adresa portal.just.ro a Ministerului Justiției.

Informațiile disponibile online în mod public sunt exact cele care pot fi văzute pe listele de ședințe, afișate la intrarea în sala de judecată: număr de dosar, părțile din proces sau stadiul procesual.

Tot ECRIS permite afișarea pe monitoarele din afara sălilor de judecată a stadiului ședinței de judecată: ce dosare au fost deja strigate, dosarul care se judecă acum și ce cauze urmează.

Miza oficială a sistemului ECRIS 5: Eliminarea dosarelor fizice

Nu toate informațiile din dosare sunt publice. Sistemul ECRIS permite însă părților din proces, pe bază de user și parolă, să poată consulta dosarul în format electronic. Asta înseamnă că părțile din proces sau avocații lor pot vedea ce documente au depus fiecare, fără a se deplasa în arhiva instanței. De asemenea, pot depune documente, fără a se deplasa la registratura instanței.

Recomandări

Victimele inundațiilor, căutate de scafandri în cea mai mare parcare subterană din Valencia: „E un cimitir” | VIDEO

Până în 2012, atunci când a început digitalizarea instanțelor, avocații sau părțile stăteau la coadă la arhivă pentru a consulta fizic dosarele. Ele erau eliberate pe bază de legitimație sau carte de identitate și trebuiau citite pe loc, ceea ce presupunea o supraaglomerare a arhivei. Tot așa se proceda și în cazul depunerii unor documente, adică se stătea la coadă la registratură.

Până în 2012, la fel se întâmpla în cazul pronunțărilor. În ziua în care era pronunțată hotărârea, părțile din proces mergeau la arhivă, așteptau să le vină rândul și cereau un registru, numit opis, în care grefierii scriau minuta hotărârii. Avocații o copiau de mână și apoi depuneau contestație, adică se mutau la coada de la registratură.

ECRIS 5 presupune o rafinare a sistemului ECRIS deja existent, cu adăugarea mai multor funcții și facilități.

„Ministerul Justiţiei derulează un proiect, care se cheamă ECRIS 5, un proiect finanţat în principal din bani proveniţi din PNRR şi care va înlătura treptat dosarele fizice. Pregătiţi-vă pentru momentul în care, în România, n-o să mai avem practic dosare fizice, este o îmbunătăţire a programului pe care îl avem acum, ECRIS 4. Ne dorim să implementăm acest dosar electronic la scară naţională, acesta e proiectul ECRIS 5, proiectul de digitalizare pentru documente din dosare aflate la instanţe şi la parchete”, declara ministrul justiției Alina Gorghiu în noiembrie 2023.

Judecător: „Nu aș vrea să discutăm pe viitor de SIPA 2.0”

Procesul de digitalizare a instanțelor început în 2012 a ajuns însă într-un punct în care ridică semne de întrebare cu privire la independența magistraților și să amenințe principiul separației puterilor în stat.

Asta pentru că toate informațiile din justiție (puterea judecătorească) sunt pe cale să fie administrate de Ministerul Justiției (care face parte din puterea executivă).

Judecătorul Claudiu Marian Drăgușin a explicat ce ar însemna dacă toate informațiile din Justiție s-ar concentra la Ministerul Justiției, făcând referire la scandalul cu privire la Arhiva SIPA.

• Serviciul Independent de Protecție și Anticorupție (SIPA) a fost instrumentul post-decembrist de control asupra magistraților, de la înființarea sa, în 1991, și până la dizolvarea acestuia, în 2006.
• SIPA – care echivala cu un serviciu de contrainformații din Justiție – se ocupa cu strângerea de date despre judecători și procurori, unele direct de la cei pe care aceștia îi trimiteau după gratii, adică din rândurile deținuților, iar altele de la ofițeri ai serviciilor secrete.
• Astfel de informatori erau cei care spuneau care judecător ar fi șpăgar, care este neînduplecat, ce procuror cred ei că are obiceiul să cadă la înțelegere cu inculpații sau care magistrat lucrează „strâns” cu sau de serviciile de informații.

În plus, între coperțile din Arhiva SIPA s-au strâns, între 1991 și 2006, detalii „picante” din viața personală a magistraților: viciile lor, slăbiciunile lor sau relațiile conjugale sau extraconjugale în care erau implicați. Tocmai de aceea, Arhiva SIPA a fost și continuă să fie – atât timp cât documentele vor exista fizic – o colecție de denunțuri „la cheie” și, astfel, o unealtă de interes deosebit pentru controlul puterii judecătorești.

Judecătorul Drăgușin, despre ECRIS 5: „O pastilă otrăvită învelită în ciocolată”

Același risc pentru independența judecătorilor, poate chiar mai mare, l-ar putea reprezenta și administrarea informațiilor din toate dosarele aflate pe rol de către o instituție controlată politic, cum este Ministerul Justiției.

Un astfel de control ar transforma sistemul ECRIS într-o arhivă SIPA 2.0, de data asta una digitală, așa cum explică judecătorul Claudiu Marian Drăgușin:

• „Suntem în fața unei situații deosebit de grave, care trebuie tranșată prin dialog. Vreau să subliniez de la început că e o invitație la dialog, dar acest dialog trebuie purtat în cadrul constituțional și nu în cadrul tehnic. E adevărat că până acum am avut o formă de dialog cu ministerul, dar el s-a purtat întotdeauna – cel puțin de la începutul mandatului nostru – la nivel tehnic. Și zona tehnică este importantă, dar dacă vreți o metaforă, aș asemui tipul acesta de dialog cu o pastilă otrăvită care este învelită într-o formă de ciocolată foarte apetisantă.
•  Efectele aplicării acestei tehnologii merg în zona constituțională (…) și cred că dialogul trebuie purtat de noi în această zonă, nu în zona tehnică.
• Nu aș vrea să discutăm în viitor despre o ipotetică situație SIPA 2.0, au apărut deja în spațiul public asemenea asocieri. Pentru că toată această strategie de preluare a tehnologiei (instanțelor – n.r.) de către minister va putea să ducă discuția și într-o astfel de zonă. Discuția are, într-adevăr, și o componentă eminamente tehnică. Încerc să traduc cumva în cuvinte care să fie ușor de înțeles, inclusiv pentru colegii noștri din instanță”, a explicat judecătorul.

Cum a funcționat sistemul până acum: legătură directă între părți și instanță

Judecătorul Claudiu Marian Drăgușin a detaliat cum anume ar putea prelua Ministerul Justiției controlul asupra tuturor informațiilor din justiție:

• „Sistemul existent în instanțe în starea de fapt anterioară intervenției Ministerului Justiției presupunea o centralizare la nivel de curți de apel a tehnologiei informației. Practic, toată informația existentă la nivelul unei curți de apel era gestionată de președintele curții de apel, este adevărat, cu ajutorul unui informatician.
• Infrastructura veche presupunea că bazele de date și toată informația produsă de justiție este centralizată la nivelul curților de apel.
• Prin această tentativă de reformă – și sper că sunt absolut evidente ghilimelele atașate cuvântului reformă – rezultatul va fi că toată informația produsă de sistem va fi la dispoziția Ministerului Justiției.
• Aici am în vedere preluarea serverelor ECRIS, ceea ce înseamnă preluarea documentelor din toate dosarele existente în toate instanțele din România. Când mă refer la documente, asta înseamnă hotărâri, încheieri (deci documente produse de instanță), dar și documente produse de părți (cereri de chemare în judecată, întâmpinări, rechizitorii și așa mai departe). Deci toate documentele produse de instanță vor fi administrate – să îi spun așa – dintr-un centru de comandă de la Ministerul Justiției.
•  Pe de altă parte, reforma vizează crearea unui dosar electronic național, care exista în starea de fapt anterioară și care presupunea traficul de informații direct dintre instanță și partea care era în dosar. Deci, dacă cineva voia să vadă o întâmpinare într-un dosar, traseul informației era direct între persoana respectivă și serverul instanței.
• Acum, prin noul dosar electronic care a fost conceput la nivelul Ministerului Justiției (…), traficul de date nu mai este direct între instanță și beneficiar, ci trece printr-un server al Ministerului Justiției, ceea ce înseamnă că toată informația poate fi interceptată. Eu nu fac un proces de intenție, eu spun doar ce poate să facă sistemul.
• Ultima chestiune, care este poate și cea mai importantă, este crearea unui domeniu de administrare unică, centralizată la nivelul Ministerului Justiției, ceea ce presupune înrolarea în această rețea a serverelor ECRIS din instanțe (…) și preluarea stațiilor de lucru ale judecătorilor și ale grefierilor, iar odată cu ele a întregului conținut din aceste calculatoare. (…) Practic, Ministerul Justiției va administra toată informația din sistemul judiciar, documente depuse de părți, dar, mai mult decât atât, chiar conținutul calculatoarelor individuale ale judecătorilor și ale grefierilor”, a spus judecătorul în fața CSM.

Cum s-ar putea implica Ministerul Justiției în actul deliberării

În ipoteza în care la Ministerul Justiției s-ar înrola toate calculatoarele din instanțe, puterea executivă ar putea, teoretic, să „tragă cu ochiul” inclusiv în timpul redactării soluțiilor din dosare, de vreme ce aceste soluții sunt redactate pe laptopurile de serviciu ale judecătorilor, spune magistratul Claudiu Marian Drăgușin.

• „Ca orice sistem, și sistemul de justiție are anumite zone care trebuie protejate, spre exemplu secretul deliberării – un principiu sacru, recunoscut de Convenția pentru Drepturile Omului, recunoscut de Constituția României, de toate dispozițiile procedurale interne. Acest principiu presupune că judecătorul, când ia o decizie, o ia el singur, cu conștiința lui, chiar asta e formularea din legea de organizare judecătorească.
• Dacă sistemul pe care Ministerul Justiției l-a conceput va fi pus în aplicare, practic acest principiu al secretului deliberării va trebui reconfigurat: judecătorul ia decizia împreună cu conștiința lui și, posibil/probabil, cu cineva de la MJ.
• Deciziile din cauzele penale se emit împreună cu considerentele hotărârii, urmare a unei decizii a Curții Constituționale. Dacă eu sunt judecător de penal și am de dat o soluție săptămâna viitoare, nu pot să emit soluția, după care să și redactez motivarea în aceeași zi, 60-80 de pagini sau cât are o hotărâre judecătorească în materie penală. Ar trebui să încep redactarea hotărârii cu ceva timp înainte (n.r. – de pronunțare), ceea ce înseamnă că prefigurarea soluției undeva există. Dacă aceste calculatoare sau conținutul lor va fi disponibil Ministerului Justiției (…) asta înseamnă că dacă cineva are acces la pre-redactarea soluției, poate să prefigureze ce se va întâmpla în acel dosar penal.
• Dar nu e vorba doar de secretul deliberării, sunt mai multe proceduri secrete, îmi vine în minte acum procedura din litigiile cu refugiați, care e declarată de lege secretă, dar care nu va mai fi secretă, ci semisecretă în noile condiții.
• La fel, în materie comercială, spre exemplu sunt suficiente contracte care au clauze confidențiale și care sunt contestate în instanță. ȘI aici chiar ar fi curios să știu care sunt analizele colegilor noștri avocați, care vor trebui să își facă apărări în dosar și vor depune astfel de contracte, (…) ale căror date nu vor mai fi confidențiale, ci semipublice.
• Poate chiar mai important este domeniul măsurilor de supraveghere tehnică și aici ele trebuie să rămână într-o zonă de confidențialitate clară pentru a nu afecta succesul urmăririi penale. E vorba de interacțiunea dintre urmărirea penală și instanță, în fazele preliminare ale procesului penal. Ele trebuie să rămână strict între judecător și procuror și, eventual, grefierul care redactează încheierile”, a declarat magistratul.

Problemele tehnice ale centralizării datelor din instanțe la nivelul MJ

ECRIS 5 ridică, în esență, două probleme: una de ordin tehnic și una de ordin constituțional. Judecătorul Claudiu Marian Drăgușin reclamă faptul că Ministerul Justiției s-a concentrat prea mult asupra problemei tehnice, fără să discute cu CSM chestiunea cea mai importantă, cea de ordin constituțional.

Judecătorul a detaliat ambele probleme. Iată ce spune despre cea tehnică:

• „Poate ar fi utilă o descriere a acestui sistem, care e conceput la nivelul Ministerului Justiției. Din punct de vedere tehnologic el e foarte eficient și e foarte bun, cu singura mențiune că astfel de sisteme de manageriere a unei rețele de calculatoare sunt concepute plecând de la două idei, de la două principii: Unul: ele au aplicabilitate într-o unitate clar definită (instituție, firmă). După cum știm, sistemul de justiție reprezintă un mozaic, o îmbinare de mai multe entități. Nu e vorba de un sistem unitar și nu poate fi privit ca un sistem unitar. E vorba de Parchet, instanțe, în cadrul instanțelor sunt diviziuni.

Al doilea principiu de la care pleacă managerierea unui astfel de sistem de calculatoare este cel al încrederii absolute, care se acordă administratorului rețelei, cu privilegiile cele mai mari. În sistem tehnic e un super-administrator, un Super-Admin, căruia tu – atunci când implementezi un astfel de sistem – trebuie să îi acorzi o încredere totală. El are în mână toate regulile rețelei, poate să impună orice regulă de securitate, dar poate la fel de bine să și schimbe acea regulă de securitate prin dispoziție proprie: pentru 5 minute, pentru o oră. Sau poate să n-o schimbe.

• Nouă ni se propune o aplicație creată de Microsoft. Acest tip de aplicație pleacă de la ideea că trebuie să ai încredere totală, maximă, în administratorul sistemului, cu cele mai mari privilegii, cu posibilitatea de a intra și a schimba tot în rețea. Or, din punctul nostru de vedere, această chestiune – deși tehnic e bună, se poate discuta – e că administratorul nu se poate situa în afara sistemului și nu poate fi situat în afara puterii judecătorești.
• Acum există un principiu al cooperării loiale între puterile statului, dar de vreo câteva sute de ani puterea executivă este separată de puterea judecătorească. Dacă vreți o analogie, eu sunt convins că Microsoft, care este creatoarea acestui sistem, are un domeniu în care sunt înrolate toate calculatoarele și care este administrat la nivelul companiei Microsoft. Eu nu cred Microsoft ar spune: hai ca acest sistem să fie administrat de o companie concurentă.
• Și cred că analogia e corectă, pentru că puterea executivă – deși nu e concurentă cu puterea judecătorească – e separată de acesta. Nu cred că Microsoft dă administrarea propriului sistem de rețea către Amazon. Nu cred că rețeaua Dacia este administrată de colegii de la 60 de kilometri mai încolo, de la Ford. Ca să merg mai departe cu analogia, dacă Ministerul Justiției vrea să își facă un astfel de domeniu (…) nu cred i-ar trece prin cap ca administrarea să fie la Ministerul de Finanțe. Cred că tehnologic se poate discuta, dar administratorul cu cele mai înalte privilegii nu are ce să caute în afara sistemului”, a declarat judecătorul.

Problemele de constituționalitate ale noului sistem conceput de MJ

Implementarea sistemului ECRIS 5 cu înrolarea tuturor calculatoarelor din instanțe ridică o problemă de constituționalitate, deoarece e natură să afecteze separația puterilor în stat, arată judecătorul Claudiu Marian Drăgușin.

• „Invitația noastră la dialog nu este făcută la nivel tehnologic, ci la nivel constituțional. Art. 133 din Constituție spune că instituția noastră, Consiliul Superior al Magistraturii, veghează la independența sistemului judiciar. Spre exemplu, aș vrea să îmi explice cineva această diferență de tratament între soluția aplicată instanțelor și soluția aplicată parchetelor.
• La parchete, s-a aplicat aceeași soluție tehnologică și au fost înrolate toate calculatoarele, echipamentele de lucru, serverele pe domeniul mpublic.ro. El a fost separat total de just.ro, care e domeniul Ministerului Justiției. În cadrul acestui sistem al Ministerului Public s-au mai desprins două entități, DNA și DIICOT, care au și ele sisteme centralizate, dar sunt separate. Deci, pentru parchete s-a găsit soluția firească – cea corectă – în sensul că tehnologia e centralizată, dar administrată în cadrul parchetelor: Parchetul General, DNA, DIICOT.
• Problema care se ridică este de ce în cazul instanțelor s-a considerat să e mai bine ca toată administrarea să fie la Ministerul Justiției și de ce nu s-a pus niciodată pe tapet problema păstrării acestei administrări în cadrul autorității judecătorești. Se poate discuta. Nu e o miză să fie la CSM, sunt atâtea instituții în cadrul autorității judecătorești, încât se poate găsi o formulă: de exemplu Înalta Curte. Sau poate să rămână centralizarea la nivelul curților de apel, cum a fost și până acum, iar asta poate e cea mai bună soluție”, a mai spus magistratul.

Cum răspunde Ministerul Justiției îngrijorărilor CSM

Ministerul Justiției a emis un comunicat ca răspuns la îngrijorările CSM cu privire la implementarea proiectului ECRIS 5, după ce judecătorii din întreaga țară au luat foc când au auzit că se vor „lega” cu laptopurile la instituția condusă de Alina Gorghiu:

• „Soluția implementată (…) nu este una centralizată integral, ci de gestiune partajată, Ministerul Justiției gestionând strict componente de infrastructură (de ex., pentru activități specifice de mentenanță) fără a avea și drept de acces la aplicațiile și serviciile specifice sistemului judiciar.
• Accesul în aceste sisteme informatice este supus principiilor jurnalizării și trasabilității, aceasta însemnând ca orice accesare neautorizată este evidențiată, înregistrată și, după caz, alertată.
• În ceea ce privește procesul de înrolare în domeniul just.ro, aceasta a demarat încă din anul 2015 fără a fi semnalate până în prezent breșe de securitate cu privire informații sau proceduri judiciare, generate din culpa administratorului infrastructurii IT și de comunicații de date, cu mențiunea că furnizorul serviciilor de internet este în continuare Serviciul de Telecomunicații Speciale.
• Relativ la măsura propusă de CSM, a autoexcluderii din domeniul just.ro, menționăm că acest domeniu asigură servicii esențiale, cum ar fi serviciul de corespondență electronică (atât pentru utilizator, cât și pentru instanță), serviciul de mediere a accesului remote (VPN) la infrastructura IT și de comunicații de date sau afișarea datelor pe portalul instanțelor de judecată www.portal.just.ro, resursă publică de interes major pentru cetățenii beneficiari ai serviciului public oferit prin intermediul acestui portal.
• Ministerul Justiției apreciază ca nefondată afirmația cuprinsă în circulara CSM potrivit căreia «au fost identificate vulnerabilități», neprecizate/neidentificate în concret, sub aspect al mecanismelor tehnice și/sau informatice de realizare efectivă, ca urmare a procesului de înrolare a echipamentelor din instanțe într-un sistem centralizat, administrat din exteriorul autorității judecătorești.
• Orice potențială vulnerabilitate identificată poate fi tratată și aliniată atât principiilor de drept, cât și celor privind guvernanța IT, în condițiile în care proiectele respective au fost finanțate în considerarea contribuției nemijlocite a acestora la îndeplinirea unor jaloane din PNRR”, arată MJ în comunicatul din 30 august 2024.

Foto ilustrativ: 123rf

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro