7 comentariiCuprins:
„Încă nu se întrevede nimic, nu știm cum va fi. În orice caz, răul a trecut, am scăpat de un criminal”, spune Tania, care are cumnați și cumnate în Siria.
„Aștept să se întrevadă luminița de la capătul tunelului și vrem să ne întoarcem acolo”, spune, surprinzător, senioara, care a trăit 40 de ani la Damasc.
Are două fete și un băiat
S-a întors acasă, la Turda, acum 2 ani, „pentru siguranța și viitorul copiilor noștri”. Tania și Sami au trei copii, două fete, Mira (40 de ani) și Nesrin (37 de ani) și un băiat, Rami (30 de ani).
Au decis să plece când situația devenise îngrijorătoare. „Normal că ne era frică. Dar asta doar din 2011, când a început războiul”, afirmă clujeanca.
Acolo nu mai aveam electricitate cu zilele, nici apă, nici combustibil…
„Băiatul nu a fost recrutat pentru că era singur la părinți și asta l-a salvat. În schimb putea fi vânat de cealaltă parte, mișcarea islamică, cea care a eliberat țara”, explică Tania.
„Așteptăm, normal, un an-doi, să vedem cum va fi schimbarea. Acolo este casa mea…”, insistă femeia.
„Să știți că, până în 2011, am avut o viață bună. Acum depinde și în ce cercuri de oameni te învârți”, atrage ea atenția. Tania și-a păstrat religia și cetățenia.
Video: Aviația israeliană distruge ținte militare siriene.
Sursa: Telegram/Yediotnews
A fost dealer de mașini
„Am lucrat la o firmă de import-export auto. Păstrându-mi cetățenia, aveam voie să cumpăr automobile din Kuweit pentru Rusia. La fiecare autoturism aveam 200 de euro”, explică ea.
„Rolul meu era să mă prezint la vama iordaniană, să însoțesc apoi mașinile până la vama Latakia și să le scot din țară pe vapor”, spune Tania Vîlcu, absolventă a unei facultăți de turism în România.
„Serviciul meu era de așa natură că uneori plecam și noaptea spre vămi, și plecam neînsoțită. Lucram înconjurată doar de bărbați, femeile nu prea lucrează, dar nimeni nu-și permitea să facă vreo glumă de prost gust“, susține clujeanca.
„Mi-e dor de oamenii buni”
Întrebată de ce ar vrea să se întoarcă în Siria, Tania răspunde pe nerăsuflate: „Mi e dor de oamenii buni”.
„Acum lucrez că operator la o fabrică de cabluri, dar m-am lovit de oameni care mă fac să simt că sunt străină. Invidie, răutate, umilințe. De aceea spun că m-aș întoarce la Damasc. Pentru mine, o casă modestă și un trai decent ar fi suficient, la vârsta mea. Copiii au cetățenie română, ei vor decide ce vor”, afirmă Tania Vîlcu.
„În România, lumea nu mai e ce-a fost”
În mod paradoxal, de când a revenit în țară, Tania a observat că „aici nu mai simt atmosfera de altădată nici măcar de sărbători”
Nici lumea nu mai e ce a fost. Înțeleg și simt că viața se rezumă la muncă, muncă și atât. Și, ce e mai trist, e că nu te alegi cu nimic.
Cum era în Siria: „La sărbătoare ne vizitam și ne vizitau rudele, copiii se duceau la parcurile de distracții sau ieșeam cu toții la un restaurant cu terasă, unde serveam de toate, exclus alcool, apoi ne plimbam cu mașinile la periferia Damascului, unde era mai răcoare”.
Pentru a-și domoli dorul, Tania gătește Kbsa, orez basmati cu multe condimente orientale și pui la cuptor sau chiftele din bulgur măcinat umplute cu carne și semințe de pin: „Și, să nu uit, de sărmăluțe în viță de vie cu carne de oaie”.