Comentează25 decembrie 1989, o zi care va rămâne în manualele de istorie. Cuplul de dictatori Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt judecaţi şi, ulterior, cad sub o ploaie de gloanţe trase de un pluton de execuţie. Scenele încărcate de emoţia eliberării de sub jugul comunist se petreceau într-o unitate militară din Târgovişte, Dâmboviţa.
Acum, la 23 de ani de la acele vremuri, locul e la fel. De cum păşeşti în clădire, un fior rece, asemenea temperaturii din interior, te cuprinde şi paşii ne poartă în sala în care Nicolae şi Elena Ceauşescu şi-au strigat cu ultimele puteri nevinovăţia. Camera e acum goală, iar băncile în care au stat dictatorii pentru ultima oară au fost luate de armată, obiectele, fiind de inventar.
Afară, zidul pe care încă se mai văd câteva urme ale gloanţelor ce au trimis între filele cărţilor de istorie cuplul Ceauşescu e, pe alocuri, acoperit cu ciment proaspăt. Câţiva metri mai încolo, un semn pe care scrie cu litere de-o şchioapă „Clădire nesigură, încadrată în gradul 2 de risc seismic” aduce aminte tuturor că imobilul vechi de 112 ani a ajuns la o vârstă la care îi trebuie straie noi.
Imobilul aflat acum în ograda Consiliului Judeţean Dâmboviţa ar putea căpăta o nouă faţă. Şi asta pentru că intenţia autorităţilor este, până nu va fi prea târziu, să-l transforme într-un muzeu. Interesul e mare din partea turiştilor români, dar mai ales străini,care calcă, din când în când, pragul clădirii în care s-a stârpit jugul comunist. Amenajarea locului în care moartea l-a luat la ea pentru totdeauna pe Nicolae Ceauşescu va trebui realizată urgent pentru că, altfel, pagina de istorie va rămane doar o coală albă, neîmsemnată, de hârtie.