ComenteazăSărbătorile Iașului sunt o mană cerească pentru Ion Grădinaru. Omul îşi întinde taraba cu produse în centru încă din 2008 și speră de fiecare dată să își vândă toată marfa că să aibă ce pune în farfurie la copii. Taraba lui e plină cu cărți religioase, pilde și ghicitori pentru copii. ”E foarte greu pe criza asta. Am cărți la 5 lei și parcă tot e prea mult pentru oameni. Fiecare încearcă să tragă cât poate de preț. Înainte era altfel, cumpărătorii nu se târguiau așa de mult”, spune cu nostalgie Ion. E din loc din Sibiu și lucrează la o firmă de pază pe salariul minim.
Cele câteva zeci de milioane pe care le câștiga an de an la Iași îi oferă o gură de aer, mai duce înainte familia pentru ceva timp. ”Câştig 500 de lei pe luna la Sibiu, cum să trăiesc cu banii ăștia? O mai scoatem cât de cât la capăt cu târgul asta, mai mergem și în alte părți când e ceva mai mare. După ce încep să vină pelerinii crește vânzarea. Dar trebuie să stăm cu ochii în patru, vin ăștia mici care fură tot ce prind. Asta e, ne-am obișnuit să pierdem cu asta în fiecare an câte putin”, spune Ion.
În aceeaşi situaţie se află şi Romică Borcea, care vine la Iași o dată pe an și își petrece o săptămână întreagă în spatele raftului cu marfă pentru pelerinii care vin la Sfânta Parascheva. Își rotunjește veniturile din pensie vânzând icoane de toate mărimile și pentru toate buzunarele. De la 4 lei și până la 30 de lei costă o icoană, iar banii cu care rămâne la final nici măcar nu sunt atât de mulți. ”E ceva în plus. Îmi mai rămân după ce achit tot vreo 2.000 de lei. Nu e mult, dar pentru mine contează”, spune Romica Borcea.
Bărbatul în vrâstă de 63 de ani nu s-a gândit niciodată că ar putea face așa ceva. Și-a schimbat viața când unică fiică s-a dus la o mânăstire din Vrancea și s-a făcut măicuță. ”Stăteam în Iași și m-am mutat și eu în Vrancea ca să fiu mai aproape de ea. Parcă îmi doream să facă altceva în viață, dar dacă ea a ales asta… Până la urmă fiecare e cu drumul lui”, oftează nea Romica. Icoanele pe care le vinde sunt făcute de măicuțele din Vrancea și le vinde la câteva târguri din țară. ”Merg la București și în alte orașe când sunt sărbători mari. Iaşul doar așa îl mai văd, când vin la Sfânta Parascheva”, spune omul.