A început pe 1 septembrie lucrările de renovare la etajul 7 al Spitalului Fundeni, etaj unde se află secţia de Oncologie Pediatrică.
“De început, am început pe 5 septembrie. Când am venit cu muncitorii, încă nu fuseseră mutaţi pacienţii. A, aţi venit? Păi, staţi aşa”, povesteşte improbabilul şef de şantier.
Copil de bani gata. Asta e prezentarea succintă care i se ataşează lui Maticiuc de câte ori e pomenit în lumea mondenă. Între timp, copilul a împlinit 40 de ani şi, când îşi spune vârsta, se dă un pas înapoi, de parcă nici lui nu-i vine a crede.
Un Crăciun foarte diferit
Renovarea de la Fundeni a fost promisă unei fetiţe internate aici, la camera 702, în decembrie 2016. Umblând să împartă daruri prin saloane, împreună cu “îngerii” de la o asociaţie caritabilă, Codin Maticiuc a întâlnit un alt copil căruia Moş Crăciun nu mai avea ce să-i aducă.
“Ochi trişti, căci nu voia nimic din patetica lui desagă”, consemna Maticiuc pe pagina lui de Facebook.
Copilul se numea Lăcrămioara şi suferea de cancer în stadiu terminal. Iar suferinţa asta, greu de justificat sub cer, o înţeleg doar sfinţii şi poate nici ei pe deplin şi fără să murmure. Trebuie s-o legi de ceva cunoscut, de un martiriu familiar.
Copilul de milionar în euro s-a adresat atunci şefului lui Moş Crăciun. Pentru prima oară, s-a rugat la Dumnezeu, apoi s-a certat cu El, cu Tatăl, se înţelege, nu cu Fiul.
N-a fost chiar ceartă, voia, de fapt, doar să-i atragă puţin atenţia:
Astăzi Lăcrămioara s-a stins şi eu te rog, Doamne, s-o primeşti frumos. Cum ştii tu mai bine. Şi te mai rog, până ajunge sus, la Tine, să aibă păr lung. Ştiu că-şi dorea rău.
Tatuajul devenit campanie
Pe braţul stâng al lui Maticiuc, s-au găsit apoi vreo doi centimetri pătraţi de piele liberă, pe care au fost tatuate cuvintele: fata de la 702, cu haştag. Pentru că asta face Maticiuc.
Când nu imprimă pe tricouri minciuni misogine, de genul “Urâtele mă deprimă”, îşi imprimă biografia pe tricoul în care era îmbrăcat când s-a născut.
“Tot ce mă formează pe mine e pe mine, lucrurile care mă compun”. Pe braţul drept, păcatele, pe braţul stâng, virtuţile, printre care se iţeşte un cap de lup dacic. “Sunt destul de patriot, naţionalist chiar, nu extremist. Sigur că istoria noastră e mai mult decât dacii”, precizează el. Aşa e, dar ancorele şi sirenele s-au cam demodat.
S-au strâns 200.000 de euro
Tatuajul în memoria Lăcrămioarei a fost urmat de o strângere de fonduri pentru renovarea etajului 7 de la Fundeni. “Au donat mulţi oameni sume mici. M-am temut că o să se întâmple ca la Cuminţenia Pământului, adică n-o să se adune destui bani şi va trebui să-i dau înapoi şi n-o să pot, că sunt prea mulţi donatori”, explică Maticiuc.
Bani au venit şi din vânzarea tricourilor pe Internet. Apoi au venit şi donaţii de la companii. În conturile special destinate cauzei de Fundaţia Metropolis, patronată de Maticiuc, s-au adunat în jur de 200.000 de euro pentru renovare.
Dintre persoanele fizice, cel mai mult a donat prietenul meu Mihai Bendeac. I-am şi spus că îmi doresc ca, într-o bună zi, să fie primul în topul donatorilor, şi peste persoanele juridice. El sau altcineva, să văd un om cu bani cum dă mai mult decât firmele.
Codin Maticiu:
Câte o baie în fiecare salon
În paralel cu strângerea banilor, s-a derulat munca de convingere cu managerii Spitalului Fundeni: “Cei de la Dăruieşte viaţa au vrut şi ei să renoveze aici, dar nu s-au înţeles cu conducerea. Noi am avut de-a face cu trei directori, de când am început proiectul. Am primit aprobarea, dar apoi ne-au tot amânat”.
La etajul 7 de la Fundeni, Codin Maticiuc face ceea ce ştie el mai bine. Nu dirigenţie de şantier, e prima oară când se ocupă de aşa ceva. Ceea ce ştie el e să se ia la întrecere cu alţi copii de bani gata. Şi care e copilul de bani gata suprem? Statul român. Acest domn Goe care ne deprimă pe toţi.
Părinţii lui Maticiuc au un orfelinat privat. “Păi, dacă venea cineva să-mi renoveze orfelinatul pe banii lui, îi ziceam imediat: poftim, intră! Dar statul, nu, stai aşa, să vedem, să măsurăm…”.
Lucrările de renovare de la etajul 7 al Fundeniului, de fapt, jumătate de etaj, costă în jur de 200.000 de euro. Asta înseamnă, în primul rând, baie în fiecare salon, nu una mixtă, la capătul holului. “Să nu umble copiii cu perfuzia după ei până la baie”, explică Maticiuc. Pentru a amenaja băile, din saloanele cu şase paturi a fost scos câte un pat. Pentru a nu scădea capacitatea secţiei, vor fi puse paturi în camerele rezervate înainte pentru personal.
”Sunt mulțumit că facem băi în saloane”
Părinţii micilor pacienţi l-au rugat pe Codin Maticiuc să pună plase la geamuri, să le poată ţine deschise, când e prea cald vara. De la plase, discuţia a progresat până la aparate de aer condiţionat.
Şi-aici s-a oprit, pentru că instalaţia electrică a spitalului n-ar fi făcut faţă solicitării. Trebuia schimbată complet. Au fost scobiţi pereţii şi înlocuite firele, toată operaţia a costat în jur de 36.000 de euro. Dar a apărut altă dilemă: aparate de aer condiţionat de uz casnic sau staţie de purificare a aerului, specială pentru spitale?
“O astfel de staţie e cam 200.000 de euro, adică s-ar fi dublat cheltuielile. Cu banii ăştia, mai renovez un etaj, pun băi şi la Nefrologie. După 7, oricum, sper să mă apuc şi de alte etaje”, spune Maticiuc. Aparatele de aer condiţionat, donate de o firmă, au fost depuse în braţele conducerii spitalului. ”Să decidă managementul dacă sunt sigure pentru a funcţiona în camerele unor copii bolnavi de cancer. Eu sunt mulţumit cu atât, că facem băi în saloane”.
”Nu vreau să schimb statul peste noapte”
Etajul 6 de la Fundeni a fost renovat de o mamă care şi-a pierdut copilul pe unul dintre paturile lui. Ceilalţi şefi de secţii, susţine Maticiuc, speră să aibă parte şi ei de binefăcători, care să schimbe mobila, firele, ţevile, lavabilul din saloane.
Cât ar costa să renovezi întregul corp de spital? Probabil că în jur de 4-5 milioane de euro, estimează el.
“Fundeniul e ca un oraş în sine, mergi de la o clădire la alta, te rătăceşti”, mărturiseşte Maticiuc, care a avut drumuri de bătut, până la birouri şi înapoi, şapte etaje pe scări.
Pentru clinica de arşi de la Floreasca, statul român a cheltuit în jur de 9 milioane de euro. 700.000 de euro a costat barocamera care, au descoperit cei de la Ministerul Sănătăţii, la doi ani după inaugurarea clinicii, nici măcar nu e utilă pentru marii arşi. E bună, în schimb, pentru tratamente împotriva îmbătrânirii.
Statul român îşi permite astfel de extravaganţe. Ce nu-şi permite e să pună duşuri şi dulapuri pentru copiii de la Oncologie. Şi-atunci apare Codin Maticiuc, pe turnantă, cu banii din tricouri şi de la prietenii lui din showbiz.
Apare şi strigă: “Mie daţi-mi front de lucru!”, agitându-se cu braţele în lături, ca un pescăruş nimerit din altă tragicomedie pe geamul de la 7.
Şantierul e despărţit de restul secţiei printr-o cortină de plastic, pe după care Maticiuc se strecoară, să stea de vorbă cu copiii din saloane.
Dacă-l întrebi de ce s-a apucat de renovare, Maticiuc răspunde: “De ce nu? Dacă tot vin de patru ani aici…”. Apoi adaugă: “Dacă vrei o schimbare, nu trebuie să aştepţi să schimbe alţii. Ce vreau să schimb eu e acest etaj 7, fizic. Şi să schimb, poate, mentalităţile copiilor mei. Nu vreau să schimb statul peste noapte. Vreau ca, peste ani, copiii mei să spună: iată, tatăl meu a construit spitale. Poate asta îi va inspira să fie lideri, să facă lucruri extraordinare”.
Influenţarea infuencerilor
În opinia lui Maticiuc, renovarea de la Fundeni ar trebui să le dea de gândit şi influencerilor. “Să fie responsabili cu puterea lor. Că Dumnezeu nu ţi-a dat atâţia fani doar pentru tine, ca tu să vinzi un produs şi să încasezi banii tot tu. Trebuie să foloseşti puterea asta şi pentru binele altora. Să educi, să mobilizezi, să aduni fanii şi să-i implici într-o cauză, să construieşti un spital, un adăpost pentru animale… După părerea mea, toţi oamenii care au bani ar trebui să dea o parte din banii lor celorlalţi, mai puţin norocoşi”.
Termenul de finalizare a renovării e 1 ianuarie 2021. Pe pereţii saloanelor se văd cicatricile după schimbarea instalaţiei electrice. Saci de ciment, mobilier vechi, găleţi cu ipsos. Moloz. Dezordine, dar o dezordine din aia bună, care precede un cosmos nou-nouţ.
Păşind cu pasul uriaşului printre materialele de construcţii, Maticiuc e şi mândru, şi speriat de pozna lui. E acelaşi băiat macho de bani gata, care vorbeşte despre femei ca despre maşini şi invers, apoi o ia de la capăt.
Doar că acum se pare că a căzut la înţelegere cu Dumnezeu. Dumnezeu îi dă “reach” în online, iar el dă cadoul ăsta de consolare mai departe.
Cu Moş Crăciun, Maticiuc n-o să se împace niciodată. E un moş redundant, care i-a citit doar postările de pe Facebook, nu şi scrisorile către Polul Nord.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 21Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro