Românii speraseră că votul nominal va împrospăta Parlamentul, îi va aduce nu iar persoane de plastilină, ci autentici politicieni, punându-l în drepturile sale constituţionale, de for suprem al ţării. Se înşală. Cel puţin asta a demonstrat campania electorală. Celebra “formă fără fond” a lui Titu Maiorescu e actualizată drept “coaja fără conţinut” a candidaţilor- gogoaşă. Şi din vina televiziunilor, în căutare de emisiuni uşurele, pe micile ecrane se perindă figuri ce n-au nimic a spune. Dar vorbesc. Sunt fie şefi de pe la partide, care pun placa unor programe gongorice, nerealiste, fie gălăgioşi de carieră, agresivi, buni doar să hămăie la adversari, fie candidaţi proaspeţi dar neînstare să-şi prezinte – nici n-au – programul propriu pentru colegiul respectiv, ci doar să debiteze câte o lozincă bearcă, scump plătită firmelor de consultanţă. Se perindă ca într-o paradă a circului, se screm să fie populari şi convingători. Care dând cu mopul şi împărţind sarmale, care făcând K1, pe stadioane, care apărând în uniformă de generali (alo, MApN!), care făcând ciocul prea mare.
Toţi vrând să păcălească iar, duminică, alegătorii. Şi împărţindu-şi de pe acum – ca şuţii la cârciumă portofelele subtilizate în tramvai – ministere, autorităţi, regii, oficii şi inspectorate din cea mai stufoasă şi bugetivoră structură birocratică din Europa. În timp ce, lovite de criză, companiile private se sufocă.