Ciudatul caz al bărbatului care a tentat cu bani o fetiţă de 9 ani, a dus-o acasă, iar aceasta a scăpat

Era în după-amiaza zilei de 1 ianuarie 2022. În blocurile din „orașul fizicienilor”, Măgurele, la 15 kilometri de București, oamenii încă nu se dezmeticiseră după Revelion.

Ştefan* avea 11 ani şi ieşise afară, la joacă. „Pe la 17.30, văzând că se înserează, şi că el nu mai vine, am rugat-o pe sora lui să meargă şi să-l cheme acasă”, îşi aminteşte mama copiilor. „După vreo cinci minute, Ştefan s-a întors, dar singur. «Unde-i Eva*?», l-am întrebat. «A rămas în faţa blocului», mi-a zis el, «stă de vorbă cu un bărbat îmbrăcat în negru»”.

Femeia a coborât într-un suflet cele două etaje, dar când a ajuns jos, fetiţa dispăruse.

Cum a găsit-o mama şi ce i-a spus poliţistul

Mama a alergat pe străzi şi a strigat numele fiicei ei. A căutat-o prin scările de bloc şi pe la ghenele de gunoi, iar după un sfert de oră de disperare, a văzut-o pe Eva cum vine, singură, spre casă. „Era în stare de şoc şi nu putea să spună ce i s-a întâmplase. Eu ştiam că dacă cineva ridica vocea la ea, se bloca şi nu mai vorbea. Pentru că în 2019, când tatăl ei a murit, Eva a suferit o traumă, şi de atunci merg cu ea la psiholog, pentru terapie”, mărturiseşte mama.

În acea seară, neştiind ce a păţit fetița, femeia a sunat imediat la 112. Atunci, mărturiseşte ea, i s-a sugerat pentru prima oară să nu facă nicio plângere. „De la 112, m-au direcționat la Poliţia din Măgurele şi, în timp ce eu povesteam, cel de acolo mă tot întreba: «Doamnă, copilul e bine acum?». M-am enervat şi i-am zis că da, dar că nu ştiu ce ar fi putut păţi, dacă eu nu ieșeam imediat să o caut. Poliţistul mi-a spus atunci că sunt «recalcitrantă» și că-mi închide telefonul. Efectiv, am simţit că-i deranjez şi că nu vor să vină”.

Recomandări

Cât a costat nesimțirea lui Iohannis

Eva: „Îmi spunea «iubita mea» sau «drăguţa mea»”

În aceeaşi seară, mama Evei a mers cu fetiţa la secţia de poliţie, ca să depună plângere. În prezenţa ei, a unui psiholog de la Protecţia Copilului şi a unei avocate din oficiu, Eva a povestit că, atunci când a coborât ca să-și cheme fratele în casă, „bărbatul în negru” a venit la ea şi a început să-i spună că-i pare rău că i-au murit părinţii şi că şi-a pierdut casa. „Mă mângâia pe mână şi plângea”, a povestit Eva.

A întrebat-o cum o cheamă şi, uneori îi spunea pe nume, alteori i se adresa cu „iubita mea” sau „drăguţa mea”. Bărbatul, identificat ulterior ca fiind Tudor V., locuia cu fratele său, într-o garsonieră de la parterul unui bloc de alături.

Cum a reuşit să scape fetiţa

O cameră video amplasată pe un stâlp din oraș a filmat cum Tudor V. o ducea pe Eva spre locuinţa lui. „Ţinea mâna pe spatele ei, iar la un moment dat a atins-o pe faţă, dar ea nu-şi mai aminteşte nimic de asta”, spune mama, care a văzut imaginile, în secţia de poliţie. 

Recomandări

Problema accesului facil la locuințe în România. Vincze Enikő, activistă pentru dreptate locativă: „Gradul de profitabilitate contribuie masiv la creșterea permanentă a prețurilor” | Interviu

Bărbatul a intrat cu ea în casă, apoi a dus-o în bucătărie. I-a spus că merge să-i aducă ce i-a promis, dar s-a întors fără nimic şi a luat-o din nou de mână, continuând să-i vorbească fără sens. „Când se oprea din vorbit, îl rugam să mă lase să plec acasă”, spune fetiţa, „dar el nu zicea nimic, vorbea mai departe. M-am rugat de el de mai multe ori, până când a fost de acord să plec, şi-atunci am ieşit pe uşă”, spune Eva. 

Tudor V. a fost adus şi el la poliţie, în aceeaşi seară. „Urla”, spune mama fetiţei, „şi l-au băgat într-o maşină de poliţie. Acolo, şi-a scos telefonul şi a sunat la 112, spunând că e sechestrat, iar atunci l-au dus şi l-au internat la Spitalul de Psihiatrie Obregia”.

Psihologul o certa pe fetiță

Eva şi mama ei au rămas la poliţie, pentru declaraţii, până spre miezul nopţii. Femeia îşi aminteşte că, tot atunci, psihologul de la Protecţia Copilului a stat de vorbă cu fetiţa, „dar doamna era total neprofesionistă, îi inducea copilului sentimentul de vinovăție, repetându-i «ai văzut ce se întâmplă dacă pleci cu străini?».” 

Recomandări

Cine a ucis-o pe Geanina? Singurul suspect din anchetă, un profesor de istorie, a fost achitat definitiv, din lipsă de probe

Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu a deschis un dosar pentru lipsire de libertate. Apoi a fost audiat Tudor V., care a susţinut că nu-şi mai aminteşte nimic din acea seară, dar şi fratele său, care se afla în garsonieră, atunci când Eva a fost adusă acolo. 

Ce a văzut, din sufragerie, fratele bărbatului

El a precizat că era în sufragerie şi se uita la televizor, atunci când Tudor a intrat cu fetiţa. I-a auzit vorbind în bucătărie, dar nu ştie despre ce, iar după circa zece minute, fetiţa a plecat. „Când Tudor, care era beat, a venit în sufragerie, l-am întrebat despre ce au discutat şi el mi-a zis că a vorbit cu o fată”, a declarat fratele, la poliţie.

El a mai precizat că, „de aproximativ 5-6 ani”, Tudor V. a fost diagnosticat cu o boală psihică şi că trebuie să ia medicamente, „dar el combină tratamentul cu alcool”. „Am afecţiuni psihice de aproximativ 27 de ani”, a declarat, la rându-i, Tudor V., „iar în perioada sărbătorilor de iarnă nu am mai luat deloc medicamentele şi am consumat alcool”.

Cum a decurs ancheta

În februarie, poliţiştii au cerut efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, pentru a vedea dacă Tudor V. avea discernământ la momentul săvârşirii faptei pentru care era cercetat. „Avea discernământ”, au concluzionat legiştii de la SML Ilfov, în raportul lor, adăugând că bărbatul suferea de „dependență de alcool şi tulburare organică de personalitate”.

Şase luni a durat ancheta. „Nici nu ştiu cum arată procurorul, n-am vorbit cu el”, spune mama Evei. O singură dată au mai sunat-o de la poliţie. „Era un comisar care mi-a propus să aduc de la psihologul Evei un raport despre cum era ea înainte de incident și cum e acum. I-am zis că nu se poate, pentru că fetiţa merge acolo doar pentru terapie”, spune mama.

Pe 29 iunie anul acesta, procurorul Flavius David a dispus clasarea cauzei, motivând că „inculpatul nu a săvârşit fapta cu forma de vinovăţie prevăzută de lege – intenţie, întrucât nu a urmărit şi nici nu a acceptat producerea unei stări de pericol referitoare la libertatea psihică şi fizică a persoanei vătămate, respectiv restricţionarea libertăţii de mişcare a acesteia”. 

Ce spun alţi jurişti despre soluţie 

„Procurorul nu motivează în niciun fel lipsa intenţiei, el doar o constată, pur și simplu”, observă un jurist cu experienţă, consultat de Libertatea, după ce a studiat ordonanţa de clasare. 

Juristul, care a solicitat anonimatul, mai spune că fetiţa trebuia să fie supusă unui examen psihologic şi că „trebuia verificat dacă cel acuzat are sau nu antecedente de fapt similare”. Iar dacă, după toate acestea, se demonstra lipsa intenţiei, „procurorul putea să dea clasare, dar cu propunerea, către un judecător, de obligare a făptuitorului la tratament medical”, subliniază juristul.

Codul Penal prevede că „dacă făptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substanțe psihoactive, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat să urmeze un tratament medical până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol”.

„Ordonanța de clasare e slab motivată juridic”, spune şi avocatul Vlad Fesan, care a apărat în procese mulţi copii, victime ale abuzurilor. „În acest caz nu se poate invoca instituţia lipsei de vinovăţie”, subliniază avocatul. „Nu poţi să spui că, după ce ai păcălit un copil de 9 ani, l-ai ademenit cu bani şi ai profitat de lipsa lui de discernământ, nu l-ai lipsit de libertate.” 

De ce n-a mers mai departe mama fetiţei

Mama Evei nu a făcut plângere împotriva soluţiei procurorului, deşi avea acest drept, prin lege. „Nu am ştiut exact ce trebuie să fac. Şi am stat de vorbă şi cu alte persoane din poliţie, care mi-au spus că mă agit degeaba şi că, dacă voi continua, îmi pun copilul în situaţii neplăcute”, mărturiseşte ea. 

Femeia spune că, după seara în care Eva a dispărut, ea a trăit mereu cu teama că acel bărbat se poate întoarce oricând, în blocul de alături. Nu există niciun ordin de protecţie care să-i interzică să se apropie iar de fetiţă. 

„Mă uit după el şi acum, dar nu l-am mai văzut”, spune mama Evei. „Nu cred că se mai întoarce aici. Iar fetiţa stă în permanenţă cu cineva şi cu telefonul după ea”.

Eu am depus plângere în ideea că, dacă, Doamne fereşte!, el mai face ceva şi ia alt copil, să se ţină cont că nu e prima oară, că mai există o plângere undeva.  

Mama fetiţei răpite:

Ce s-a întâmplat într-un alt caz în care copilul n-a pățit nimic

Un alt caz, cu asemănări, dar și diferențe, s-a petrecut în seara de 22 august 2020. Ioan Cărăuş a luat o fetiţă de 10 ani, care-şi aştepta mama în faţa unui magazin din Bârlad, şi a dus-o, ţinând-o de mână, în parcul din apropiere, ca să-i arate cabana lui. 

Bărbatul de 69 ani o minţise pe fetiţă că a fost polițist, iar ea a mărturisit, mai târziu, că „i-a fost teamă să strige după ajutor sau să smulgă mâna, crezând că el va scoate vreo armă”. 

Fetiţa a avut noroc: în timp ce mergea cu răpitorul prin parc, în cale i-a ieşit unchiul ei, spre care ea a fugit. Cărăuş a fost arestat şi acuzat de lipsire de libertate. El a declarat în anchetă că a perceput-o pe fetiţă ca „pe o prostituată” şi că voia să o ducă la cabană, „ca să-i facă cinste cu o cafea”. Nimeni nu a verificat dacă el avea sau nu discernământ.

În cazul victimei însă, procurorii au dispus o evaluare psihologică, iar raportul a evidenţiat traumele psihice rezultate în urma lipsirii sale de libertate.

În martie anul trecut, Curtea de Apel Iaşi l-a condamnat definitiv pe Cărăuş la 3 ani de închisoare şi la plata a 30.000 de lei daune, către victimă. În plus, bărbatul a primit interdicția de a se apropia de fetiţă la mai puţin de 20 de metri, timp de 3 ani după ce iese din închisoare.

„Exemplaritatea pedepsei”, spun judecătorii Curţii de Apel, „produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de astfel de infracţiuni”.

* Numele sunt schimbate, ca să protejăm identitatea victimei şi a rudelor ei.

Foto ilustrativ: Shutterstock

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro