5 comentariiLibertatea a vorbit cu Mariya Vyushkova, activistă buriată și cercetătoare la Universitatea Notre Dame din SUA, despre propaganda rusă și încercările organizației din care face parte de a-i ajuta pe etnicii buriați să nu plece la război. Aceștia sunt o minoritate predominant budistă din sud-estul Federației Ruse înrudită cu mongolii.
În luna noiembrie a anului trecut, Papa Francisc a spus într-un interviu cu o publicație americană că cei mai cruzi soldați pe care i-a trimis Rusia în Ucraina nu sunt etnicii ruși, ci cecenii și buriații.
Mariya Vyushkova este cercetătoare în quantum computing (computing cuantic) în SUA la Universitatea Notre Dame din statul Indiana. Aceasta este și cofondatoare a Fundației Buriația Liberă, o organizație creată de către membri ai diasporei buriate în martie 2022, la doar câteva zile de la invazia rusă în Ucraina. Fundația lucrează pe trei paliere: număratul și identificatul soldaților buriați din armata rusă care au fost uciși sau capturați în Ucraina, ajutarea buriaților mobilizați să evite trimiterea pe front și combaterea discriminării etnicilor buriați.
Membrii Fundației vorbesc despre faptul că buriații sunt suprareprezentați în armata rusă din cauza sărăciei regiunii din care provin. Ei mai spun și că rezerviștii buriați sunt mai des mobilizați decât etnicii ruși din partea vestică a Federației pentru că puterii de la Moscova îi pasă de viețile minoritarilor chiar mai puțin decât de cele ale etnicilor ruși.
Buriatia este o republică din sudul Siberiei aflată la est de lacul Baikal, cu cei mai mulți morți în războiul din Ucraina. În iulie anul trecut, peste o sută de soldați buriați au refuzat să se întoarcă la război, după un apel video transmis de soțiile lor prin care îi chemau acasă.
Libertatea: Cu ce se ocupă Fundația Buriatia Liberă?
Mariya Vyushkova: Noi suntem prima organizație etnică antirăzboi din Rusia. La început eram doar o mână de oameni de peste tot din lume care făceam videouri cu mesaje împotriva războiului din Ucraina, îndreptate către o audiență buriată. Videourile au avut succes și mulți oameni ne-au întrebat „Ce organizație reprezentați?” așa că ne-am făcut o organizație oficială. În primul rând oferim informații despre război oamenilor din Buriatia, pentru că accesul lor la surse independente de informații este foarte limitat.
Bărbații care refuzau să lupte erau trimiși în pivnițe
– Acordați și sprijin activ cetățenilor ruși care se opun războiului?
– Încercăm să ajutăm „obiectorii de conștiință” (bărbații care sunt mobilizați, dar refuză să se ducă la război – n.red.) pe cât posibil. Până în septembrie 2022, am ajutat zeci, dacă nu sute de soldați. Cei care refuzau să lupte erau tratați ca prizonieri ai propriei armate și erau de obicei ținuți în grup în pivnițe. Iar dacă unul dintre ei reușea să-și păstreze telefonul, ne suna și vorbea în numele întregului grup. Și noi îi ajutam pe toți cu sfaturi de natură legală.
Dar asta a funcționat până în septembrie, când Putin a dat o lege care interzicea celor care erau deja încorporați să părăsească armata, chiar dacă le expira contractul. Așa că „obiectorii de conștiință” n-au mai avut nicio șansă să se folosească de legile existente pentru a evita să lupte în Ucraina.
„Ne concentrăm pe ajutarea oamenilor să evite mobilizarea”
– Cum faceți asta mai concret?
– Una dintre acțiunile noastre recente a fost închirierea a 10 autobuze pentru a-i transporta pe cei care fug de mobilizare în Mongolia vecină. Din fericire, Mongolia și-a deschis granițele pentru acești oameni. Dar resursele noastre financiare sunt limitate și apoi ne-am mai și confruntat cu faptul că șoferilor de autobuz le era tot mai frică să facă astfel de curse. Măcar am reușit atunci să scoatem 400 de oameni din țară.
Acum îi învățăm pe oameni cum pot să prevină mobilizarea prin evitarea întâlnirii cu ofițerii de recrutare și semnarea documentelor de mobilizare. Sau dacă sunt nevoiți să le semneze, să nu se prezinte la centrul de recrutare.
Pentru că armata nu are resursele necesare de a-i căuta pe cei care nu se prezintă. Preferă să-i încorporeze pe cei care sunt mai susceptibili la propaganda lor sau pe cei care nu-și cunosc drepturile legale. Discutăm toate aceste lucruri în mod constant pe canalul nostru de YouTube și pe Instagram, unde ne găsesc cei mai mulți ruși. Instagramul e blocat în Rusia, dar lumea se folosește de VPN-uri.
– Faceți apel și la alte forme de nesupunere civică?
– Nu, pentru că e foarte periculos pentru oameni să facă așa ceva. Oricine protestează pe față împotriva războiului e arestat. Natalia Filonova, o activistă buriată, tocmai a fost arestată, iar fiul ei de 15 ani a fost dus la orfelinat, deși are rude apropiate. Și fac presiuni psihologice asupra lui ca să-și condamne mama. Din păcate, și el e acum prizonier politic.
De aceea nu instigăm la proteste pentru că atunci când acești oameni sunt arestați nu putem să-i ajutăm. Nu facem apel la nesupunere civică deschisă, ci la evitarea mobilizării.
Listele secretizate cu morții de pe front
– De ce numărați morții din rândurile armatei ruse?
– E foarte important ca și cineva să-i numere, pentru că cei care conduc Rusia consideră acest tip de informație ca fiind periculos pentru ei fiindcă influențează opinia publică. În luna iunie, un tribunal din Kaliningrad a hotărât că e ilegal să publici listele morților și răniților. E voie să publici necrologuri, dar nu listele cu morți. Nu ai voie să afli câți sunt.
În Buriatia există câteva publicații care se ocupă cu numărarea morților, dar în alte locuri din Transbaikalia (regiunea istorică din care face parte Buriatia – n.red.), nimeni nu făcea acest lucru și nimeni nu analiza datele din punct de vedere demografic. De aceea ne-am hotărât s-o facem noi.
– Cum aflați câți soldați au murit în Ucraina?
– Punem cap la cap informații publicate în mass-media locale sau postate pe rețelele sociale de către familiile soldaților morți. Câteodată tot ce trebuie să faci e să fii atent la informațiile pe care ți le oferă indirect instituțiile media ale statului. De exemplu, în decembrie, televiziunea locală de stat din Buriatia a spus că însărcinatul cu drepturile omului (din cadrul guvernului regiunii) primisese 656 de petiții din partea rudelor unor soldați, majoritatea dispăruți în luptă sau capturați de către ucraineni. Până la acea dată, singura estimare a morților și dispăruților pe care o aveam era de 350 de persoane. Acum aflăm că sunt cel puțin de două ori mai mulți.
Ne uităm apoi la rapoarte financiare. De exemplu, s-a raportat că de Anul Nou au fost cumpărate 13.000 de cadouri pentru soldații care luptă în Ucraina. Așa am aflat câte persoane din Buriatia au fost trimise acolo. În baza unor astfel de informații reușim cât de cât să aflăm ce se întâmplă. Toată lumea știe că e război, toată lumea știe că e mobilizare, dar nimeni nu cunoaște dimensiunile problemei, mai ales pentru Buriatia. Asta încercăm noi să aflăm și să le comunicăm oamenilor.
„Operațiune specială” și la televizor
– Se confruntă fundația dvs. cu presiuni din partea autorităților ruse?
– Da, sigur. Știu de noi. Președinta organizației noastre, Aleksandra Garmazhapova (jurnalistă aflată acum în exil în Praga – n.red.), a fost recent etichetată oficial ca „agent străin”. Și nu numai asta, dar au și spus că e finanțată de către Ucraina. E complet fals, însă spun lucrurile astea ca să-i facă probleme ei și rudelor ei care trăiesc în Rusia. Încearcă să-i distrugă credibilitatea.
Faimosul propagandist Dmitri Kiseliov a afirmat în emisiunea sa TV că fundația noastră i-ar fi provocat cumva pe ucraineni să omoare niște prizonieri buriați ale căror nume nu le-a menționat. Cică le-am fi dat ucrainenilor informații care i-ar fi determinat să-i ucidă pe prizonieri. Doi prizonieri au murit într-adevăr după ce au fost capturați, dar nu știm în ce condiții. Noi oricum n-avem nimic de-a face cu asta. Dar acest incident este cunoscut și acuzația a avut, din păcate, un efect pentru că am primit o grămadă de comentarii și întrebări pe tema asta de la publicul nostru.
Dezinformarea vine de la vârf. Chiar și Vladimir Soloviov (propagandistul TV preferat al lui Putin – n.red.) a spus minciuni despre organizația noastră la el în emisiune și pe canalul său de Telegram. Măcar așa știm că facem ceva bine, că se simt amenințați de noi.
– Cât de puternică este propaganda prorăzboi în Buriatia la ora actuală?
– Foarte puternică. Liderul Buriatiei, Aleksey Tsidenov, încearcă să se facă cunoscut drept cel mai mare susținător al războiului din Siberia. A făcut un efort imens pentru a termina mobilizarea cât mai repede, ca să poată fi primul care a recrutat numărul cerut de soldați. Iar asta a rezultat în situații în care, de exemplu, un tată cu trei copii a fost mobilizat cu o zi înainte ca Ministerul Apărării să anunțe că cei care au trei copii sunt scutiți de mobilizare. Dar prevederea nu funcționează și retroactiv.
„Dacă e rău, e asiatic”
– Însă în Ucraina, soldații buriați au fost acuzați (pe nedrept) că au fost autorii masacrului de la Bucha sau că sunt „soldații lui Putin”. Oamenii lui Navalny au vorbit și ei de buriați la modul depreciativ. Chiar și „cei buni” par a avea dificultăți în a-i vedea pe buriați altfel decât ca pe niște luptători sângeroși. De ce?
– Da. Și nu știu de unde vine narativul acesta al soldatului sângeros, pentru că buriații n-au avut niciodată o astfel de reputație. De-a lungul secolelor în care au interacționat cu rușii, buriații au fost întotdeauna victime. Iar strategia lor a fost întotdeauna să fie inofensivi – apărarea celui slab. Buriații sunt minoritatea-model care încearcă întotdeauna nu numai să nu-i supere pe ruși, dar chiar să dea dovadă de supunere și loialitate. La ucraineni înțeleg de unde vine: buriații sunt parte a armatei ruse care îi atacă. Bun, înțeleg. Dar pe ruși nu-i înțeleg. Probabil sunt ignoranți pur și simplu.
– E vorba de rasism îndreptat împotriva popoarelor asiatice?
– Da, clar. Faimoasa literatură rusă e plină de așa ceva. Când vor să spună că ceva e rău în Rusia, scriitorii și filozofii ruși spun că acel lucru e „asiatic”. Chiar și prietenilor mei ruși care sunt refugiați politic aici în SUA le e greu să înțeleagă de ce mă deranjează acest fenomen. Îi întreb: „Nu credeți că e vorba de rasism aici?” Și ei zic: „Nu, de ce? Nu sunt țările europene mai dezvoltate decât cele asiatice?” Asta e justificarea lor. Din păcate, chiar și așa-zișii progresiști ruși dau dovadă de rasism.
– Iar în cazul Papei?
– Am fost foarte dezamăgită pentru că nu mă așteptam să aud așa ceva de la o personalitate religioasă de talia lui. Dar știu că Papa are o istorie complicată cu popoarele indigene din Canada, de exemplu. Deci probabil că atitudinea sa nu e chiar așa de surprinzătoare. Știu că publicația căreia i-a dat acel interviu a spus a doua zi că Papa nu vrea să antagonizeze Biserica Ortodoxă Rusă. De aceea mută vina de la rușii ortodocși la neortodocși și necreștini. Dar eu consider că acest lucru e imoral, indiferent de considerentele politice.
Imperialismul rus își vede de treabă
– Invazia Ucrainei și discriminarea buriaților fac parte din același proiect neocolonial al „Lumii ruse” pe care îl promovează Putin?
– Nici măcar nu e vorba de neocolonialism aici, ci de același colonialism imperialist din secolul al XIX-lea. Nu s-a schimbat nimic. Cultura tradițională buriată e acum mai mult pentru consum turistic – haine tradiționale pe care le scoatem din dulap odată pe an la ceva sărbătoare, magneți, vederi, de-astea. Tinerii buriați nici măcar nu mai vorbesc limba buriată. Nu se citește în buriată și nu se vorbește la televizor în buriată. Când eu eram copil, predarea limbii buriate era obligatorie în școala generală. Acum nu mai e, iar Facultatea de Limbă Buriată din cadrul Universității din Ulan-Ude [capitala Buriatiei – n. red.] a fost închisă.
Aceasta este tragedia cea mai mare a poporului buriat. Cum ziceam, nu doar că au evitat întotdeauna să-i supere pe ruși, dar au și dat dovadă de loialitate. Și nu a funcționat. Tot nu sunt acceptați, tot sunt discriminați, tot sunt atacați de către rasiști. Iar aceste lucruri sunt, din păcate, considerate ca fiind normale în Rusia.
– Am citit nu demult un editorial în Moscow Times în care autorul prevedea scindarea Federației Ruse în urma acestui război. Care e părerea dvs. în această privință?
– Noi nu suntem secesioniști. Buriații sunt în minoritate peste tot [inclusiv în Buriatia – n. red.]. O scindare a Rusiei ar fi un dezastru pentru noi – un scenariu iugoslav. Independența economică și politică a republicilor nu este un proiect viabil. Înțeleg cât se poate de bine partea emoțională a proiectului secesionist, dezamăgirea profundă pe care o resimte lumea față de cei care nu apreciază și nu merită loialitatea buriaților. Dar nu cred că e realist să cerem independența Buriatiei. E imposibil. Rusia va pierde războiul din Ucraina, asta e evident, dar nu cred că asta va duce invariabil la scindarea țării. E posibil să se întâmple dacă Kremlinul nu e deloc rezonabil, dar ar fi un dezastru în opinia mea.
– Care e acum relația Buriatiei cu vecinii mongoli?
– Guvernul sovietic încercase să suprime identitatea mongolă a buriaților. În anii 50 schimbase chiar numele republicii din Buriat-Mongolia în Buriatia. Pe vremea sovieticilor, Buriatia era mai prosperă decât Mongolia. Acum e invers, din păcate. Mongolia e o țară democratică.
Mulți dintre liberalii ruși, oameni care i se opun lui Putin, încă spun că autoritarismul și corupția din Rusia se datorează influenței mongole. Dar, în realitate, Mongolia e o țară liberă și democratică ce stă mult mai bine în indexul corupției decât Rusia. Potrivit Freedom House, Mongolia e chiar mai liberă decât America. [În clasamentul Freedom House din 2023, Mongolia are cu un punct mai mult decât SUA și România, care sunt la egalitate – n. red.].
E absurd să dai vina pe cuceritorii mongoli din secolul al XIII-lea pentru toate problemele actuale ale Rusiei.