Claudiu x 3!

Pe un teren de pe alta planeta, bun pentru aceste vremuri, Timisoara s-a prezentat in primul rand cu un bufon in echipa. Sarmanul Reese, altfel un american simpatic si, poate, in 2010 un portar bun, a fost coplesit. Raducanu, un atacant ce inainte de abecedar a invatat sa dea goluri, l-a pacalit pe Reese cu un sut viclean, pe care poate „secundul” Stangaciu l-ar fi ghicit: 0-1! Ciudat, ambitia banatenilor a lipsit mai mult ca oricand, lasandu-se asteptata indelung, ca primavara noastra. Fara regizorul Buia, „alb-violetii” s-au apropiat anevoie de poarta „militara”. Dupa odihna, Radu-canu a confiscat gloria unui joc fara glorie pentru gazde. Claudiu a dat doua goluri, si cu capul si cu piciorul, ultimul la mustata, parca din ofsaid. Elevii lui Gherman au raspuns tardiv, prin fundasul Voicu: cap de langa Rachita, altfel un libero lent, dar smecher la recuperare: 1-3! Finalul, lenes pentru stelisti, mai iute o nuanta pentru gazde, a adus o incaierare intre Stancu si Orac, stopata de Salomir. N-a mai fost nici pe departe revolutia de la meciul cu Dinamo. Iar lumea, venita buluc pe Bega, a facut o plecaciune. Stelei!