„Clujul e Manhattanul României”. Cum trăiesc TIFF-ul clujenii care nu ajung la cinema pentru că muncesc

De o săptămână, Cluj-Napoca e cuprins de agitație. În mâinile turiștilor, harta orașului stă laolaltă cu ziarul festivalului. În Piața Unirii, lângă statuia lui Matei Corvin, se sprijină și patru litere mari – TIFF -, care au devenit, la rândul lor, un simbol în ultimii 20 de ani, de când a apărut festivalul.

„Multe fețe noi, de obicei artiști”

„L-am văzut pe Andi Moisescu, dar n-am îndrăznit să-i spun nimic”, spune barista Darius, 28 de ani, în pauza dintre două comenzi de ice coffee. La terasa la care lucrează, chiar în inima orașului și a TIFF-ului, în perioada asta poposesc mai mulți clienți decât de obicei.

„Se simte o atmosferă de sărbătoare. Cred că unul dintre aspectele diferite ale Clujului în timpul festivalului e că vedem mult mai multe fețe noi, de obicei artiști”, explică Darius. 

Chiar dacă e o perioadă în care face cafele la foc automat, când iese din tură, dă o fugă și la câte un film. 

Recomandări

Mircea Geoană, interviu integral la 55 de întrebări – powered by Libertatea: „România este, în continuare, un loc în care șmecherii par să se descurce mai bine”

„Cum să stăm în liniște în Clujul ăsta frumos?”

Nu departe de scena din Piața Unirii, lucrează Zoltan, 50 de ani, unul dintre muncitorii care renovează fațada unei clădiri. De pe șantier, vede oamenii care se duc la festival și se simte „bulversat” – ar vrea să fie acolo, dar trebuie să muncească până la 17.00. Atunci merge acasă, se spală de praf și mortar, iar în serile în care nu e prea obosit, revine în mijlocul forfotei și se răcorește cu o bere. E la curent cu evenimentele din cadrul festivalului, despre care citește în presă. 

Orașul e mai încărcat cu tot felul de scene și difuzoare. E mai aglomerat. Îmi place, e atmosferă. Cum să stăm în liniște în Clujul ăsta frumos? 

Zoltan, muncitor în construcții:

Amintiri imprimate pe cartoline

Recomandări

Autostrada peste Carpați care ar putea fi scoasă integral la licitație în 2024. Drumul montan de mare viteză, proiectat să fie inaugurat în 5 ani

Festivalul a ajuns la a 20-a ediție, iar doamna Mariana, 61 de ani, le-a trăit pe toate din gangul în care vinde cărți poștale. Apare clientul ei „fidel”, un băiețel de vreo 10 ani, căruia îi dă gratis câteva vederi cu Muzeul de Istorie. 

În cele șapte ore pe care le petrece la tarabă, lumea se oprește să mai cumpere vederi, dar „nu exagerat”. Pandemia i-a scăzut mult vânzările, pentru că n-au mai venit străini și nici prea mulți turiști, principalii ei clienți. 

Unii oameni, chiar dacă nu sunt interesați de vederi, o întreabă de obiective turistice, iar cei care cumpără o roagă să-i ghideze spre poștă. Îi ajută cu drag să-și găsească drumul. 

„E foarte multă lume, mai ales după pandemia asta e ca o gură de aer pentru oraș. Toată lumea aștepta evenimente. E mai animat orașul, îmi place cu oameni, cum să nu-mi placă?”

„TIFF? E un festival de film ăsta?”

„TIFF? E un festival de film ăsta? L-am prins de foarte multe ori, dar nu știam ce e. Eu nu prea sunt cu festivalurile, nu-mi place să fiu atent la detalii”, spune Lucian, 23 de ani, în timp ce-și parchează bicicleta, în așteptarea următoarei comenzi de mâncare. 

Recomandări

Live Text | Alegeri SUA 2024. Cursa între Kamala Harris și Donald Trump va fi decisă de șapte state-cheie. S-au deschis secțiile în Georgia, Michigan și Pennsylvania, care ar putea înclina balanța

Indiferent dacă clienții lui sunt participanți la festival, turiști sau localnici, o zi productivă pentru Lucian este atunci când livrează minim zece comenzi. 

„E o perioadă obositoare, dar faină”

Paula, 21 de ani, nu-și mai vede capul de treabă în timpul festivalului. Este chelneriță la un local boem, cu picturi murale.

„E o perioadă obositoare, dar faină. Mai mulți oameni, mai multă muncă, nu am timp de nimic”.

„Chiar și în timpul săptămânii este viață”

La recepția unui hotel, festivalul începe cu mult înainte, când apar rezervări de grup. „Remarcăm foarte mulți tineri care vin la noi la hotel din diferite părți ale țării, vin aici pentru filme și ca să se distreze”, spune recepționerul Zsolt, 25 de ani.

Chiar dacă spune că nu e un mare cinefil, îi place festivalul pe care îl trăiește în afara cinemaului, pe străzile Clujului: „Cred că este un lucru foarte bun, chiar și în timpul săptămânii este viață, e foarte fain, plin de oameni. E o atmosferă foarte plăcută”.

„E Crăciun în fiecare zi”

Taximetristul Ionuț, 38 de ani, îi recunoaște pe festivalierii care i se urcă în mașină pentru că „trag spre Universității, spre centru, e clar că vor la TIFF”. „Pe cei din oraș îi recunoști după accent, iar pe cei din București pentru că plătesc dublu”, spune râzând. Pentru el, „Clujul e Manhattanul României”, mereu plin de turiști și studenți. 

În ultimele două luni, de când s-au ridicat restricțiile, a avut mai multe curse decât în tot restul anului. A făcut și mai mulți bani, nu doar kilometri. „Undeva la 100 de euro încasez la opt-nouă ore. E Crăciun în fiecare zi”.

Rezultate Alegeri SUA – cine va fi noul președinte al Americii!

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro