ComenteazăAre instalații de pom din 1920, jucării din tablă, faimoase în anii ‘80, când nu se prea găsea nimic în magazine. De Crăciun, a reclădit atmosfera de sărbătoare din vremurile în care în brad se agățau vată, artificii și bomboane în staniol, iar la magazine era bătaie pe portocale.
Cristian Dumitru scoate de prin cutiile depozitate la Muzeul Național de Istorie nostalgia Crăciunului de altădată. Culorile ornamentelor pentru pom sunt șterse, globurile nici pe departe la fel de ochioase precum cele de azi. Jucăriile sunt din tablă sau dintr-un plastic învechit, dar farmecul lor întrece orice, crede colecționarul.
Beteală se făcea din hârtie creponată, pe crengi se punea vată, ca să imite zăpada, instalațiile se stricau mereu și, dacă nu aveai pe cineva priceput în casă, le înlocuiai lesne cu lumânări care se prindeau cu niște cârlige de crengi. Pe cât de inedite, pe atât de periculoase. Ele erau cauza creșterii numărului de incendii din acea perioadă.
Acestea sunt amintirile lui Cristian Dumitru, un inginer de 56 de ani care încă păstrează jucăriile pe care le-a primit la aniversarea primului an de viață: un căluț și un medic din plastic. A rămas un copil mare.
Globuri de jumătate de secol
Expoziția de la Muzeul de Istorie din București poate fi vizitată de miercuri până duminică și acum e în decor de Crăciun. Are și un brad împodobit. „Am găsit un suport din Germania unde puteai turna apă, că poate prindea și rădăcini. Am fost la Obor să caut un brad mai răruț, că acum toți sunt canadieni. Și am găsit unul pe care vânzătorul mi-a cerut chiar mai mult”, povestește colecționarul.
Dar pe lângă exponatele de la muzeu, dacă în goana după cumpărături ajungeți pe la Mega Mall, puteți să vă rezervați cinci minute să vedeți și acolo parte din colecția bucureșteanului.
„S-au adunat multe. Mai avem și o miniexpoziție de sănii și de instalații de pom. Cele mai vechi beculețe cred că sunt de prin anii ‘20, sub formă de păsărele, de la familiile bogate, bineînțeles”, spune Cristian Dumitru.
A fost un norocos, pentru că tatăl lui era electrician și putea să-i repare instalația de pom. „Când se puneau în priză, făceau purici televizoarele din tot blocul”, își amintește distrat colecționarul.
Multe dintre obiecte au aparținut familiei sale. „Noi am avut o cutie cu globulețe pe care le puneam în fiecare an și au rezistat chiar 30-40 de ani. Chiar am găsit ieri un globuleț care era cred de 50 de ani în familie”, își amintește bărbatul.
Criza jucăriilor din anii ‘80
A trăit o perioadă când abia dacă mai prindeai ceva înainte de Sărbători, perioadă laicizată de comunism și denumită „Luna cadourilor”, în care venea Moș Gerilă, tot o găselniță a nomenclaturii.
„Criza de jucării era și din cauza Decretului, decrețeilor. De exemplu, în anii ‘70, am intrat în clasa întâi, și erau clasele A și B. Mai târziu, când a început fratele meu școala, erau clase de la întâia A până la H. Industria nu putea produce de cinci ori mai multe jucării și de asta a apărut și criza jucăriilor”, povestește colecționarul.
Vremea „înlocuitorilor”
Și, dacă nu se găsea nimic, trebuia să inventezi. Cristian cel mic a fost la casa pionierilor, la un club de realizat jucării, de exemplu. Era vremea „înlocuitoarelor” pentru orice: nechezol în loc de cafea, batoane de soia în loc de salam cu carne, molid în loc de brad.
„Îmi aduc aminte că era o scenetă cu Toma Caragiu care zicea că a luat o rudă mai săracă, molidul. Nici nu știu dacă mai există molizi azi. Dar nu avea miros, arăta cam ca un brad, dar se scutura mult mai repede.”
„Mă bucur, dar mă și întristez”
În colecția lui a adunat și multe cutii de bomboane din acea vreme, unele de la 1900. Dar și ciocolata era o trufanda, nu se găsea oricum. Cristian Dumitru are și cea mai importantăcolecție de obiecte școlare, de la tăblița de ardezie la tabletele din zilele noastre.
A adunat toate aceste vechituri inestimabile de prin târguri. „Când merg într-un târg și văd o cutie cu globulețe din ani ‘50-‘60 și reușesc să o cumpăr, mă bucur, dar mă și întristez. Că undeva o bunică a avut grijă de ele și nu le-ar fi vândut vreodată. Dar probabil a murit și nepotul care i-a moștenit garsoniera a și plătit-o pe doamna care făcea curățenia în bloc să îi elibereze casa”.
Ca să pătrunzi în lumea copilăriei lui Cristian Dumitru, te costă 20 de lei de adult și 5 lei, dacă ești elev sau student, pentru o vizită la expoziția de la Muzeul de Istorie. Și face cât o teleportare în timp.