Cocosul trompetist

Deseori merg in Laptarie, iar acolo fiecare-si cunoaste locul. Poetul pe scaun, cocosul pe masa, facand slalom printre sticle, pahare si fum de tigara.

Paul Daian este pseudonimul artistic al lui Filip Sergiu, cunoscut mai degraba drept „poetul trompeta al targurilor de carte”.
Are 50 de ani, patru inele masive de argint, trei cercei in urechea stanga, 110 perechi de incaltari, vreo 20 de palarii, cinci trompete si aproape 20 de carti publicate. Nu lipseste de la nici un targ de carte, iar acolo este intotdeauna insotit de „adorabilul” Stuky. Un cocos de rasa, educat si cu multiple alte calitati. stie, de pilda, cand sa stea cuminte pe palaria stapanului si cand sa-si slobozeasca sunetul cocosesc, pentru spectacol. Are si el o trompeta in miniatura, numai buna de ascutit ciocul, cand se plictiseste.
Acestea fiind spuse, este clar ca atat poetul, cat si prietenul sau sunt niste artisti. Daian are o poveste halucinanta: s-a nascut la Deva, dar s-a mutat la Bucuresti la 9 ani. A avut 15 tentative de sinucidere, ultima petrecandu-se la inceputul lunii noiembrie cand a inghitit 179 neuroleptice. „Sunt un veteran al Spitalului nr. 9. Prima oara am fost dus la un spital psihiatric pentru ca o buna bucata de vreme am citit aceeasi carte: „Basmele popoarelor Asiei””. Ca orice scriitor care se respecta, in timpul comunismului a intrat in conflict cu securitatea statului. „in aceasta perioada am lucrat in zeci si zeci si zeci de locuri de munca, colectand o groaza de meserii, de la maturator de strada la bijutier, de la vanzator de tablouri pana la a desfunda canalele de rahat. Am fost si imbalsamator la Spitalul Oncologic”. in ’82, Daian s-a legat cu un lant de gardul Uniunii Scriitorilor, protestand, iar in ’87, a fost arestat si internat intr-un spital cu paza militara unde pretinde ca i s-a spalat creierul. „Mi se faceau injectii direct prin pantaloni”. Cu un an inainte, incercase sa-si dea foc in fata Ateneului Roman. Sa fie povestile lui Daian doar incercari de incropire a unei biografii care da bine la statutul de „poet nebun”? Cine stie? Tot timpul, Daian isi alege cuvintele cu grija. Chiar si cand vorbeste de Stuky, pe care-l alinta tragandu-l usor de cele doua „margele” rosii de sub cioc. „E copilul meu, adorabilul. L-am facut din dragoste. Mananca de toate, de la carne de peste pana la hamburger. ii place porumbul, dar se innebuneste dupa banane si e „topit” dupa inghetata. Dulceata? intotdeauna mananca o lingurita o data.”

Urmărește-ne pe Google News