De peste un an, politistul Cristian Cioaca, invinuit ca si-ar fi ucis sotia si i-ar fi ascuns cadavrul, e cap de afis. A ajuns pana si el sa se creada vedeta. Ceea ce inseamna acces la mass-media, prezenta non-stop la un post tv si, ca atare, un avantaj in a-si construi apararea si, de ce nu?, chiar de a lansa piste false. Cioaca a depasit pragul de posibil persecutat al justitiei si a inceput sa fie agresiv. A ajuns pana la a-i ameninta pe reporterii care ‘nu stiu de ce-i in stare el’. Intr-adevar, nu stiu, pentru ca depind de concluziile procurorilor. Care nu reusesc sa-l lege sau sa-l exonereze. Si care cam sunt de rasul galgait al curcilor. De un an, echipa unui ditamai sef din Parchetul General, Marius Iacob, bantuie prin munti, prin vai si sesuri, sar dintr-un judet in altul, scormonind ca niste cartite ori plonjand ca niste stiuci in adancul lacurilor, doar-doar or gasi vreo proba care sa-i mai inghete presupusului criminal zambetul batjocoritor.
Plutoane de jandarmi si politisti, criminalisti, toata floarea cea vestita a consumat si consuma imense fonduri, fara a produce nimic. N-ar fi mare lucru si nici pentru prima oara. Dar in acest timp zeci si sute de crime, de talharii, de alte infractiuni grave, oribile, raman nerezolvate, vrafuri de dosare grele zac cu anii ? dispar probe, martorii uita ? Parchetul si Politia invocand lipsa de personal sau de fonduri. Printre victime sau disparuti, adesea, copii de cativa ani, batrani neputinciosi, pentru razbunarea ori gasirea carora nu se depune nici a zecea parte din agitatia sterila dedicata lui Cioaca. Ar fi timpul ca, la nivelul Parchetului General si chiar al CSM, sa se procedeze la o evaluare profesionista a anchetei. Altminteri se consolideaza ideea ca circul e determinat de meciul dintre un mistocar de duzina si un procuror nu neaparat cel mai bun.