ComenteazăAcum mai bine de doua milenii, exista la Roma o categorie de lingai profesionisti. Singura lor grija era ca dimineata sa se infiinteze la vila unui patrician si, cand acesta aparea in atriu cascand inca, sa-l intampine in cor: „Esti frumos ca Apollo, esti destept si puternic. Sa-ti dea Jupiter o zi plina de satisfactii!”. Gadilat, aristocratul le zvarlea o mana de sesterti, iar daca urarile ii depasisera asteptarile le mai oferea si diverse privilegii sau slujbe pentru neamuri. Lingaii profesionisti se duceau apoi la taverna. Aveau ce cheltui. Se numeau „clientes”. Clienti, adica. Specia a rezistat peste veacuri si milenii. Obedienti, incompetenti sau corupti, clientii se pun la adapost de griji. Capata favoruri si toleranta, dand in schimb sefului linguseli, care se-ngroasa cu cat acesta e mai sus. Premierul Nastase e, in acest moment, cel mai sus. Un client cu rang de ministru cade in grotesc, plantand la intrarea in cladirea unde astepta Vizita primului-ministru trandafiri de plastic, sa nu se usuce. Primari si prefecti, care se plang ca n-au buget pentru muntii de gunoaie, samponeaza strazile pe unde va trece jeepul cu care se vine in Vizita. Altii tund o pajiste prin muntii Vrancei si-l roaga sa vina sa taie panglica tricolora la o cosmelie unde s-a instalat un seismograf. Toti se intrec sa-i citeze si cea mai banala spusa. Nu m-ar mira ca vreun menestrel, gelos pe bardul lui Sechelariu, sa-i dedice si premierului un imn.
Clientii nu-i sunt de nici un folos. Dimpotriva, umbresc si ce face bine. Nu vede, sau ii place si nu vrea sa vada?