Cinismul unei gratieri

Simplu, nu? Vazut din fotoliile comode ale parlamentarilor, care au legiferat, ba chiar si de dupa zidurile Cotroceniului, unde s-a promulgat, procesul pare, intr-adevar, civilizat, logic si cursiv. In realitate, lucrurile stau prea putin asa. Sigur, de gratiere au beneficiat si oameni ajunsi dupa gratii pentru o culpa marunta, o contraventie ori o neglijenta oarecare. Au iesit, insa, si insi ca Dan Tartaga (beat-pulbere la volan, a omorat pe trotuar doi batrani), avantajat de incredibil de marunta pedeapsa stabilita de judecatori. Au fost eliberati si multi, foarte multi infractori de duzina. Adica aceia care nu „atenteaza la siguranta statului”, ci la aceea a cetateanului de rand, prin furtisaguri, agresiuni, scandaluri sangeroase, adica aceia care prea lejer fac legea pe strada, in tramvai, in cartier. Politisti versati sustin ca numerosi vor fi cei care vor reveni iute-n celule. Nepregatita serios, inclusiv prin masuri de ocrotire sociala, practice si imediate, aceasta gratiere cu toptanul e de doua ori cinica. Si fata de beneficiarii ei, trimisi in prag de iarna pe strazi, fara slujba, si fata de populatie, pe seama careia, din narav sau de foame, vor cauta sa se descurce.

Urmărește-ne pe Google News