Tradiţia spune că pe locul actualei Mănăstiri Suceviţa exista pe vremea lui Ştefan cel Mare o sihăstrie, cu o bisericuţă de lemn. Legenda mai aminteşte că, la un moment dat, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesară actualei construcţii, pentru a-şi răscumpăra unele păcate lumeşti.
Din punct de vedere istoric, Mănăstirea Suceviţa este atestată în anul 1586, construită şi pictată pe cheltuiala familiei de boieri Movilă. Picturile interioare şi exterioare ale acestei mănăstiri se păstrează în forma originală cel mai bine, spre deosebire de cele ale celorlate biserici.
Desenele de pe partea de nord ale tuturor mănăstirilor din această zonă a Moldovei s-au deteriorat din cauza umezelii, mai puţin la Suceviţa, unde pe zidul nordic se vede foarte bine “Scara virtuţilor”, impresionantă prin amploare şi prin contrastul dintre lumea îngerilor şi nenorocirea Iadului.
În nici o biserică din România nu sunt reprezentate cu atâta cruzime caznele păcătoşilor în lumea diavolilor. În mod straniu, tocmai această “viziune a Iadului” nu a fost ştearsă de timp…