Siminică, cel mai îndrăgit clovn din istoria circului românesc, ne-a povestit ce se ascunde de fapt în spatele zâmbetului unui comic acrobat.
În proiectul Legii pensiilor, aflat acum în dezbatere publică, apare o propunere potrivit căreia clovnii se pot pensiona mai devreme. L-am căutat, așadar, pe Siminică. Cel mai cunoscut și mai iubit clovn al României, pe numele lui real: Simion Avram.
Maestrul Siminică se resimte acum după o viață de acrobații, după o viață dedicată circului. La 81 de ani, stă la pat și se mișcă foarte, foarte greu. Iese din casă tot mai rar și doar în scaun cu rotile. A acceptat să stea de vorbă cu noi și să ne povestească sacrificiile pe care le presupune meseria sa și câte a făcut pentru „publicul mult iubit”, cum spune el.
Chiar dacă stă mai mereu în casă, îmbracă întotdeauna tricouri care să semene cu ținuta pe care o purta pe scenă: „Maioul pe care-l vedeți pe mine mă reprezintă”, își începe maestrul povestea.
Și-l ține cumva tânăr. Pentru că Simion Avram are spiritul încă tânăr, la fel și atenția. Urmărește la televizor tot ce se întâmplă în țară, în lume. Și are o mare supărare: urăște expresia „Circ în Parlament”: „Să nu se mai spună că se face circ în Parlament – circul presupune muncă, pasiune. E o jignire pentru noi, acrobații. În Parlament se face bâlci. Să se spună că fac bâlci în Parlament, că la bâlci erau tot felul de hoți, hoții și șmecherii„, explică maestrul.
Supărarea nu-l ține mult. Zâmbește amintirilor care-i trec prin minte. Și continuă.
„Circul este o meserie foarte grea. Eu nu m-am ferit de la nici un efort din munca mea. Am trecut prin toate numerele acrobatice din circ: zburător, bare, echilibristică„.
Maestrul Siminică spune că pe scenă a fost încă de când era în burta mamei sale (a crescut în lumea circului, mama și bunicul lui făcând tot acrobații), iar primul număr pe care l-a avut a fost la 7 ani a fost unul de contorsionism. „Te dureau picioarele, la începutul numărului și chiar în timpul spectacolului, dar râdeam, ca lumea să nu vadă. Periculoase au fost toate numerele prin ce am trecut„, mai spune el.
Sora lui a murit în fața a 3.000 de oameni
Referitor la cât de periculoasă este meseria de acrobat, maestrul Siminică ne-a povestit un episod dureros. Sora lui mai mică a murit când avea doar 19 ani. Era și ea tot artist la circ, iar în timpul unui spectacol în Râmnicu Vâlcea, s-a rupt trapezul, iar ea a căzut de la 15 metri. Era însărcinată în trei luni. A avut apoi și el spectacol în același loc, dar nu a vărsat o lacrimă pentru că „lumea nu trebuie să vadă ce necazuri aveam. Îmi dădeau lacrimile când mă gândeam, dar eu râdeam”, spune el.
S-a dedicat mai mult comediei după ce a primit aprecierile unor oameni reprezentativi pentru circul din întreaga lume. Unul din cei care l-au apreciat foarte tare a fost artistul de circ de renume mondial Oleg Popov. „Într-una din vizitele sale la București, Popov m-a pus pe genunchii lui și îmi spunea în rusă: «Copilul meu. Tu ești un acrobat foarte bun. Ești unicat, pentru că știi să faci multe. Să nu-ți fie frică niciodat㻄.
Și clovnul Karandash i-a spus că face foarte bine ceea ce face. „Aprecierile lor m-au întărit și m-au convins să dăruiesc tot ce am din mine mai bun în domeniul ăsta. Și atunci am început să scriu și comedie. Am luat de la fiecare comic câte ceva. Dar eu luam de la ei câte ceva și mai înfloream. Comedia pe care o luam de la ei o făceam să fie și mai frumoasă„, povestește Siminică.
Nu suportă clovnii pictați pe față
De la clovnii ruși a mai învățat ceva: să nu se picteze pe față. „Clovni din ăia vopsiți pe față, cu nasul mare, de speriau copiii, asta nu mi-a plăcut niciodată. Și când eram și eu mic, și-l vedea pe nenea ăla pe care-l cunoșteam și îl vedeam mascat așa, mă speriam de el. Eu am făcut comedie acrobatică. Eu parodiam. Dar le făceam haioase și cu față curată. Mie așa mi-a plăcut„, explică maestrul. El a considerat întotdeauna că fața unui acrobat și emoția pe care o transmite este de bază. „La cei de la Cirque du Soleil nu m-aș duce nici dacă mi-ar plăti o mie de dolari. Păi, ei se vopsesc pe față, de asta nu îmi plac. Lumea înainte venea la circ, stăteau la coadă să prindă bilete, ca să vadă acrobații ăia frumoși„, mai spune Siminică.
Ne-a povestit cum, auzind publicul că aplauda tare și striga „Bravo, bravo!” făcea câte două ture de manej în cap așa, sărea cap picioare, cap, picioare. Toate acestea acum și-au spus cuvântul. Cel mai iubit clovn al românilor suferă de adenopatie cervicală cu tetrapareză parțială. Mare parte din pensia de 2.000 de lei pe care o are o dă pe medicamente. Plânge că nu mai poate merge pe stradă decât în scaun cu rotile, ajutat de soție. „Marea mea bucurie este că oamenii nu m-au uitat„, mai spune el.
CITEȘTE ȘI:
EXCLUSIV/Risipitorul Colea. Amintiri cu parfum și tutun cu Magda Răutu, soția regretatului actor