Lacul Ursu din Sovata și-a ”câstigat” numele ca urmare a formei sale, care te duce cu gândul la o piele de urs. Acesta s-a format în anul 1875, când, la 27 mai, a avut loc o prăbușire de teren, creându-se astfel o formațiune geologică, de natură carsto-salină. Lacul se află la o altitudine de 502 metri, pe un munte de sare de 3 kilometrim adâncime. Lacul are o suprafață de 40.235 metri, adâncimea de 18,10 metri, lățimea de 170 m și o salinitate medie de 250gr/litru. Lacul este înscris în lista monumentelor naturale ale României, scrie cunoastelumea.ro.
Apa lacului deține proprietăți unice în întreaga Europă și este recomandat pentru băi de aproximativ 20 -30 de minute, persoaelor cu afecțiuni reumatice, endocrinologice sau cardiovasculare. Nămolul care se formează pe fundul lacului este și el folosit în diverse tratamente.
Fenomenul de heliotermie al lacului a fost descoperit în jurul anului 1900, fiind determinat de stratificațiile concentrațiilor saline ale apei lacului și încălzirea inegală a acestor straturi de către radiația solară.
Având o greutate specifică mai mică, apa dulce se întinde pe suprafața lacului, formând un strat de câțiva centimetri grosime. Primăvara, straturile sărate inferioare se încălzesc sub acțiunea razelor solare, până ating 40-50 grade Celsius. Apa sărată, datorită greutății sale specifice mai mari, nu se ridică la suprafață și își păstrează căldura înmagazinată până la mijlocul sezonului de vară. În vara anului 1900, la o adâncime de 1,32 m lacul avea temperatura de 71 grade Celsius. În anii următori, datorită creșterii numărului de vizitatori, temperatura apei nu a mai atins această valoare. În condiții optime, la data deschiderii lacului pentru public, temperatura maximă ajunge la 50-55 grade Celsius. În timpul verii, temperatura apei scade treptat.
Foto: cunoastelumea.ro
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro