„Alea nu sunt probe. Eu nu pot să-mi explic cum au ajuns ei la acuzaţia de omor calificat cu segmentarea cadavrului? Ba au spus că l-am împrăştiat pe traseul Rucăr-Bran, ba că l-am ascuns într-un loc necunoscut. Să tranşeze şi ei un porc, să vadă cum e. Ce să mai zic de sacul cu haine şi obiecte găsit în pădure? Un circ! Concluzia? Sunt un asasin perfect, dar cam neglijent! Poate sunt un tâmpit, asta cred ei!”, spunea Cioacă, aproape râzând în timp ce ne făcea complice cu ochiul, într-un interviu acordat Libertatea, în decembrie 2007.
În acelaşi interviu, poliţistul îşi amintea şi de clipele grele pe care le-ar fi trăit atunci când Elodia a dispărut. „Eram buimac, şocat, în depresie. Pe atunci, cel mai mare rău mi-l făceau emisiunile în care vedeam mailurile Elodiei. Mă distrugeau, îmi adânceau starea în care eram. Mă întrebam mereu de unde le aveau. Cine să-mi răspundă? Viaţa intimă a mea şi a soţiei mele era la televizor, expusă în toată splendoarea ei, pentru o ţară întreagă. Şi asta nu-mi făcea bine deloc. Reuşeam să mă liniştesc doar plimbându-mă cu maşina. Goneam la volan aiurea pe drumuri. Când oboseam, trăgeam pe dreapta şi dormeam. Nu conta unde ajungeam. Mă trezeam şi plecam acasă”, îşi amintea Cioacă.
Când a văzut Cioacă ultima oară pe Elodia?
„În noaptea aia (n.r. – 29-30 august) venisem acasă pe la două-trei, de la Piteşti. Mă întâlnisem cu femeia cu care începusem o relaţie. M-am culcat şi m-am trezit pe la şapte, odată cu ăla mic. Mi-am făcut cafeaua şi am început să vorbesc cu Elodia. De-ale noastre. I-am reproşat că cheltuia banii aiurea pe haine, că venea acasă seara târziu, că nu se ocupă de copil. Nu ne-am certat, aşa cum se spune. Am discutat. După vreo oră a plecat. Era 8.15. Atunci am văzut-o ultima oară”, se destăinuia Cioacă, în 2007.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro