2 comentariiExpertul a explicat că în aceste perioade extrem de calde se pot înregistra diferențe de temperatură de până la 6-7 grade între centrul orașului și periferii. Iar vara aceasta se preconizează a fi una dintre cele mai călduroase din acest secol, la fel precum cele din 2007 și din 2012, când au fost stabilite maxime absolute în mai multe regiuni din țară. Ce ne așteaptă pe viitor? „Verile excesiv de călduroase ne vor pune probleme temeinice”.
Conf. dr. Lucian Sfîcă este cel mai cunoscut climatolog ieșean, profesor în cadrul Facultății de Geografie și Geologie de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași. Acesta a studiat fenomenul „insulei de căldură urbană” în care se transformă orașele cu precădere în anotimpul de vară, într-un proiect de cercetare finanțat de UEFISCDI, cu acronimul UCLAR, în care s-a realizat o analiză climatică detaliată în 16 orașe din regiunea de nord-est a țării.
Profesorul spune că cercetătorii în climatologie s-au concentrat pe acest concept de insulă de căldură urbană pentru a înțelege cum influențează temperatura resimțită de rezidenți felul în care o așezare se dezvoltă. Conceptul în sine este vechi, încă din perioada interbelică și chiar dinaintea Primului Război Mondial, iar profesorul spune că acest lucru se remarcă cu cât un oraș este mai mare.
„Cu cât orașul este mai mare, cu atât mai bine se vede: temperaturile sunt mai mari în centru decât la periferii. Astfel că ne putem imagina un soi de dom de căldură deasupra orașului, privit spațial, și putem să-l vedem ca pe o insulă de căldură în ansamblul său, o insulă înconjurată de aer mai rece. Conceptul este vechi, ține de un domeniu al climatologiei care se numește topoclimatologie”, a precizat dr. Lucian Sfîcă pentru Libertatea.
În cea mai călduroasă zi din 2023, în Iași, între centru și periferie erau 14 grade Celsius diferență
Acesta a oferit exemplul Iașiului, unde au fost efectuate măsurători de precizie pe parcursul anului trecut, cu stații meteo mobile cu care s-a traversat orașul în zilele cele mai călduroase. Astfel, în ziua în care la Iași au fost, în vara lui 2023, 41 de grade Celsius în zona industrială, în zona lacului Ciric se înregistrau doar 36… 37 de grade Celsius.
„Este o diferență apreciabilă și substanțială, determinată tocmai de diversitatea tipurilor de suprafețe din interiorul orașului: mai mult beton, asfalt, ciment, sticlă. Adică materiale de construcție artificiale, care favorizează apariția temperaturilor mai mari. Cu cât avem mai multe suprafețe naturale: iarbă, nu neapărat gazon, arbori, parcuri, bunăoară chiar păduri, cu atât va fi mai bine”, a mai explicat dr. Lucian Sfîcă.
Într-un oraș precum Bucureștiul, spune profesorul, în acest weekend, cu codul roșu, se vor putea resimți temperaturi cu 6… 7 grade Celsius mai reduse în zona pădurilor de la periferii decât în aglomerația din centru.
Riscurile aerului condiționat și „blestemul” nopților tropicale
Orașul în sine generează căldură, explică cercetătorul. Într-o anumită măsură, chiar dacă nu foarte mare, și traficul crește temperatura generală – motoarele cu ardere internă sunt recunoscute pentru asta. Dar un plus de căldură vine chiar de la efortul oamenilor de control termic.
„Acest efort este foarte mare, ca să menținem prin aer condiționat interioarele agreabile. Doar că nimic nu se pierde și căldura pe care o avem noi în casă se mută afară. Cu siguranță contribuie și aceasta la caracteristica generală care face orașul mai cald în mijloc decât la periferie. Atât timp cât noi scoatem căldura din casă și o mutăm în stradă, va contribui la creșterea temperaturilor. Am făcut o măsurătoare la genul acesta de evacuare AC: într-o zi cu 35 de grade Celsius în oraș, temperatura la evacuare va fi chiar și de 45 de grade Celsius. Iar când ai un număr foarte mare de aparate, cu siguranță este un adaos la căldura din oraș. Este un preț al faptului că putem să ne răcorim în interior, ceea ce este de dorit”, a mai punctat Lucian Sfîcă.
Mai există un specific al orașelor mari – insule de căldură urbane – care accentuează la maximum disconfortul termic. În timpul verilor cu căldură intensă, nopțile sunt mai calde decât la periferie. Sunt diferențe foarte bine consolidate, spune profesorul, pur și simplu temperatura nu scade suficient de mult noaptea încât să ai senzația că te-ai răcorit.
„Insula de căldură urbană are un specific în zona temperată, care duce la acest disconfort termic accentuat. Nu scade temperatura noaptea, nu ne răcorim, nu avem parte de confortul termic nocturn și a doua zi pornim în condiții de disconfort termic de la prima oră. Intrăm într-un cerc vicios, mai ales în mediile urbane”, a explicat conf. dr. Lucian Sfîcă.
N-am mai avut o vară atât de călduroasă de peste zece ani
Codul roșu din acest weekend din România ridică, încă o dată, aceeași întrebare cu privire la felul în care suntem afectați de schimbările climatice. Cercetătorul explică faptul că este simplu să ne dăm cu părerea și să spunem că o perioadă călduroasă înseamnă din start consecințe ale încălzirii globale. Conform conf. dr. Lucian Sfîcă, aceste lucruri trebuie analizate științific temeinic: chiar și așa vor fi combătute în dezbaterea generală.
Însă profesorul spune că putem să tragem o serie de concluzii, iar prima dintre ele este că, deși în iulie e normal să fie cald, o perioadă atât de prelungită, de șapte până la zece zile de disconfort termic accentuat, nu e ceva ce vezi în fiecare an.
„Ultima vară de acest fel pe care am avut-o în România a fost în 2012, când am avut valori foarte ridicate și intervale de timp pe parcursul verii comparabile cu cele care se anunță acum. De atunci, deși au fost veri calde, nu s-a mai ajuns atât de aproape de valorile record de temperatură, cu o persistență a temperaturilor ridicate de peste 35 de grade Celsius atât de mare. Și trebuie să mai ținem cont de ceva: suntem de-abia la mijlocul lui iulie și intervalul cel mai cald dintr-un an e 10 iulie – 10 august. Până pe 15 august nu ar trebui să ne așteptăm la ceva radical diferit, s-ar putea să fim martorii unui prim interval dintr-un șir mai lung de temperaturi foarte ridicate”, a subliniat conf. dr. Lucian Sfîcă.
12 luni la rând cu recorduri de temperatură
O altă concluzie pe care o putem trage este la nivel global, mai spune climatologul. Suntem pentru a 12-a lună la rând în care temperaturile lunare sunt cele mai mari din istoria perioadei de observație. „Asta nu poate să fie întâmplător”, spune Sfîcă. „O lună iulie mai caldă, da, sigur, dar apoi și august, și septembrie etc. e ca și cum o persoană ar câștiga la Loto 12 săptămâni la rând. Șanse ca hazardul să ducă la asta sunt mici”, a spus expertul.
Conform acestuia, în acest secol au mai fost doar două veri atât de calde: 2012, despre care a vorbit și el anterior, și 2007. În 2007 au fost maxime în sudul țării care au atins 44 de grade Celsius, iar în 2012, deși nu au fost depășite recordurile absolute, au fost multe recorduri regionale. La fel cum se prezintă și anul 2024.
Însă ce urmează? Vor arăta la fel anii următori, ne așteptăm la veri toride în care temperaturi de 40 de grade Celsius să fie comune?
„Vom avea veri mai calde decât în 2024”
„Putem să vedem aproape la nivel, să-i spunem, neștiințific, această încălzire evidentă a vremii. Dar din punct de vedere climatic a fost mai spectaculoasă luna februarie din 2024, cu medii de +5 – +6 grade Celsius, decât ce se întâmplă acum în iulie. Iar pe viitor, pe varianta schimbărilor climatice, drumul este clar și sigur că verile excesiv de călduroase pot să pună probleme temeinice. În ultimii zece ani, în România nu am avut o vară care să dea măsura valorilor mari de temperatură pe care le avem acum, în condiții de schimbare climatică, și asta s-ar putea să se acutizeze. Excesul termic ar putea să fie din ce în ce mai sporit, chiar dacă în 2025 și 2026 s-ar putea să avem veri moderate, dar în anii următori am putea avea veri mai calde decât în 2024”, a mai subliniat conf. dr. Lucian Sfîcă.
Căldura va veni, indiferent de ce vom face noi, subliniază acesta. Doar dacă nu reușim să facem ceva „miraculos” pentru scăderea emisiilor de carbon și atenuarea efectelor de seră la nivel global. Dar ce nu s-a făcut până acum, e greu de crezut că se va face pe repede-înainte, crede profesorul. Iar această schimbare climatică poate fi compensată de factori naturali, o altă îngrijorare pentru anii ce urmează.
„Pământul este un organism foarte complex climatic. Putem avea și fenomene care să tragă spre răcire, ca efect al acestei încălziri: erupții vulcanice, spre exemplu, care să atenueze din încălzire în primă fază sau alte procese similare. Astfel încât nu putem să avem o garanție că temperaturile acestea vor crește progresiv de la un an la altul, ci doar că vor produce efecte”, a conchis acesta.
Foto: Inquam Photos / Octav Ganea