ComenteazăColegiul a elaborat, pentru prima oară în România, standardul ocupaţional al Ofiţerului de punte maritim şi a introdus această ocupaţie în Nomenclatorul Calificărilor. Un alt pas important este reprezentat de faptul că Ministerul Muncii a reglementat ocupaţiile în clasificările sale după standardul european ISCO-08, disociind fără echivoc ocupaţiile după competenţe, creând premisele dezvoltării unui învăţământ bazat pe vocaţie pentru viitorii noştri ofiţeri de marină.
„Începând cu anul 1954, sistemul naţional de educaţie a ofiţerilor de marină este de tip universitar, profil tehnic, explică Stelian Cojocaru, directorul Colegiului Nautic Român. Astfel, la vremea aceea, intenţia era de a oferi ofiţerilor şansa de a se angaja în economia naţională după ce îşi încheiau cariera în flota comercială. Înainte de 1989, pe diploma de absolvire apărea titulatura de «absolvent de învăţământ superior tehnic» iar ulterior, cea de «inginer transport maritim şi fluvial», respectiv «inginer electro-mecanică navală».
Cu alte cuvinte, de aproape 60 de ani ocupaţia de «ofiţer» este asimilată în România celei de «inginer» şi a fost asigurată doar în instituţiile de învăţământ superior de stat, fiind susţinută de flota comercială naţională. Aşa cum ştim, nu mai există de mult o flotă comercială românească iar potenţialii angajatori ai marinarilor noştri sunt străini. În aceste condiţii, este uşor de prevăzut că sistemul de formare profesională susţinut de la bugetul de stat nu mai poate avea perspectivă. Mai mult, dacă se doreşte eficienţă, programele de formare a ofiţerilor trebuie să cuprindă doar competenţele prevăzute de convenţiile internaţionale”, a încheiat Conf.univ.dr. Stelian Cojocaru, Preşedintele Asociaţiei Colegiul Nautic Român.
Un semnal important al schimbării de mentalitate şi de racordare a României la spaţiul european a fost dat prin apariţia Colegiului Nautic Român, primul institut privat de marină din România, creat în 2010 pe malul lacului Mogoşoaia, care are ca obiectiv principal dezvoltarea de programe de formare vocaţională a ofiţerilor de marină în cadrul unor programe de 2 ani, orientate doar pe competenţele primei funcţii de la bordul navei.