- Casa Miclescu, în care s-a filmat „Felix si Otilia” în 1971, e părăsită de mai bine de 30 de ani!
- Povestea locuinței avocatului Jean Miclescu e însă mult mai dramatică. Fiul lui, Radu, a fost mutat de comuniști la subsolul vilei care îi aparținea.
- Acum, clădirea nu mai are tavan, ușile sunt rupte, geamurile sunt sparte, mobilierul a fost pus pe foc, iar șobolanii și-au făcut adăpostul aici.
- Fostul fotbalist și antrenor, Dumitru Dumitriu devenea proprietar în 2004. „Unul fictiv!”, spune el. Acesta a acceptat prima discuție pe tema conacului, în exclusivitate pentru Libertatea.
Un gard de beton înalt de aproape 2 metri și două porți imense ferecate cu lanțuri și lacăte tronează în fața Casei Miclescu. Aici s-au filmat secvente din capodopera lui George Călinescu, „Felix si Otilia”, în 1971. Acum, între zidurile vechi de 100 de ani, șerpii și șobolanii și-au făcut culcuș. Bălăriile sunt înalte de peste un metru, totul este părăsit, iar clădirea a început să se prăbușească.
Clădirea-monument a fost construită la începutul secoului al XX-lea în stil neoromânesc după planurile realizate de arhitectul Ion Mincu. O adevărată bijuterie care nu mai este locuită de mai bine 30 de ani. Aici s-au organizat baluri la care au participat ani de zile membri ai familiilor Cantacuzino, Brâncoveanu și Sturdza.
Are acoperișul degradat în totalite, obiectele de decor au început să cedeze, ușile sunt rupe, ferestrele sunt sparte, iar mobilierul a fost pus pe foc de cei care au pătruns illegal în casă.
Pușcărie
pentru că a refuzat să plătească impozitul
Dar povestea conacului este una impresionantă. Avocatul George Demetrescu Mirea deținea o bucată mare de pământ în 1900. Bun prieten cu arhitectul Ion Mincu a decis să ridice o vilă în zona de lux a orașului. Problemele financiare l-au dat peste cap, iar avocatul Jean Miclescu e cel care a decis să investească mai departe. Asigură finanțare și construiește casa. O bijuterie, cu picturi și obiecte de artă de o valoare inestimabilă. Avocatul moare la 20 de ani după la finalizarea casei, iar moștenitor rămâne fiul lui, Radu.
În 1948 începe adevărată tragedie a
imobilului de pe Kiseleff. Autoritățile comuniste instalate în România după
abdicarea Regelui Mihai I au decis să nu îi mai plătească pensia colonelului
Miclescu, invalid din Primul Război Mondial și fiul primului proprietar, iar
fostul ofițer a refuzat în semn de protest să mai achite impozitul pe locuință.
Radu e trimis la pușcărie pentru trei luni, iar soția acestuia refuză să părăsească
casă.
L-au aruncat în subsolul propriei vile, de unde l-au scos doar în timpul vizitei lui Charles de Gaulle
ICRAL-ul (Întreprinderea de Construcții, Reparații și Administrare Locativă de pe vremea comuniștilor) intervine, chiar dacă Radu Miclescu era adevăratul proprietar. Imobilul ajunge la Uniunea Artiștilor Plastici care împarte casa în șapte apartamente.
Radu nu primește niciunul. Rămâne într-o cămăruță, situată la subsol… Anii trec, iar în 1968, generalul francez Charles de Gaulle, devenit președintele Republicii Franceze, vine în România.
Generalul cere să-și vadă foștii colegi de la Școala Superioară de Ofițeri de la Saint Cyr, printre care și colonelul Miclescu, iar astfel șeful statului francez a decis să locuiască chiar în casa lor, pe durata vizitei sale în România. Nicolae Ceaușescu dă ordin ca Radu Miclescu să primească un apartament spațios, pentru a nu vorbi despre tragedia prin care trecea. Dar bucuria durează doar câteva zile…
După plecarea lui De Gaulle, Radu Miclescu este trimis din nou în dependințele casei. Moare în 1990, după 40 de ani petrecuți în subsolul vilei care îi aparținea.
Sile Pușcoci voia să dea jos conacul și să facă hotel
Timp de 4 ani nu se întâmplă nimic,
iar în 1994 descendenții familiei vând drepturile de proprietate. Impresarul
Ilarian Pușcoci, cunoscut în lumea fotbalului drept Sică, este cel care le preia.
Pușcoci a fost nașul de cununie al celebrului fotbalist Ilie Dumitrescu la
nunta acestuia cu Letiția și tot el e cel care a inventat-o pe Anamaria Prodan,
introducând-o în lumea impresariatului.
Pușcoci îl trece drept proprietar pe
fostul antrenor al echipei Steaua București, Dumitru Dumitriu. Cei doi nu investesc
un leu în vilă, iar surse din domeniul imobiliar au dezvăluit că Pușcoci dorea
să ridice acolo un hotel de 8 etaje, doar că legea nu-i permitea demolarea clădirii
istorice. Planul e abandonat, iar casa uitată.
”Atitudine de pasivitate”
Ministrul Culturii se sesizează abia
în 2001, iar în 2006 îi dă în judecată pe proprietari pentru infracțiunea de
distrugere a unui monument istoric. Judecătoria Sectorului 1 decide însă neînceperea
urmării penale, cu motivarea că: „Atitudinea de pasivitate cu privire la
degradarea unui bun nu prevede sancțiune, ci doar împiedicarea măsurilor de
conservare ori de salvare a unui bun ori înlăturarea măsurilor luate în acest
sens”.
De atunci au trecut 13 ani și nu se mai întâmplă nimic…
Bălăriile cresc în continuare, iar casa-monument e la un pas să cadă.
INTERVIU cu fostul antrenor Țiți Dumitriu: „M-am săturat! Nu am nicio treabă cu clădirea de pe Kiseleff”
Dumitru Dumitriu, fostul jucător și
antrenor al celor de la Steaua, a acceptat să discute pentru prima dată despre
Casa Miclescu și a dezvăluit că „eu am fost proprietar pe hârtie, unul fictiv,
nu e casa mea”
– Domnule Dumitriu v-am sunat să vorbim de palatul pe care-l dețineți!
– Aoleu! M-am îmbogățit peste noapte și eu nu știu? Ce palat?
– Casa Miclescu de pe Kiseleff!
– Bine că m-ați sunat că m-am săturat. M-am săturat, vă dau cuvântul meu de onoare! Nu mai pot… Numai probleme mi-am făcut cu casa asta.
– Ce s-a întâmplat?
– Nu e a mea, domnule! A fost o tâmpenie, să-i zic așa, pe care am făcut-o și uite câte probleme am după atâția ani…
– Ne explicați despre ce e vorba?
– Sigur! Povestea e simplă. În 1994, Sică Puşcoci a venit la mine și mi-a zis să semnez un contract pentru casa asta. Nu mi-a explicat el prea multe. El nu avea voie să semneze sau nu știu ce necazuri avea și m-a pus pe mine. Iar eu am semnat… Deveneam proprietar!
– Dacă nu știați despre ce e vorba cum ați semnat?
– Eh… L-am ajutat pe om! Eu am fost proprietarul casei doar fictiv! Nu am nicio treabă cu clădirea aia de pe Kiseleff. Am umblat prin tribunale ani de zile să scap de belele… Și abia în 2014 am primit o decizie finală de la Tribunal că eu nu sunt propierar.
– Credeți că…
– Auziți, domnule! Cine să-mi lase mie moștenire sau să-mi dea de gratis o astfel de proprietate în buricul orașului cu 5.000 de metri pătrați? Păi dacă era casa mea mai stăteam eu în Drumul Taberei? Să fim serioși… Bine că m-ați sunat și vreți să faceți lumină în cazul ăsta!
– Ce necazuri ați avut?
– Am stat ani de zile prin tribunale, prin instanțe. Și când eram prin Grecia, toată lumea aflase de procesele mele… M-a chemat poliția de atâtea ori acolo, la casă. Eu nu fusesem niciodată la casa aia, dar a trebuie să merg cu cei de la poliție să facă un fel de inventar al casei, al terenului, tot ce era p-acolo. Când am intrat în casa, în care nu mai stă nimeni de 30-40 de ani, crescuse un copac în toată regula în mijlocul ei! N-am văzut în viața mea așa ceva! Eu vreau să fiu sănătos. Nu-mi trebuie proprietăți, vile și palate.
– Cu Sică Puşcoci ați mai vorbit? El e proprietar acum?
– Nu, nu. Nu e el. Am înțeles că e unul de prin Botoșani. Doarme p-acolo pe lângă ea. Are o intrare separată, pe o străduță. Nu știu prea multe detalii, credeți-mă! Vă dau cuvântul meu de onoare, mă jur, iar cine mă cunoaște știe că eu nu mint niciodată! Nu m-a interesat niciodată această casă. Am semnat acum 25 de ani un contract de proprietate și atâta tot. Justiția a dovedit că eu am fost doar fictiv și nu mi-a aparținut niciodată. S-a terminat.
– Dar…
– De 5 ani sunt liniștit! Am scăpat de necazurile astea. Toată lumea mă făcea milionar în euro și eu nu aveam nimic! Stăteam la bloc… Chiar vă mulțumesc că m-ați sunat să lămuresc odată pentru totdeauna problema asta. Sănătate multă!